CtEDO 02.09.2004 Auto

EREN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
02.09.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
EREN c. TURQUIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA FINALĂ PRIVIND REEVABILITATEA cererii nr. 8062/04 prezentate de Sinan EREN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor LUI Având în vedere cererea formulată anterior la 28 februarie 2004, având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere decizia parțială din 29 aprilie 2004, având în vedere decizia de a trata cu prioritate cererea în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții, Având în vedere informațiile și observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Sinan Eren, este un resortisant turc, născut în 1972. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Sar Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 iunie 1993, reclamantul a fost pus în detenție provizorie în casa de detenție Buca (Izmir), deoarece a fost suspectat de a face parte dintr-o organizație ilegală de la extrem de stânga, La 6 martie 2000, a fost condamnat la 15 ani și la patru luni de închisoare de către curtea de securitate a statului Izmir. La 28 decembrie 1994, reclamantul a fost transferat la închisoarea de tip E. În perioada 1996-2001, reclamantul a inițiat greve ale foamei de lungă durată pentru a protesta împotriva detenției de tip F. În această perioadă, el a fost, de mai multe ori, spitalizat sau transferat în unitățile de detenție din închisoarea în care se afla. La 12 martie 2001, a fost internat la spitalul civil din Ankara pentru o perioadă de 43 de zile. La 14 iunie 2001, reclamantul a fost transferat la închisoarea de tip E. În urma deteriorării stării sale de sănătate, el a fost transferat la Spitalul Civil din Kśrșehir, apoi la cel din Ankara. În cele din urmă, Parchetul din K. Archehir a decis să transfere reclamantul în fața Institutului Medico-Legal pentru a obține un raport privind necesitatea de a-și executa pedeapsa în conformitate cu art. 399 din Codul de procedură penală (inclusiv CPP) la 7 octombrie 2002 de către camerele nr. 3 și 4 ale specialiștilor Institutului. Raportul întocmit în consecință la 9 octombrie 2002, referindu-se, de asemenea, la un raport din 28 august 2002 al spitalului civil din Ankara, concluzionează că, în speță, era necesar să se suspende executarea pedepsei reclamantului până la vindecare, deoarece era afectat de boala Wernicke-Korsakoff și că ar fi oportun să se reexamineze acest raport după șase luni. Înainte de a ajunge la această concluzie, medicii au făcut, printre altele, următoarele observații (...) Raportul din 28 august 2002, n 24977 al spitalului civil din Ankara menționează faptul că (sinan Eren) nu prezintă nici o boală, nici mentală, nici fizică. 2002 menționează faptul că acesta a continuat greva foamei timp de 150 de zile în 2000, care a spus că a avut, la intervale diferite, vitamine, că avea o apatie, un nistagmus în dreapta, dismetrie, disdiadoococinezie, și o ataxie a trunchiului. S-a dovedit, în timpul examinării efectuate în aceeași zi de camera n 4 specialiști în institut, că acesta suferea de o disfuncție a memoriei de fixare și de amnezie anterogradă, o deteriorare avansată a memoriei retrograde, a deja-vu și a funcției cognitive. La 15 octombrie 2002, având în vedere acest raport, procurorul general al Kléchehir a ordonat eliberarea provizorie a reclamantului în temeiul articolului 399 din CPP, pentru o perioadă de șase luni care poate fi reînnoită. Cu două săptămâni înainte de încheierea suspendării, și anume la 26 martie 2003, Parchetul a dispus reexaminarea reclamantului de către Institutul Medico-Legal. La 28 martie 2003, camerele n 3 și 4 dintre specialiștii din institut l-au examinat pe solicitant și, referindu-se la radiografiile și testele efectuate la spitalul civil din Ankara, la 19 și 21 martie 2003, au confirmat printr-un raport din 30 aprilie 2003 că acesta a fost bolnav de boala Wernicke. Korsakoff, care a fost necesar pentru a suspenda executarea pedepsei sale, că durata de suspendare nu a putut fi definită din cauza faptului că boala sa a devenit constantă, și că nu a fost necesar să se efectueze o reexaminare. Medicii au trimis