CASE OF AMIHALACHIOAIE v. MOLDOVA

RESPONDENT

MDA

HOTĂRÂRE

20.04.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 10;Non-pecuniary damage - finding of violation sufficient;Costs and expenses - claim dismissed

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF AMIHALACHIOAIE v. MOLDOVA (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

Reclamantul este un național moldovenesc născut în 1949 și locuiește în Chișinău (Moldova). El este avocat și președinte al Consiliului Barului Moldovenesc. În 2000 un grup compus din membrii parlamentului și Ombudsmanul Moldoven a solicitat o hotărâre de la Curtea Constituțională că Legea Avocaților (Organizarea Profeției) (Legea nr. 395-XIV) a fost neconstituțională. Legea prevede, printre altele, că toți avocații care practică în Moldova ar trebui să fie membri ai Consiliului Barului, o asociere națională a tuturor avocaților din Barurile locale. Ei susțin că aderarea obligatorie la Consiliul Barului este contrară dreptului de libertate de asociere garantat de Constituția Moldovei. 10. După consultarea, printre altele, a Consiliului Bar, care a exprimat opinia că Actul este în conformitate cu Constituția, Curtea Constituțională a reținut într-o hotărâre din 15 februarie 2000 că dispozițiile care fac obligația de a adera la Consiliul Barului Moldovei sunt neconstituționale. 11. Reclamantul a criticat hotărârea Curții Constituționale într-un interviu telefonic pe care l-a dat A.M., jurnalist al Economiei Obozrenie („Analiză Economică”). 12. În ediția din februarie 2000 a ziarului, A.M. a publicat un articol privind dezbaterea pe care decizia Curții Constituționale din 15 februarie 2000 a declanșat în rândul avocaților. El a dat următorul cont al interviului telefonic cu reclamantul: „... După ce a fost făcută publică decizia Curții Constituționale, Economiceskoe Obozrenie a pus o serie de întrebări președintelui Consiliului Barului, dl Gheorghe Amihalachioaie. Comentariile sale sunt întemeiate de emoție, fără îndoială, deoarece au fost făcute în căldură a momentului: „Decizia Curții Constituționale va produce o anarhie totală în profesie juridică”, a declarat dl Amihalachioaie. „Vei vedea ce se va întâmpla în cursul anului viitor. De acum încolo, nu mai avem un singur sistem de organizare a profesiei sau a unui stat unitar. Ne-am obișnuit cu acest lucru – este mai ușor să trăim și să lucrăm în haos. Impozitele nu sunt plătite, nu există supraveghere și, prin urmare, nici etică, nici disciplina și nici responsabilitate. Având în vedere acest lucru, întrebarea este dacă Curtea Constituțională este constituțională. În 1990 Națiunile Unite și-au adoptat principiile de bază privind rolul Barului, care sunt pe deplin garantate de legea noastră. Profesia juridică este independentă în întreaga lume. În Moldova este subordonată executivului, adică Ministerul Justiției. Aceaceasta este o încălcare gravă a principiilor democratice fundamentale. Curtea Constituțională nu a luat în considerare hotărârile Curții de Strasbourg, prezentate de Consiliu Bar în observațiile sale. Judecătorii Curții Constituționale probabil nu consideră Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca o autoritate. Să presupun că au obținut mai multă experiență în cinci ani decât judecătorii din Strasbourg în cincizeci de ani? Vom informa cu siguranță Consiliul Europei că Moldova nu respectă jurisprudența sau cerințele Curții Europene a Drepturilor Omului.” Potrivit dlui Amihalachioaie, avocații au fost întotdeauna considerați ca fiind în primul rând profesia juridică: „În ciuda tuturor, chiar și după decizia Curții Constituționale, organismul avocaților rămâne o forță.” ...” 13. Într-o scrisoare din 18 februarie 2000, președintele Curții Constituționale a informat reclamantul că remarcile sale, astfel cum au fost raportate în ziarul Economiceskoe Obozrenie, ar putea constitui o lipsă de respect pentru instanță în sensul articolului 82 § 1 litera (e) din Codul de Procedură Constituțională, și l-a invitat să prezinte observații scrise la acest punct în termen de zece zile. 14. La 28 februarie 2000, reclamantul a prezentat observațiile solicitate. El a declarat că a aflat doar despre publicarea remarcilor sale din scrisoarea din 18 februarie 2000 și a confirmat că a avut o lungă conversație telefonică cu jurnalistul A.M. cu privire la decizia din 15 februarie 2000. El a subliniat totuși că remarcile sale au fost eronate și în mare parte scoase din context. El a adăugat că, dacă A.M. i-ar fi prezentat articolul înainte de publicare, ar fi verificat cu atenție prezentarea remarcilor sale și, în consecință, ar fi asumat responsabilitatea deplină pentru ei. 15. La 6 martie 2000, Curtea Constituțională a emis o decizie finală în temeiul articolelor 81 și 82 din Codul de Procedură Constituțională în care a impus o amendă administrativă reclamantului în suma de 360 lei moldovenesc (echivalent cu 36 euro). Acesta a constatat că reclamantul a făcut următoarele observații în interviul menționat anterior: „Decizia Curții Constituționale va produce o anarchie totală în profesie juridică. ... întrebarea este dacă Curtea Constituțională este constituțională. ... Judecătorii Curții Constituționale ... Nu consideră Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca o autoritate.” Acesta a constatat că aceste observații au arătat o lipsă de respect de partea reclamantului pentru Curtea Constituțională și decizia sa. 16. Întrucât decizia Curții Constituționale a fost finală, reclamantul a plătit suma de 360 lei în contul Ministerului Finanțelor la 7 iulie 2000. 17. Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Constituțională se citesc după cum urmează: „Pentru a proteja demnitatea judecătorilor Curții Constituționale și a participanților la proceduri și pentru a asigura condiții adecvate pentru exercitarea competenței constituționale, Curtea poate lua măsurile prevăzute la art. 82”.” Pentru a asigura administrarea corectă a justiției constituționale, Curtea poate impune o amendă administrativă de până la 25 de ori salariul lunar minim pentru oricine: (a) face o declarație neconstituțională, indiferent de modalitatea de exprimare a acesteia; (b) interferează cu activitatea procedurală a judecătorilor Curții Constituționale sau în încercările de a-i influența prin metode neprocedurale; (c) refuză fără motive justificate să se conformeze ordinelor judecătorilor Curții în mod prescris sau în termenul permis, sau nu respectă o hotărâre sau opinia consultativă a Curții; (d) încălcă jurământul judiciar; (e) prezintă lipsa de respect pentru Curtea Constituțională prin refuza de a asculta ordinele judecătorului președinte, încălcarea normelor disciplinare sau a comite alte acte care demonstrează o lipsă evidentă de respect pentru Curtea și procedura sa. ...” 18. Secțiunea 4 din Legea de Presă (Legea nr. 243-XIII din 26 octombrie 1994) prevede: „Publicători de periodici ... trebuie să aibă o discreție în ceea ce privește documentele și informațiile pe care le aleg să le publice, dar trebuie să aibă în vedere faptul că, având în vedere că aceasta îndeplinește sarcinile și responsabilitățile sale, exercitarea acestor libertăți este supusă unor astfel de formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege și este necesară într-o societate democratică, în interesul securității naționale, integrității teritoriale sau al siguranței publice, pentru prevenirea tulburărilor sau a criminalității, pentru protecția sănătății sau a moralității, pentru protecția reputației sau a drepturilor altor persoane, pentru prevenirea divulgației informațiilor primite încredere sau pentru menținerea autorității și imparțialității justiției.”

