TAMAR v. TURKEY

SECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 15614/02 de Mehmet TAMAR împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 13 mai 2004 ca secțiune compusă din: Ress Cabral Barreto Türmen Hedigan dna H.S. Greve Traja dna Gyulumyan, judecători și dl V. Berger grefier Având în vedere cererea depusă la 2 aprilie 2002, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Mehmet Tamar, este un cetățean turc, născut în 1944 și locuiește în Istanbul. El este reprezentat în fața Curții de dl Baysal, avocat practicant la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamantul și fratele său sunt singurii succesori ai mamei lor, care au murit în 1983. Mama reclamantului a fost co proprietarul anumitor parcele de teren la Istanbul. După decesul ei, reclamantul a avut conflicte cu fratele său în ceea ce privește distribuția proprietății ei. La 19 decembrie 1994, reclamantul a inițiat o procedură civilă împotriva fratelui său în fața Curții Civile de Jurisdicție Generală Üsküdar și a solicitat prejudiciu material rezultate din distribuirea nedreptă a proprietății mamei sale. Procedura civilă în fața Curții Civile de Jurisdicție Generală Üsküdar este în prezent în așteptare. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii civile a depășit cerințele de timp rezonabil.

Reclamantul susține că nu există nicio soluție eficace în temeiul legislației turce prin care ar putea contesta durata excesivă a procedurii în litigiu. În acest context, el invocă art. 13 din Convenție, coroborat cu art. 6 din Convenție. Reclamantul se plânge în continuare în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 care datorită lungii excesive a procedurii civile, dreptul său la bucuria pașnică a bunurilor sale a fost încălcat. HOTĂRÂREA § 1 din Convenție, împreună cu art. 13 din Convenție. Reclamantul susține că durata procedurii civile a depășit cerințele de timp rezonabil în încălcarea articolului 6. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat.

Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge în continuare că, datorită lungii excesive a procedurii civile, dreptul său la bucurarea pașnică a bunurilor sale a fost încălcat.

Raportorul reamintește că art. 1 din Protocolul nr. 1 nu are mai mult decât să înscrie dreptul tuturor la bucuria pașnică a bunurilor sale, că, în consecință, aceasta se aplică numai pentru posesele existente ale unei persoane și că nu garantează dreptul la achiziționarea bunurilor, fie pe testare, fie prin dispoziții voluntare (a se vedea Marckx v. Belgia, Hotărârea din 13 iunie 1979, nr. 31, p. 23, § 50. Rezultă că această plângere este incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 § 3 și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerilor reclamantei cu privire la durata procedurii civile și lipsa unui remediu eficace pentru durata necorespunzătoare a procedurii civile; declara restul cererii inadmisibil.

Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress

THIRD SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 15614/02 by Mehmet TAMAR against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 13 May 2004 as a Chamber composed of: Mr G. Ress , President , Mr I. Cabral Barreto , Mr R. Türmen , Mr J. Hedigan , Mrs H.S. Greve , Mr K. Traja , Mrs A. Gyulumyan, judges , and Mr V. Berger , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 2 April 2002, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Mehmet Tamar, is a Turkish national, who was born in 1944 and lives in Istanbul. He is represented before the Court by Mr Y. Baysal, a lawyer practising in Istanbul. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant and his brother are the only successors of their mother, who died in 1983. The applicant’s mother was the co-owner of certain plots of land in Istanbul. Following her decease, the applicant had conflicts with his brother regarding the distribution of her estate. On 19 December 1994 the applicant initiated civil proceedings against his brother before the Üsküdar Civil Court of General Jurisdiction and claimed pecuniary damage resulting from the unjust distribution of his mother’s estate. The civil proceeding before the Üsküdar Civil Court of General Jurisdiction is currently pending. COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that the length of the civil proceedings exceeded the reasonable time requirement.

The applicant maintains that there exists no effective remedy under Turkish law whereby he could challenge the excessive length of the proceedings in dispute. In this context, he invokes Article 13 of the Convention in conjunction with Article 6 of the Convention. The applicant further complains under Article 1 of Protocol No. 1 that due to the excessive length of the civil proceedings his right to peaceful enjoyment of his possessions has been breached. THE LAW 1. The applicant invokes Article 6 § 1 of the Convention together with Article 13 of the Convention. The applicant alleges that the length of the civil proceedings exceeded the reasonable time requirement in breach of Article 6. The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

2. Invoking Article 1 of Protocol No. 1 the applicant further complains that due to the excessive length of the civil proceedings his right to peaceful enjoyment of his possessions has been breached.

The Rapporteur recalls that Article 1 of Protocol No.1 does no more than enshrine the right of everyone to the peaceful enjoyment of "his" possessions, that consequently it applies only to a person’s existing possessions and that it does not guarantee the right to acquire possessions whether on intestacy or through voluntary dispositions (see Marckx v. Belgium, judgment of 13 June 1979, no. 31, p. 23, § 50). It follows that this complaint is incompatible ratione materiae with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 and must be rejected in accordance with Article 35 § 4. For these reasons, the Court unanimously Decides to adjourn the examination of the applicant’s complaints concerning the length of the civil proceedings and the lack of an effective remedy for the unreasonable length of the civil proceedings; Declares the remainder of the application inadmissible.

Vincent Berger Georg Ress Registrar President