Řehák împotriva Cehiei

Reclamantul, dl Milan Eehák, este un ceh, care s-a născut în 1954 și trăiește în Olomouc. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost un disident anticomunist. La 25 aprilie 1980 a fost acuzat de parazitare (příživnictví) și reținut în reținere. La 13 mai 1980 a fost eliberat. La 2 iunie 1980, procedurile penale au fost întrerupte în cadrul amnistiei prezidențiale din 8 mai 1980, infracțiunile penale fiind recalificate ca infracțiune minoră (přečin).Decizia a fost depusă în favoarea avocatului reclamantului la 1 februarie 1995. La 24 februarie 1995, procurorul districtului Olomouc (okresní státní zástopce) a întrerupt procedura penală din cauza faptului că actul imputat reclamantului nu a constituit o infracțiune.

La 16 decembrie 1991, reclamantul a depus în judecată direcția de poliție districtului Olomouc (okresní ředitelství policie) pentru daune în temeiul Legii privind răspunderea statului. El a susținut că, în cadrul procedurii penale instituite împotriva sa, ofițerii de poliție au acționat ilegal, iar aceste proceduri erau încă în suspensie în februarie 2004, după examinarea în mai multe cazuri, cu discontinuități din cauza neespecificării pe deplin a reclamantului, deciziile fiind anulate în trei ocazii și cazul fiind reconsiderat în consecință. Într-o scrisoare din 7 octombrie 2002 adresată Czech Telecom (Český telecom), reclamantul s-a plâns că numele și adresa sale au fost incluse în dosarul telefonic, în contradicție cu modificarea contractului său cu această companie la 1 noiembrie 2001, și că telefonul său a fost interceptat.

La 15 noiembrie 2002, Czech Telecom a cerut scuze pentru greșeala administrativă referitoare la publicarea numelui și adresa reclamantului, asigurând reclamantului că greșeala a fost rectificată între timp. Ei i-au informat că rețeaua de telecomunicații conectate la linia telefonică a fost controlată și că orice intercepție ilegală a fost exclusă. La 1 ianuarie 2003, reclamantul a solicitat Direcției de Poliție din districtul Olomouc să intenteze o procedură penală împotriva Serviciului de Securitate și Informare a Republicii Cehe (Bezpečnostní a informační služba ČR) și a Telecom din cauza interceptării ilegale a telefonului și a administrat datele sale cu caracter personal. La 16 ianuarie 2003, reclamantul a fost auzit în această privință la secția de poliție.

Cererea sa a fost examinată, dar nu a fost introdusă o procedură penală. Într-o scrisoare din 17 martie 2003, reclamantul a susținut că el și unii avocați au fost de acord că „genocidul drepturilor fundamentale ale omului în Republica Cehă este atât de vast încât se extinde la Registrul Ceh al Curții Europene”. El solicită Curții să își transmită hotărârea, pe care el se așteaptă să fie negativ, având în vedere punctul de vedere al personalului Curții cehă, într-o scrisoare înregistrată. El a insistat să fie motivată pe deplin.

În ceea ce privește cazul său anterior [domanda nr. 55376/00 a fost declarată inadmisibilă de un comitet de trei judecători la 21 mai 2002. Reclamantul a fost informat cu privire la aceasta prin scrisoarea Registrului din 7 iunie 2002, în conformitate cu art. 53 § 2 din Regulamentul Curții, care prevede că „în conformitate cu art. 28 din Convenție, Comitetul poate, prin vot unanim, să declare inadmisibil o cerere sau să-l scoată din lista de cazuri în care o astfel de decizie poate fi luată fără o examinare suplimentară. Această decizie va fi finală. Reclamantul va fi informat de decizia Comitetului prin scrisoare.”], reclamantul a remarcat: [Traducere] „... nici măcar tribunalele comuniste criminale nu și-au trimis deciziile fără raționament … Ceea ce ați făcut este egal cu aprobarea furtului și, prin urmare, constituie o crimă dintr-un fel de „Dumnezeu tererist”.

Dovezile acestui lucru nu sunt doar reacția cehă [parte din Registru] ignorantă față de cererea mea justificată de a fi furnizată cu materialele "pregătitoare" pe baza cărora a fost luată "decizie". Nu consider decizia unui fel de secțiune, asistată de colegii bulgari, ca fiind o decizie a Curții ca atare.” [Original] „... ani zločinné komunistické nezasílaly svá rozhodnutí bez zdęvodnění ... Pentru, co jste tedy učinili, rovná se schvalování zlodějin a tedy zločinu z pozice jakéhosi 'pozemského boha'. Nejen ignorantství ze strany české [částance kancelaře Soudu] na mÜj oprávněný požadavek zaslat mi 'zpracované' materialy, na zákl. kterých se 'rozhododovalo', jet toho dýkazem. Rozhodnutí jakési sekce za spolopráce Vašich bulharských kolegì proto nepovažuji za rozhodnutí Soudu jako takového.

Într-o scrisoare din 3 martie 2004, reclamantul a acuzat, printre altele, aderarea cehă la Registru că a “disguitat cu succes” cererile cetățenilor orientați democratic în vederea privarii drepturilor omului „o dată și pentru toate”, precum și a avea complici în formă de judecători și administratori români, bulgari sau alți cetățeni din stânga - și, prin urmare, parțiali ai Curții. La 23 martie 2004, în răspuns la o scrisoare din 17 martie 2004 de la Grefierul Secțiunii, reclamantul a afirmat că aceasta din urmă a confirmat de fapt „că co-creatorii regimului comunist criminal și susținătorii ideologiei comuniste ciudate [[membrelor chec din registrul]] ... servesc [d] Curtea dvs. bine având în vedere că această Curte le angajează [ed]”.

El a continuat după cum urmează: [Traducere] „ ... Astăzi, când știu că gloriosa Curtea ta este plină de STB și KGB [Serviciile secrete ale fostilor agenți din Cehoslovacia și din Uniunea Sovietică], nu sunt surprinsă că apărați oameni care, datorită calităților caracteristice săptămâna lor, s-au împins înainte pentru a atinge obiectivele lor personal avantajoase (risele) (koryta) [Acest termen, însemnând un bas, este folosit pentru a face referire la atingerea obiectivelor personale, chiar atunci când drepturile altora sunt încălcate] colaborand cu regimul comunist ciudat pe care le-au ajutat să le stabilească, și scrambling pe spate ale celor care au suferit și suferit din cauza regimului comunist…

Curtea Voastră, cu marea ajutor și mulțumire Registrului Ceh... lichida drepturile fundamentale ale omului! ... Am experiența mea, când Curtea m-a împiedicat să folosesc liber proprietatea [mie] și l-a lăsat în mila și în beneficiul hoților comuniști, fără nici un motiv! (vezi cererea mea nr. 55376/00). În acest sens, gloriosa ta Curte a consacrat crime ale regimului comunist și tribunalelor comuniste. Mulțumesc! ...” [Original] „Pentru, že se zastáváte copí, kteří se díky svým špatným charakterovým vlastnostem drali ke svým osobně prospěšným cílým (korytým) prostřednictvím kolaborace s komunistickým zločineckým režimem, který spoluvytvářeli a lezli po zádech těch, kteří komunistickým režimem trpěli atruppí, mědnes, kdy vím, že i Vášslavný Soud je přesyceny agency KGB, výbecpije a trp…

Váš Soud, za velkého přispění a díky české kanceláři ... likviduje základní cowpská práva ! ... Sám más již předchozí zkušenost, kdy mi 'soud' zabránil svodně vlastnit a užívat [męj] majetek a tento poneal na posas a ku prospěchu komunistickým zloděj Zločiny komunistického režimu a komunistických soudý Váš slavný Soud tak posvětil. Děkuji! ...”.

The applicant, Mr Milan Řehák, is a Czech national, who was born in 1954 and lives in Olomouc. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant was an anti-communist dissident. On 25 April 1980 he was charged with parasitism (příživnictví) and detained on remand. On 13 May 1980 he was released. On 2 June 1980 the criminal proceedings were discontinued under the presidential amnesty of 8 May 1980, the criminal offence being re-qualified as a minor offence (přečin). The decision was served on the applicant's lawyer on 1 February 1995. On 24 February 1995 the Olomouc District Prosecutor (okresní státní zástupce) discontinued the criminal proceedings on the ground that the act imputed to the applicant did not constitute an offence.

On 16 December 1991 the applicant sued the Olomouc District Police Directorate (okresní ředitelství policie) for damages under the State Liability Act. He claimed that, in the criminal proceedings instituted against him, the police officers had acted unlawfully. These proceedings were still pending in February 2004, after being examined at several instances, with discontinuances due to the applicant's failure to specify his claims fully, decisions being quashed on three occasions and the case being re-considered accordingly. In a letter of 7 October 2002 addressed to Czech Telecom (Český telecom), the applicant complained that his name and address had been included in the telephone directory, contrary to an amendment to his contract with this company on 1st November 2001, and that his telephone had been intercepted.

He claimed damages of CZE 200,000. On 15 November 2002 Czech Telecom apologized for the administrative mistake concerning the publication of the applicant's name and address, assuring the applicant that the mistake had been rectified in the meantime. They informed him that the telecom network connected to his telephone line had been controlled and that any unlawful interception had been excluded. On 1st January 2003 the applicant requested the Olomouc District Police Directorate to institute criminal proceedings against the Security and Information Service of the Czech Republic (Bezpečnostní a informační služba ČR) and Czech Telecom on the ground that they had illegally intercepted his telephone and had handled his personal data.

