CASE OF BAROUL PARTNER-A v. MOLDOVA

CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A BAROUL PARTERER-A c. MOLDOVA (Depunerea nr. 39815/07) JUGUL (de just satisfaction – aranjament prietenos) STRASBOURG 19 octombrie 2010 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Baroul Partner-A c. Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), ședința ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, Vincent Anthony de Gaetano, judecători și Lawrence Early, grefier, având deliberat în privat la 28 septembrie 2010, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 39815/07) împotriva Republicii Moldova depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către o entitate națională moldovenească, Baroul Partner-A („societatea reclamantă”), o societate înființată în Moldova, la 30 august 2007. Într-o hotărâre pronunțată la 16 iulie 2009 („Hotărârea principală”), Curtea a susținut că drepturile societății reclamante garantate prin art. 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție au fost încălcate ca urmare a anulării de către instanțe a unei privatizări a unei piețe în care societatea reclamantă a fost un acționar majoritar (Baroul Partner-A c. Moldova) , nr. 39815/07, §§ 42 și 52, 16 iulie 2009). Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., § 73 și punctul 4 din dispozițiile operative). La 31 mai 2010, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Eu, Alexandru Gritunic, proprietarul societății reclamante, observă că Guvernul Moldovei este pregătit să plătească societatea reclamantă 320.000 euro (3.000 și douăzeci de mii) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral suportate de solicitant, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Guvernul oferă de asemenea să plătească societății reclamante 8.000 (opt mii) de euro pentru a acoperi taxele de reprezentare. Aceste sume vor fi libere de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Sumele în euro vor fi convertite în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății. Sumele vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Moldovei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” La 1 iulie 2010, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Vladimir Grosu, agent al Guvernului Republicii Moldova, declară că Guvernul Moldovei propune să plătească societatea reclamantă 320.000 euro (320.000) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral pe care le-a suportat în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Guvernul oferă de asemenea să plătească societății reclamante 8.000 (opt mii) de euro pentru a acoperi taxele de reprezentare. Aceste sume vor fi libere de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Sumele vor fi convertite în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății. Sumele vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care sumele nu se plătesc în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” În urma hotărârii sale principale, Curtea a fost informată că s-a ajuns la o soluție prietenoasă între Guvernul și societatea reclamantă în ceea ce privește cererile acesteia în temeiul articolului 41 din Convenție. Având în vedere condițiile sale, Curtea consideră că acordul este echitabil în sensul articolului 75 § 4 din Regulamentul Curții și că se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă Convenția și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții. În consecință, aceasta ia notă oficială a acordului și consideră că este adecvat să tragă restul cazului din listă în conformitate cu dispoziția respectivă. În consecință, restul cazului ar trebui eliminat din listă. a acordului dintre părți și aranjamentele luate pentru a asigura respectarea întreprinderilor în cauză (art. 43 § 3 din Regulamentul de procedură); hotărăște să atace restul cererii din lista sa de cauze. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 19 octombrie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ § 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

CASE OF

BAROUL PARTNER-A v. MOLDOVA

(Application no. 39815/07)

JUDGMENT

(just satisfaction – friendly settlement)

STRASBOURG

19 October 2010

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Baroul Partner-A v. Moldova,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza,

President,

Lech Garlicki,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ledi Bianku,

Mihai Poalelungi,

Vincent Anthony de Gaetano,

judges,

and Lawrence Early,

Registrar,

Having deliberated in private on 28 September 2010,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 39815/07) against the Republic of Moldova lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Moldovan national entity, Baroul Partner-A (“the applicant company”), a company incorporated in Moldova, on 30 August 2007.

2.

In a judgment delivered on 16 July 2009 (“the principal judgment”), the Court held that the applicant company's rights guaranteed by Article 6 §

1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention were breached as a result of the annulment by the courts of a privatisation of a quarry in which the applicant company was a majority shareholder (

Baroul Partner-A v. Moldova

, no. 39815/07, §§ 42 and 52, 16 July 2009).

3.

Since the question of the application of Article 41 of the Convention was not ready for decision, the Court reserved it and invited the Government and the applicant to submit, within three months, their written observations on that issue and, in particular, to notify the Court of any agreement they might reach (ibid., § 73, and point 4 of the operative provisions).

4.

On 31 May 2010 the Court received the following declaration signed by the applicant's representative:

“I, Alexandru Gritunic, the owner of the applicant company, note that the Government of Moldova are prepared to pay the applicant company 320,000 (three hundred and twenty thousand) euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage incurred by the applicant with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. The Government also offer to pay the applicant company 8,000 (eight thousand) euros to cover the representation fees.

These sums will be free of any taxes that may be applicable. The sums in euros will be converted into Moldovan lei at the rate applicable on the date of payment. The sums will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Moldova in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

5.

On 1 July 2010 the Court received the following declaration from the Government:

“I, Vladimir Grosu, Agent for the Government of Republic of Moldova, declare that the Government of Moldova offer to pay the applicant company 320,000 (three hundred and twenty thousand) euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage incurred by it with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. The Government also offer to pay the applicant company 8,000 (eight thousand) euros to cover the representation fees.

These sums will be free of any taxes that may be applicable. The sums will be converted into Moldovan lei at the rate applicable on the date of payment. The sums will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay the sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

THE LAW

6.

Following its principal judgment the Court has been informed that a friendly settlement has been reached between the Government and the applicant company with respect to the latter's claims under Article 41 of the Convention.

Having regard to its terms, the Court finds the agreement equitable within the meaning of Rule 75 § 4 of the Rules of Court and that it is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court). Consequently, it takes formal note of the agreement and considers it appropriate to strike the remainder of the case out of the list pursuant to that provision.

7.

Accordingly, the remainder of the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Takes formal note

of the agreement between the parties and the arrangements made to ensure compliance with the undertakings given therein (Rule 43 § 3 of the Rules of Court);

2.

Decides

to strike the remainder of the application out of its list of cases.

Done in English, and notified in writing on 19 October 2010, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Registrar

President