la raportul medical următoarele observații (...) Rezultatele examinărilor efectuate la spitalul civil d În timpul examinării efectuate în aceeași zi de către camera 4 a specialiștilor din institut, o disfuncție a memoriei de fixare, o disfuncție avansată a memoriei faptelor actuale, o disfuncție a memoriei anterograde, de deja-vu, niciodată-vu, dreamy state și disfuncție cognitivă. La data de 8 mai 2003, în sprijinul acestui raport, Parchetul din Klèchehir a decis să suspende fără întârziere executarea pedepsei reclamantului. Între timp, în sprijinul raportului din 30 aprilie 2003 al Institutului juridic judiciar, reclamantul a formulat o cerere pentru a beneficia de harul prezidențial prevăzut la art. 104 din Constituție. La 30 iulie 2003, Parchetul din K. Archehir a solicitat o examinare a serviciilor neurologice de la spitalul universitar din Istanbul. Raportul prezentat în consecință la 12 august 2003 indică numeroase simptome legate de sistemul frontal și o deteriorare semnificativă a memoriei, secundară degradării la nivelul părții superioare a reclamantului. La 13 august 2003, reclamantul a fost examinat de către institut. Raportul întocmit în aceeași zi încheie astfel: (...) nu este în stare de deficit neurologic, (...) rezultatele 3/5 la testele de fixare, 2/5 la testele de evocare a faptelor recente. A fost detectată o amnezie retrogradă în memoria îndepărtată. (...) Rezultatele testului Benton dezvăluie o deficiență semnificativă în memoria imediată și în memoria devocată. (...) La 19 ianuarie 2004, referindu-se la articolele 399 din CPP și 104 din Constituție, Parchetul din Ankara a solicitat reexaminarea reclamantului. Înainte de a ajunge la această concluzie, medicii au făcut referire la toate rapoartele medicale menționate anterior și au transmis în raport următoarele observații: [...] la examinarea efectuată la 21 ianuarie 2004 cu participarea expertului psihiatru (...) s-a stabilit că (Sinan Eren) nu prezintă psihopatologie de natură și gradul de influență asupra executării pedepsei sale și că: el nu este în stare de deficiență neurologică. La 23 februarie 2004, parchetul lui K La 5 martie 2004, opoziția formulată de reprezentantul reclamantului a fost respinsă de judecătorul execuțiilor lui K nu poate fi vorba de o contradicție între relații decât atunci când acestea sunt stabilite la aceeași dată, sau între primul și ultimul raport al institutului, scopul suspendării executării pedepsei este vindecarea, aceasta fiind obținută și stabilită prin ultimul raport al Institutului, mandatul de aducere este în conformitate cu legea și procedura La 15 martie 2004, reprezentantul reclamantului a transmis Curții un aviz consultativ emis de la ) și de stabilire a unei contradicții științifice între rapoartele menționate mai sus ale Institutului Medico-Legal. În acest raport, fără dată, dar al cărui conținut lasă să se înțeleagă faptul că a fost stabilit în martie 2004, trei profesori desemnați în cadrul mail-Ordre au emis un aviz consultativ în care au încheiat după cum urmează: (...) reiese că, în urma examinărilor efectuate la Sinan Eren la Institutul de Medicină Legală în perioada de 7 octombrie 2002, 28 martie 2003 și 13 august 2003, sindromul Wernicke-Korsakoff a fost diagnosticat, deficiențele de memorie în conformitate cu rezultatele clinice ale acestui sindrom au fost identificate la aceste trei examinări. ; (...) pe de altă parte, pe de altă parte, pe de altă parte, pe de altă parte, pe de altă parte, pe de altă parte, la 21 ianuarie 2004, s-a ajuns la concluzia că nu prezenta psihopatologie de natură și gradul de a influența executarea pedepsei sale și că nu era în stare de deficit neurologic (...) dat fiind că situația astfel descrisă nu este în conformitate cu cercetarea științifică, luăm în considerare în unanimitate, că există o contradicție între relațiile n 5935 din 9 octombrie 2002, cele două rapoarte nr. 2648 din 30 aprilie 2003, registrul de examinare din 13 august 2003 emis de Institutul Medico-Legal și raportul său nr. 285 din 28 ianuarie 2004, iar rapoartele în cauză luate în considerare în ansamblu nu au valoare științifică. La 19 martie 2004, Curtea a solicitat guvernului turc, ca măsură provizorie, suspendarea