Amihalachioaie împotriva Republicii Moldova

Rezoluția CM/ResDH(2009)5 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva Moldovei (Recherche n 60115/00, Hotărârea din 20 aprilie 2004, definitivă la 20 iulie 2004) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să controleze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea Curții transmisă Comitetului după încheierea acesteia.

Reamintind că încălcarea (încălcarea articolului 10) din Convenția constatată de Curte în această cauză se referă la condamnarea unui avocat la plata unei amenzi pentru că a criticat o decizie a Curții Constituționale (a se vedea detaliile în După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze în legătură cu măsurile luate în urma hotărârii Curții, având în vedere obligația pe care a luat-o Moldova de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție Reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune adoptarea de către statul membru pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in ïrum; și - a unor măsuri generale, care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa) și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 906-a reuniuni a Delegaților Miniștrilor (22 decembrie 2004),

pe care și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE de la . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009) 5 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Amihalachious împotriva Moldovei Rezumatul introductiv al cauzei În cazul în care un avocat sau un președinte al Uniunii avocaților consideră că este necesar să se acorde o derogare de la dreptul Uniunii de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exprima drepturile de exprimare, acesta este un avocat și este președintele Uniunii avocaților, dat fiind că este condamnat de Curtea Constituțională pentru că a criticat într-un interviu publicat într-un ziar care a declarat neconstituțional legea privind afilierea obligatorie a avocaților la Uniunea Avocaților.

Prin decizia 06/03/2000, Curtea Constituțională a considerat că unele dintre afirmațiile reclamantului demonstrează o lipsă de respect și de neconsiderare și i-a aplicat o amendă echivalentă cu 36 EUR. Curtea Europeană a constatat că condamnarea reclamantului a fost rezultatul interpretării date în această cauză la art. 82 alineatul (2) litera (e) din Codul de procedură constituțional, care reglementează actele susceptibile de a cădea sub incidența unei sancțiuni administrative.

Aceasta a concluzionat că, întrucât afirmațiile reproșate se refereau la o chestiune de interes general și nu erau jignitoare față de judecători, condamnarea reclamantului nu era necesară într-o societate democratică și, prin urmare, nu era justificată în temeiul Convenției (încălcarea articolului 10). Curtea Constituțională a examinat din oficiu cauza reclamantului la data de 3/08/2004 și a dispus restituirea sumei pe care a trebuit să o plătească în temeiul dreptului administrativ aplicabil. De asemenea, trebuie subliniat faptul că decizia inițială a încălcării nu a dus la o adnotare a cazierului judiciar al reclamantului și că acesta nu pare să suporte alte consecințe ale deciziei contestate.

Pe de altă parte, Curtea Europeană a considerat că constatarea încălcării constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă pentru orice eventual prejudiciu moral suferit de persoana respectivă și a respins pretențiile reclamantului pentru surplus. II. Măsuri generale L 150-155 din 20/08/2004) și difuzat de Ministerul Justiției tuturor tribunalelor interne. În plus, s-a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii (Dl) să atragă atenția instanțelor interne asupra necesității de a se conforma dispozițiilor legislației interne care conferă un efect direct Convenției (a se vedea. art. 4 din Constituție, art. 12 din Codul de procedură penală și art. 7 din Codul de procedură civilă. III.

Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Moldova și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 9 ianuarie 2009 în cea de-a 1043-a ședință a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)5 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme Amihalachioaie contre la Moldova (Requête n o 60115/00, arrêt du 20 avril 2004, définitif le 20 juillet 2004) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation (violation de l’article 10) de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne la condamnation d’un avocat au paiement d’une amende pour avoir critiqué une décision de la Cour constitutionnelle (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la Moldova de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent l’adoption par l’Etat défendeur,

si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe) et vu la décision prise lors de la 906e réunion des Délégués des Ministres (22 décembre 2004), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)5 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Amihalachioaie contre la Moldova Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne une atteinte à la liberté d’expression du requérant, avocat et président de l’Union des avocats, en raison de sa condamnation à une amende administrative par la Cour constitutionnelle pour avoir critiqué, dans une interview publiée dans un journal, une décision de cette Cour qui avait déclaré inconstitutionnelle la loi prévoyant l’affiliation obligatoire des avocats à l’Union des avocats. Par décision du 06/03/2000, la Cour constitutionnelle avait estimé que certaines des affirmations du requérant démontraient un manque de respect et une absence de considération et lui avait infligé une amende équivalant à 36 euros.

La Cour européenne a relevé que la condamnation du requérant était le résultat de l’interprétation donnée dans cette affaire à l’article 82(e) du code de procédure constitutionnelle, régissant les actes susceptibles de tomber sous le coup d’une sanction administrative. Elle a conclu que, puisque les affirmations reprochées portaient sur une question d’intérêt général et n’étaient pas injurieuses envers les juges, la condamnation du requérant n’était pas nécessaire dans une société démocratique et donc pas justifiée en vertu de la Convention (violation de l’article 10). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles La Cour constitutionnelle a examiné d’office l’affaire du requérant le 3/08/2004 et a ordonné la restitution à ce dernier de la somme qu’il avait dû payer au titre de l’amende administrative infligée.

Il convient par ailleurs de souligner que la décision à l’origine de la violation n’a pas donné lieu à une annotation au casier judiciaire du requérant et que ce dernier ne semble pas subir d’autres conséquences de la décision contestée. Par ailleurs, la Cour européenne a estimé que le constat de violation constituait en soi une satisfaction équitable suffisante pour tout dommage moral éventuellement subi par l’intéressé et a rejeté les prétentions du requérant pour le surplus. II. Mesures générales L’arrêt de la Cour européenne a été traduit, publié au Journal officiel ( Monitorul Oficial n o 150-155 du 20/08/2004) et diffusé par le Ministère de la Justice à tous les tribunaux internes.

En outre, il a été demandé au Conseil supérieur de la magistrature d’attirer l’attention des tribunaux internes sur la nécessité de se conformer aux dispositions de la législation interne accordant un effet direct à la Convention (cf. article 4 de la Constitution, article 12 du Code de procédure pénale et article 7 du Code de procédure civile). III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir de nouvelles violations similaires et que la Moldova a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 9 janvier 2009 lors de la 1043e réunion des Délégués des Ministres