CASE OF SADAK AND OTHERS AGAINST TURKEY (No. 1)
CASE OF SADAK AND OTHERS AGAINST TURKEY (No. 1) (CtEDO, 2004)
Rezoluția provizorie ResDH(2004)31 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 iulie 2001 în cazul Sadak, Zana, Dicle și Doğan împotriva Turciei (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 6 aprilie 2004 la a 879-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului („Curtea”) din 17 iulie 2001 în cazul Sadak, Zana, Dicle și Doğan împotriva Turciei (depunerea nr. 29900/96 și altele) a transmis Comitetului pentru supravegherea executării în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția europeană privind drepturile omului (denumită în continuare „Convenția”); reamintind că, în această hotărâre, Curtea a constatat încălcări ale dreptului reclamanților, în temeiul Convenției, la un proces echitabil atunci când au fost condamnați în 1994 de Curtea de Securitate de Stat din Ankara și condamnați la un termen de 15 ani de închisoare; reamintind că, în plus față de adoptarea Rezoluției provizorii ResDH(2002)59, autoritățile turce au adoptat legislație care permite redeschiderea procedurilor penale și că procesul reclamanților a fost redeschis în februarie 2003 și au avut loc până în prezent treisprezece audieri; Constatând că numeroase cereri de eliberare ale reclamanților în așteptarea rezultatului noului proces au fost respinse fără a fi furnizate motive convingătoare de către Curtea de Securitate de Stat; reamintind că, la 20 noiembrie 2003, președintele Comitetului de Miniștri, la cererea Comitetului, a comunicat autorităților turce preocupările acesteia în ceea ce privește această situație; constatând că, în răspunsul său din 19 februarie 2004, ministrul afacerilor externe din Turcia a declarat că detenția reclamanților a fost menținută în măsura în care acestea au continuat să își îndeplinească condamnările inițiale; subliniind în acest sens importanța presunției de inocence, astfel cum este garantată de convenție; Deploră faptul că, în ciuda reluării procedurii impușite, reclamanții continuă să își îndeplinească condamnările inițiale și, prin urmare, să rămână în detenție aproape trei ani după constatarea Curții cu privire la o încălcare a Convenției în acest caz; Subliniază obligația Turciei, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, de a se conforma hotărârii Curții în acest caz, în special prin măsuri de eliminare a consecințelor încălcării constatate pentru reclamanții, inclusiv prin eliberarea reclamanților în absența oricăror motive convingătoare care justifică reținerea lor continuă în așteptarea rezultatului noii procese.