executării pedepsei reclamantului până la 29 aprilie 2004. La 30 martie 2004, opoziția formulată de reprezentantul reclamantului împotriva deciziei judecătorului de executare a sentințelor lui K La 14 aprilie 2004, Parchetul de la Klèchehir a decis să se refere la măsura provizorie indicată de Curte, de la suspendare la executarea pedepsei reclamantului până la 30 aprilie 2004. La 29 aprilie 2004, Curtea a decis să prelungească până la nouă ordine măsura provizorie deja indicată. La 30 aprilie 2004, Parchetul de la Kl'rșehir a decis să ridice mandatul de a aduce până la noi ordine. Ordinul de punere în aplicare a pedepsei (müddetname), stabilit la 29 martie 2001, prevedea, în condiții normale, eliberarea reclamantului la 6 septembrie 2004. Dreptul și practica internă relevantă Codul de procedură penală la art. 399 alineatul (1) și la art. 2 din Codul de procedură penală prevede: Aceeași dispoziție se aplică și altor boli, în cazul în care executarea pedepsei privative de libertate prezintă un risc vital pentru condamnat. La art. 104 din Constituție se referă la sarcinile și competențele președintelui Republicii și la competențele acestuia, în părțile sale relevante, de a grația deținuții care suferă de o boală ireversibilă. 1982 de stabilire a Institutului, a fost modificată prin Legea nr. 4810 din 25 februarie 2003. În articolele 1 și 2, Legea nr. 4810 confirmă faptul că organizația din Ministerul Justiției și precizează, printre altele, funcția sa de a furniza expertiză cu privire la cererea instanțelor și a Parchetului. Susținând că suspendarea executării pedepsei a fost ridicată pe baza unui raport medical care nu are nicio valoare științifică și care este în contradicție clară cu rapoartele medicale anterioare, reclamantul susține că boala Wernicke-Korsakoff a fost atinsă și susține că eventuala reîncarcerare a acesteia duce la încălcarea articolelor 3 și 5 din convenție. Excepție preliminară Guvernul avansează neobosirea căilor de atac prevăzute la articolele 5 și 6 din Legea nr. În conformitate cu art. 6, hotărârea judecătorului poate fi pronunțată de procuror sau de procuror, în conformitate cu dispozițiile generale ale Codului de procedură penală. Recurentul contestă teza guvernului și susține că acest motiv nu există pe deplin în teorie. Curtea amintește jurisprudența sa potrivit căreia scopul regulii privind epuizarea căilor de atac interne este acela de a oferi statelor contractante posibilitatea de a remedia deficiențele invocate împotriva lor (a se vedea Hotărârea din 6 noiembrie 1980, seria A n 39, p. 27, § 72, și Hotărârea din 19 martie 1991, seria A n 200, p. 19, § 36, în această privință, reclamantul care a exercitat o cale de atac aparent eficientă și suficientă nu poate fi obligat să exercite asupra altor căi, care i-au fost deschise, dar a căror eficacitate este puțin probabilă sau al cărei scop este practic același (a se vedea nr. 9248/81, c. 10.10.83, D.R. 34 p. 78; n 11471/85, c. 19.01.89, D.R. 59 p. 67). În cazul de față, Curtea consideră că, în timp ce sesizează autoritățile judiciare cu privire la o cerere de ridicare a mandatului de a aduce, din motivele care sunt, de asemenea, la originea faptelor cererii, reclamantul i-a invitat să se pronunțe asupra motivelor pe care le prezintă acum Curții. În consecință, excepția guvernului nu poate fi primită. Guvernul susține că institutul medico-legal este o instituție care intră sub incidența Legii nr. 2659 din 14 aprilie 1982 și a cărei independență funcțională nu permite nicio critică. El susține calitatea medicilor membri ai Institutului, în principal universitari eminenți, numiți prin decretul ministrului Justiției, al prim-ministrului și al președintelui Republicii și care își exercită funcțiile sub supravegherea Ordinului Doctorilor din Istanbul. El avansează că, până în prezent, sindromul Wernicke-Korsakoff a fost diagnosticat de Institutul de la 691 persoane ; 140 au beneficiat de grație prezidențială, 87 au beneficiat de o suspendare, iar starea de sănătate a 254 de persoane nu a fost considerată suficient de gravă pentru a justifica o suspendare. Începând cu anul 2003, rapoartele ar fi întotdeauna în detrimentul bolnavilor și ar fi nefondate din cauza faptului că din