CtEDO 29.04.2004 Auto

EREN v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
29.04.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
EREN v. TURKEY (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA TERZĂ PRIVIND DECIZIE PENTRU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 8062/04 de către Sinan EREN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 29 aprilie 2004 ca secțiune compusă din: Ress Cabral Barreto Caflesch Türmen Zupančič Traja doamna Gyulumyan, judecători și dl V. Berger Grefier având în vedere cererea depusă la 28 februarie 2004, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, Sinan Eren, este un cetățean turc, născut în 1972. El este reprezentat în fața Curții de către dna Șenal Sarıhan, un avocat practicant în Ankara. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, care a fost condamnat de o Curte de Securitate de Stat pentru aderarea la o organizație ilegală, își îndeplinea condamnarea la închisoare într-o închisoare de tip F din Ankara. El a fost în grevă de foame în mai multe ocazii între septembrie 1995 și iulie 1996. De la 21 octombrie 2000 până la transferul său la o închisoare de tip F din Ankara, reclamantul a fost în grevă de foame pentru o perioadă nedeterminată. În închisoarea de tip F mai sus, reclamantul a continuat greva de foame timp de 132 zile între 31 octombrie 2000 și 12 martie 2001. La 9 octombrie 2002, reclamantul a fost examinat de șase medici specialiști, compus din trei medici medici criminaliști, un ortopedist, un specialist în traumatologie și un specialist în neurologia, la Institutul Medical Forensic, care a diagnosticat că reclamantul suferă de sindromul Wernicke-Korsakov. Consiliul de medici a recomandat eliberarea reclamantului pentru tratament. În urma raportului medical al Institutului de Medicină Forensică, procurorul principal Kârșehir a ordonat eliberarea reclamantului din închisoare și a suspendat executarea condamnării reclamantului pentru șase luni, în conformitate cu art. 399 § 1 din Codul de Procedură Penală. La 30 aprilie 2003, reclamantul a suferit un alt examen de către medicii de la Institutul Medical Forensic. Trei medici specialiști au remarcat în raportul lor că sindromul Korsakov era o boală mentală organică și că, prin urmare, ar fi necesară suspendarea executării condamnării la închisoare a reclamantului. De asemenea, au remarcat că este imposibil să se indică cât timp ar trebui suspendată executarea, deoarece boala reclamantului este de natură cronică. La 12 august 2003, reclamantul a suferit un examen medical de către trei medici la Departamentul de Neurologie Spitalului Universitar Istanbul. Medicii au concluzionat în raportul lor că reclamantul suferă de un deficit de memorie avansat. În urma raportului medical al Departamentului de Neurologie Spitalului Universitar Istanbul, reclamantul a solicitat președintelui Republicii suspendarea condamnării la închisoare pentru boală cronică. La 21 ianuarie 2004, reclamantul a fost reexaminat de aceiași șase medici specialiști din Institutul Forensic de Medicină. În raportul lor din 28 ianuarie 2004, consiliul de medici a concluzionat că reclamantul era în stare să își îndeplinească condamnarea la închisoare și că nu mai era în situația celor care suferă de boală, handicap sau vârstă, astfel cum se descrie la art. 399 din Codul Penal și la art. 104 § b din Constituție. La 28 februarie 2004, reclamantul a solicitat de la Camera de Medici din Istanbul o examinare a condiției sale și o anchetă privind fiabilitatea raportului medical emis de Institutul de Medici Forensic. Camera de Medici din Istanbul după examinarea rapoartelor medicale anterioare prezentate de reclamant a concluzionat că raportul medical din 28 de ani. Ianuarie 2004 a Institutului de Medici Forensic a fost în contradicție cu rapoartele medicale anterioare furnizate în ceea ce privește reclamantul și rezultatele cercetării științifice efectuate în acest domeniu. Camera Medicilor din Istanbul a concluzionat că raportul medical nepotrivit nu a putut fi considerat ca un raport științific valabil. La o dată neespecificată, reprezentantul reclamantului a solicitat procurorului public principal Kârșehir să nu elibereze un ordin de arest împotriva reclamantului. În acest moment, procurorul public principal Kârșehir nu a ordonat încă executarea condamnării la închisoare a reclamantului. Reprezentantul reclamantului susține că este imposibil ca reclamantul să își continue viața în închisoare de unul singur, deoarece are nevoie de îngrijire constantă. Ea susține în continuare că, chiar dacă el a fost încarcerat cu alți deținuți, ar avea nevoie de ajutorul lor în timp ce mănâncă și îmbrăcămintea, ceea ce ar fi o situație foarte degradantă și umilitoare pentru el. Legea și practica interne relevante art. 399 din Codul de Procedință Penală prevede că executarea pedepselor care restricționează libertatea celor care suferă de boli mentale se amânează până când pacientul a recuperat. În conformitate cu art. 104 § b din Constituție, Președintele Republicii are competența de a remite toate sau o parte din condamnările impuse anumitor persoane pentru motive de boală cronică, invaliditate sau vârstă. Reclamantul susține că eventuala sa reîncarcerare ar genera o încălcare a articolelor 3, 5 și 6 din Convenție. În acest sens, reclamantul susține că, din cauza bolii sale, are nevoie de un tratament special care nu poate fi furnizat în condiții de închisoare. HOTĂRÂREA Reclamantul susține că posibilul său reîncarcerare ar încălca articolele 3 și 5 din Convenție. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul Curții, să se informeze de acestea guvernului contestat. Reclamantul invocă că eventuala sa reîncarcerare ar încălca art. 6 din Convenția. Curtea remarcă că posibila reîncarcerare a reclamantului nu se referă, nici drepturilor sau obligațiilor civile ale reclamantului, nici determinarea unei acuzații penale împotriva acestuia. În aceste circumstanțe, art. 6 din convenție nu se aplică în acest caz. Cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 § 3 și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantului cu privire la art. 3 și 5 din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă