CtEDO 06.04.2004 Auto

EVCIL v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
06.04.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
EVCIL v. TURKEY (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

Reclamantul, Hatice Evcil, este un cetățean turc născut în 1944 și trăiește în Tunceli. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Ali Cemal Zülfikar, un avocat practicant în Elazığ. La 6 septembrie 1998, la aproximativ 10.00 a.m., Mehmet Evcil, soțul reclamantului, își scoatea animalele să prăbușească pe păsări care erau de la 4 la 5 km în afara satului Mercümek, când a văzut un obiect neidentificat. El s-a îndoit și l-a ridicat, dar când a realizat că ar putea conține explozivi, l-a aruncat. În acel moment a fost o explozie mare și dl Evcil a fost rănit de shrapnel. Șase oi ale lui au murit pe loc. Dl Düzgün Duran, un păstor, care îl însoțise, a fugit spre sat pentru ajutor. Lucrătorii rutieri, care lucrau la un loc de construcții la aproximativ 200 de metri de locul incidentului, au auzit și explozia. Dl Haydar Ber, managerul locului de construcții, a informat imediat forțele de securitate, care erau staționate la aproximativ 500 de metri distanță. La ora 11.00 a.m., reclamantul și copiii ei au sosit într-un minibuz, de la Pertek, care era la aproximativ 15 km de locul incidentului. Au dus mai întâi domnul Evcil la Clinica de Sănătate Pertek. După un tratament medical inițial în clinica de sănătate Pertek, el a murit în timpul transferului la spitalul de stat Elazığ. În aceeași zi procurorul public Elazığ a inițiat o anchetă asupra incidentului. La cererea procurorului public a fost efectuată o autopsie asupra domnului Evcil în spitalul de stat Elazığ. Raportul autopsiei conține un scurt rezumat al incidentului. Acolo s-a remarcat că incidentul a avut loc în jurul ora 10.00. În plus, în conformitate cu acest raport, s-a stabilit că dl Evcil a murit ca urmare a unei hemoragii, între orele 11.30 și 13.30. Fiul reclamantului a identificat organismul în morgă. Între timp gendarmele au redactat un raport de incidente și au făcut o hartă de schiță a scenei de pe scena incidentului. Potrivit acestui raport, incidentul a avut loc la ora 11.00. De asemenea, au luat declarații de la doi martori oculari. În declarația sa luată de gendarmii dl Haydar Ber a susținut că colegii săi l-au informat de explozie în timpul lucrării pe site-ul construcției. El a raportat incidentul la forțele de securitate care i-au spus că nu au deschis focul. În plus, ei i-au spus că o „echipă specială” va sosi în curând. Apoi, dl Haydar Ber a mers la locul incidentului cu forțele de securitate și a vorbit cu soțul reclamantului despre ceea ce s-a întâmplat. După ce dl Evcil a fost dus la clinica de sănătate Pertek, dl Haydar Ber a numit Comandamentul Gendarmerie pentru a le informa despre incident. În declarația sa, Kenan Polat, un lucrător rutier, a declarat că la ora 11.00 a.m. a auzit o explozie mare și a văzut fum. A auzit, de asemenea, pe cineva strigând în kurdă pentru ajutor. El a declarat că i-a informat imediat pe dl Haydar Ber. La 9 septembrie 1998, Procurorul public Elazığ a dat decizia de nejurisprudență ratione loci și a transferat dosarul către Biroul Procurorului Public Pertek. La 15 septembrie 1998, Procurorul public Pertek a luat declarațiile reclamantului. Ea a declarat că incidentul a avut loc în jurul 9.30. Ea a exprimat opinia că forțele de securitate au fost responsabile pentru moartea soțului ei deoarece nu i-au oferit nici un ajutor în ciuda modalităților de a face acest lucru. Reclamantul a susținut că dacă soțul ei a fost dus la un spital mai devreme, viața lui ar fi putut fi salvată. Ea a crezut că materialul exploziv care a cauzat moartea soțului ei nu a fost lăsat de teroriști, ci de forțele de securitate. La 28 septembrie 1998, Laboratorul Criminal al Poliției din Diyarbakır a efectuat o examinare balistică a șrapnelului colectat la locul incidentului. Potrivit raportului Laboratorului Penal din 2 octombrie 1998, piesele s-au adunat din scena incidentului conțin nitroglicerină și nitrite, ambele materiale explozive. La 16 octombrie 1998, Procurorul Public Pertek a trimis piese de șrapnel colectate din scena incidentului la Sediul Poliției Tunceli pentru o examinare suplimentară. La 4 noiembrie 1998, sediul poliției Tunceli a prezentat rezultatele examinării balistice procurorului public Pertek. În raportul balistic, s-a declarat că cele 11 bucăți de șrapnel trimise pentru examinare asemănător cu stratul exterior al unui glonț de traseu care ar putea fi concediate dintr-un tip M-72 A2/A3 de tip M-72 de lansator de rachete LAVA. De asemenea, s-a afirmat că Institutul pentru Mașini și Chemice (Makina ve Kimya Enstitüsü – denumit în continuare „MKE”) a produs aceste gloanțe de traseu în scopuri militare și că vânzarea comercială a acestora a fost interzisă. Într-o scrisoare din 4 decembrie 1998 adresată Comandantului Pertek Gendarmerie, Procurorul public Pertek a întrebat dacă forțele de securitate ale Comandantului Gendarmerie utilizase tipul de glonț de traseu menționat în raportul