ianuarie 2003, 245 de rapoarte medicale au dus la suspendarea executării pedepsei cu închisoarea, 78 dintre aceste persoane au fost revăzute în 2004 și 10 au beneficiat de o suspendare suplimentară. Guvernul descrie spitalizările reclamantului începând cu anul 2000 până la 15 octombrie 2001, data la care a fost suspendat pentru executarea pedepsei. În această perioadă, acesta ar fi fost transferat de 26 de ori în unitățile de detenție ale închisorii unde se afla sau la spitalul civil și ar fi fost spitalizat 43 de zile la spitalul civil din Ankara la 12 martie 2001. Guvernul observă că, contrar afirmațiilor reclamantului, ultimul raport al Institutului Medico-Legal nu menționează o vindecare totală, ci o abilitate de a rămâne într-o instituție penitenciară, decizia de a anula suspendarea acordată inițial reclamantului se bazează pe rezultatele multor examinări meticulos efectuate pentru a evalua situația reclamantului. El își dorește să fie un exemplu al diagnosticului care, pentru același tip de sindrom menționat în alin. (1), variază în fiecare raport întocmit de institut, dovedind astfel seriozitatea cu care a fost urmărit. Guvernul atrage, de asemenea, atenția Curții asupra faptului că avizul consultativ obținut de la În cele din urmă, guvernul oferă informații cu privire la condițiile de închisoare generale: fiecare închisoare dispune de un medic care supraveghează o echipă medicală, acest medic îi examinează pe prizonieri în mod regulat sau pe plângerile lor, îi tratează sau îi transferă la spitalul civil, fiecare spital civil având o unitate penitenciară. Închisoarea de tip E din Kśrșehir, unde reclamantul se afla înainte de executarea pedepsei, dispune de două dormitoare de 10 persoane. Clinica închisorii dispune de un laborator modest de testare, în special de un medic, dentist, psiholog, asistent social și asistent medical. Astfel, închisoarea ar fi conformă cu standardele internaționale în materie. Referindu-se la Tribunalul Pretty c. Regatul Unit din 29 aprilie 2002, guvernul intenționează să reamintească că pragul de gravitate necesar pentru a cădea sub incidența art. 3 trebuie atins ca urmare a actelor autorităților ; or, în speță, nu ar fi nici un act sau măsură a autorităților, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu ar avea nici un fel de a fi supus unui tratament degradant în caz de reincarcerare. În cele din urmă, guvernul este de acord că o hotărâre judecătorească neexecutată nu poate lua o încălcare a convenției și reincarcerarea reclamantului, în calitate de Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că cererea ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării, dar necesită o examinare pe fond ; se presupune că aceste obiecțiuni nu pot fi declarate în mod vădit nefondate, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii admisibile, orice mijloace de fond rezervate. Mark Villiger Georg Ressfleur Președinte adjunct

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-10-20
0,95
DAVRAN c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION [1] DÉCISION Requête n o 21807/04 présentée par Hüsne DAVRAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 20 octobre 2005 en une chambre composée de : MM. G. Ress, président,
CtEDO 2003-11-04
0,95
IREY contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 58057/00 présentée par Emrah İREY contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 4 novembre 2003 en une chambre composée
CtEDO 2003-05-06
0,95
YURTSEVER contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 47628/99 présentée par Ali Engin YURTSEVER contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 6 mai 2003 en une chambre composé
CtEDO 2003-09-25
0,95
TEKIN ET AUTRES contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 41063/98 présentée par Ali Serdar TEKİN et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 25 septembre 2003 en une cha
CtEDO 2005-12-01
0,95
GENÇAY c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION [1] DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 10057/04 présentée par Aslıhan GENÇAY contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme ((troisième section), siégeant le 1 er décembre 2005 en une chambre compos
Sursă