The applicant is a Moldovan national who was born in 1949 and lives in Chișinău (Moldova). He is a lawyer and Chairman of the Moldovan Bar Council. 9. In 2000 a group composed of members of parliament and the Moldovan Ombudsman sought a ruling from the Constitutional Court that the Lawyers (Organisation of the Profession) Act (Law no. 395-XIV) was unconstitutional. The Act laid down, inter alia, that all lawyers practising in Moldova should be members of the Bar Council, a national association of all lawyers from the local Bars. They argued that compulsory membership of the Bar Council was contrary to the right of freedom of association guaranteed by the Moldovan Constitution. 10. After consulting, inter alia, the Bar Council, which expressed the view that the Act was consistent with the Constitution, the Constitutional Court held in a decision of 15 February 2000 that the provisions making membership of the Moldovan Bar Council compulsory were unconstitutional. 11. The applicant criticised the Constitutional Court’s decision in a telephone interview he gave to A.M., a journalist on the Economiceskoe Obozrenie (“Economic Analysis”) newspaper. 12. In the February 2000 edition of the newspaper, A.M. published an article on the debate which the Constitutional Court’s decision of 15 February 2000 had sparked off among lawyers. He gave the following account of his telephone interview with the applicant: “... After the Constitutional Court’s decision was made public, Economiceskoe Obozrenie put a series of questions to the Chairman of the Bar Council, Mr Gheorghe Amihalachioaie. His comments are tinged with emotion, no doubt because they were made in the heat of the moment: ‘The Constitutional Court’s decision will produce total anarchy in the legal profession’, said Mr Amihalachioaie. ‘You will see what will happen over the course of the next year. From now on, we no longer have a single system for organising the profession or a unitarian State. We have become accustomed to this – it is easier to live and work in chaos. Taxes are not paid, there is no supervision and, consequently, no ethics, no discipline and no responsibility. In view of this, the question is whether the Constitutional Court is constitutional. In 1990 the United Nations adopted its Basic Principles on the Role of the Bar, which are fully guaranteed by our law. The legal profession is independent the world over. In Moldova it is subordinate to the executive, that is to say the Ministry of Justice. This is a serious breach of fundamental democratic principles. The Constitutional Court did not take into account the judgments of the Strasbourg Court referred to by the Bar Council in its observations. The judges of the Constitutional Court probably do not regard the European Court of Human Rights as an authority. Am I to assume that they have acquired more experience in five years than the Strasbourg judges in fifty? We shall certainly be informing the Council of Europe that Moldova does not comply with the case-law or requirements of the European Court of Human Rights.’ According to Mr Amihalachioaie, lawyers have always been regarded as being at the forefront of the legal profession: ‘Despite everything, even after the Constitutional Court’s decision, the body of lawyers remains a force.’ ...” 13. In a letter of 18 February 2000, the President of the Constitutional Court informed the applicant that his remarks as reported in the Economiceskoe Obozrenie newspaper could constitute a lack of regard for the court within the meaning of Article 82 § 1 (e) of the Code of Constitutional Procedure and invited him to submit written observations on this point within ten days. 14. On 28 February 2000 the applicant submitted the requested observations. He said that he had only learned of the publication of his remarks from the letter of 18 February 2000 and confirmed having had a long telephone conversation with the journalist A.M. about the decision of 15 February 2000. He stressed, however, that his remarks had been misquoted and largely taken out of context. He added that, had A.M. submitted the article to him prior to publication, he would have checked the presentation of his remarks carefully and, accordingly, assumed full responsibility for them. 15. On 6 March 2000 the Constitutional Court issued a final decision pursuant to Articles 81 and 82 of the Code of Constitutional Procedure in which it imposed an administrative fine on the applicant in the sum of 360 Moldovan lei (equivalent to 36 euros). It found that the applicant had made the following comments in the aforementioned interview: “The Constitutional Court’s decision will produce total anarchy in the legal profession. ... the question is whether the Constitutional Court is constitutional. ... The judges of the Constitutional Court ... do not regard the European Court of Human Rights as an authority.” It found that these comments showed a lack of respect on the applicant’s part for the Constitutional Court and its decision. 16. As the Constitutional Court’s decision was final, the applicant paid the sum of 360 lei into the Ministry of Finance’s account on 7 July 2000. 17. The relevant provisions of the Code of Constitutional Procedure read as follows: “In order to protect the dignity of the Constitutional Court judges and the participants in the proceedings, and to secure appropriate conditions for the exercise of constitutional jurisdiction, the Court may take the measures provided for in Article 82.” “1. In order to ensure the proper administration of constitutional justice, the Court may impose an administrative fine of up to twenty-five times the minimum monthly salary on anyone who: (a) makes an unconstitutional statement, regardless of the manner of its expression; (b) interferes with the procedural activity of the Constitutional Court judges, or attempts to influence them by non-procedural methods; (c) refuses without due cause to comply with the orders of the judges of the Court in the prescribed manner or within the time allowed, or fails to comply with a judgment or advisory opinion of the Court; (d) violates the judicial oath; (e) displays a lack of respect for the Constitutional Court by refusing to obey orders of the presiding judge, violating disciplinary rules or committing other acts that show an obvious lack of regard for the Court and its procedure. ...” 18. Section 4 of the Press Act (Law no. 243-XIII of 26 October 1994) provides: “Publishers of periodicals ... shall have a discretion as to the documents and information they choose to publish, but shall have regard to the fact that, since it carries with it duties and responsibilities, the exercise of these freedoms is subject to such formalities, conditions, restrictions or penalties as are prescribed by law and are necessary in a democratic society, in the interests of national security, territorial integrity or public safety, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, for the protection of the reputation or rights of others, for preventing the disclosure of information received in confidence, or for maintaining the authority and impartiality of the judiciary.”

§ Cauze similare