balistic. La 22 decembrie 1998, Comandamentul Pertek Gendarmerie a răspuns că nu au folosit tipul de glonț de traseu care a fost menționat în raportul balistic, cu toate acestea, este probabil ca alte forțe de securitate din district să folosească acest tip de glonț. Într-o scrisoare din 4 mai 1999 și adresată 51. Comandamentul de brigadă al armatei din Hozat, Procurorul public Pertek a întrebat dacă forțele de securitate din întregul district din Pertek foloseau acest tip de glonț de tracer. La 17 mai 1999 Comandamentul de brigadă al armatei din Hozat a informat Procurorul public Pertek că este foarte probabil că glonțul tracer recuperat din scena incidentului a fost lăsat de teroriști. Ei au susținut că este un fapt bine cunoscut că teroriștii obțin și folosesc ilegal armele și gloanțele produse de MKE. În plus, au susținut că, pe măsură ce incidentul a avut loc în afara zonei în care forțele de securitate practică tragerea, nu ar putea fi responsabilitatea atribută forțelor de securitate în raport cu moartea soțului reclamantului. La 18 noiembrie 1999, Procurorul public Pertek a dat o decizie de neprocediment, deoarece nici o crimă nu poate fi atribuită forțelor de securitate și nu a putut fi identificat cei vizavi de incident. În 2000 Procurorul public a reînceput ancheta. La 20 februarie 2001, Procurorul public a emis un mandat de căutare permanent valabil timp de 5 ani de la data incidentului. Potrivit acestui mandat, forțele de securitate trebuie să efectueze o anchetă riguroasă privind identificarea sau identificarea autorului până la expirarea mandatului de căutare. Într-o scrisoare din 21 februarie 2001 Procurorul public Pertek a solicitat informații de la Comandamentul Pertek Gendarmerie pentru a stabili dacă forțele militare din zonă au folosit în orice moment tipul de glonț tracer în cauză și dacă locuitorii din zonă au fost avertizați cu privire la materialele explozive care puteau fi găsite în apropiere. În plus, el solicită să fie informat cu privire la orice dezvoltare în cadrul anchetei cu privire la moartea soțului reclamantului până la expirarea termenului legal. La 26 februarie 2001, procurorul public a luat declarații de la șeful satului din satul Mercimek la momentul incidentului; actualul șef al satului; pastorul care își pășește oile cu dl Evcil și șoferul minibusului care l-a dus pe dl Evcil la spital. Toți au confirmat faptele incidentului, fără a menționa momentul exact al incidentului. La 14 martie 2001, Comandamentul Pertek Gendarmerie a informat Procurorul public că forțele militare turce nu au folosit tipul de glonț de urmărire responsabil pentru moartea domnului Evcil din 1993, deoarece era scump. Cu toate acestea, aceste gloanțe au fost încă produse de unii aliați NATO și s-a observat că teroriștii le utilizase. În plus, ei au susținut că sătenii au fost avertizați prin presa locală că orice muniție găsită în zonă ar putea fi exploziv și, prin urmare, ar trebui să informeze imediat forțele de securitate fără a le manipula personal. La 1 aprilie 2001, Comandamentul Pertek Gendarmerie a informat Procurorul Public Pertek că anchetele referitoare la identificarea celor răspunzători pentru incidentul efectuat până în prezent nu au avut succes și că încă au fost căutate în mod activ. La 1 mai 2001, Comandamentul Pertek Gendarmerie a emis un raport similar celui anterior și l-a prezentat procurorului public Pertek. Ultimul raport similar a fost emis la 19 mai 2003. O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în Tepe c. Turcia, nr. 27244/95, §§§ 115-122, 9 mai 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-09-28
0,91
YILDIZ AND OTHERS v. TURKEY
The applicants, Mrs Kazel Yıldız, Mr Sedat Yıldız, Mr Polat Yıldız and Mr Ali Yıldız, are Turkish nationals and live in Elazığ. They are represented before the Court by Mr C. Zülfikar, Mr K. Çetin and Mr M. Gündoğdu, lawyers practising in E
CtEDO 2013-06-25
0,91
CASE OF MUSTAFA TUNÇ AND FECİRE TUNÇ v. TURKEY
6. Mr Mustafa Tunç and Mrs Fecire Tunç were born in 1946 and 1952 respectively and live in Istanbul. They are the father and mother of Cihan Tunç, who was born in 1983 and died on 13 February 2004. Mr Yüksel Tunç, the applicants’ son and br
CtEDO 2010-01-05
0,91
BOZTAS AND OTHERS v. TURKEY
The applicants, whose names appear in the appendix, are Turkish nationals. They are represented before the Court by Mr H. Aygün, a lawyer practising in Tunceli. On 8 March 2004, at around 10.30 p.m., Imam Boztaş was gunned down by two perso
CtEDO 2005-09-20
0,90
CASE OF DÜNDAR v. TURKEY
Mesut Dündar's corpse was at the hospital. A member of the family went to the hospital where the body was handed over to him. The whole of Mesut Dündar's ribcage, throat and neck were covered in bruises. His face and eyes were dirty with mu
CtEDO 2010-04-20
0,90
CASE OF ÖZCAN AND OTHERS v. TURKEY
the air. He had then started running downhill after Yılmaz Özcan and had heard three or four rounds of gunfire coming from the bottom of the hill. On his arrival at the scene Yılmaz Özcan had already been killed. 19. On the same day private
Sursă