On 16 January 2003 the applicant was heard in this connection at the police station. His request was examined but no criminal proceedings were brought. In a letter of 17 March 2003, the applicant alleged that he and certain lawyers had agreed that “the genocide of fundamental human rights in the Czech Republic is so vast that it extends to the Czech Registry of the European Court”. He asked the Court to send its decision, which he expected to be negative given his view as to the partiality of Czech Court staff, in a registered letter. He insisted that the decision be fully reasoned.

In connection with his previous case [Application no. 55376/00 was declared inadmissible by a committee of three judges on 21 May 2002. The applicant was informed of this by the Registry's letter of 7 June 2002, pursuant to Rule 53 § 2 of the Rules of Court, which provides that “In accordance with Article 28 of the Convention, the Committee may, by a unanimous vote, declare inadmissible an application or strike it out of the Court's list of cases where such a decision can be taken without further examination. This decision shall be final. The applicant shall be informed of the Committee's decision by letter.”], the applicant noted: [Translation] “... not even criminal communist tribunals sent their decisions without reasoning … What you have done is tantamount to approval of theft and, therefore, amounts to a crime from the position of a sort of 'terrestrial God'.

The proof of this is not only the Czech [part of the Registry]'s ignorant reaction to my justified request to be provided with the 'preparatory' materials on the basis of which 'decision was taken'.” I do not consider the decision of a sort of section, assisted by your Bulgarian colleagues, to be a decision of the Court as such.” [Original] “... ani zločinné komunistické soudy nezasílaly svá rozhodnutí bez zdůvodnění ... To, co jste tedy učinili, rovná se schvalování zlodějin a tedy zločinu z pozice jakéhosi 'pozemského boha'. Nejen ignorantství ze strany české [části kanceláře Soudu] na můj oprávněný požadavek zaslat mi 'zpracované' materiály, na zákl. kterých se 'rozhodovalo', jet toho důkazem.

Rozhodnutí jakési sekce za spolupráce Vašich bulharských kolegů proto nepovažuji za rozhodnutí Soudu jako takového. In a letter of 3 March 2004, the applicant accused, inter alia, the Czech membership of the Registry of having successfully “disguised” the applications of democratically orientated citizens with a view to depriving them of human rights “once and for all”, and of having accomplices in the form of Romanian, Bulgarian or other left-leaning - and therefore partial - judges and administrators of the Court. On 23 March 2004, in reply to a letter of 17 March 2004 from the Section Registrar, the applicant said that the latter in fact confirmed “that the co-creators of the criminal communist regime and supporters of the freakish communist ideology ([Czech members of the registry]) ... serve[d] your Court well given that this Court employ[ed] them”.

He continued as follows: [Translation] “ ... Today, when I know that your glorious Court is full of STB and KGB [The secret services of former Czechoslovakia and the Soviet Union] agents, I'm not surprised that you defend people who, thanks to their week characteristic qualities, pushed themselves forward to achieve their personally advantageous goals (troughs) (koryta) [This term, meaning a trough, is used to refer to the attainment of personal aims even where the rights of others are violated] collaborating with the freakish communist regime which they helped to establish, and scrambling on the backs of those who suffered and suffer because of the communist regime… Your Court, with the great help of and thanks to the Czech Registry ... liquidates fundamental human rights!

... I have my own former experience when the Court prevented me from freely using [my] property and left it at the mercy and for the benefit of the communist thieves, without any reasoning whatsoever! (see my application no. 55376/00). In doing so, your glorious Court consecrated crimes of the communist regime and communist tribunals. Thank you! ...” [Original] “To, že se zastáváte lidí, kteří se díky svým špatným charakterovým vlastnostem drali ke svým osobně prospěšným cílům (korytům) prostřednictvím kolaborace s komunistickým zločineckým režimem, který spoluvytvářeli a lezli po zádech těch, kteří komunistickým režimem trpěli a trpí, mě dnes, kdy vím, že i Váš slavný Soud je přesycen agenty Stb a KGB, vůbec nepřekvapuje…

Váš Soud, za velkého přispění a díky české kanceláři ... likviduje základní lidská práva ! ... Sám mám již předchozí zkušenost, kdy mi 'Soud' zabránil svobodně vlastnit a užívat [můj] majetek a tento ponechal na pospas a ku prospěchu komunistickým zlodějům. To bez jakéhokoli zdůvodnění ! (viz má stížnost č. 55376/00). Zločiny komunistického režimu a komunistických soudů Váš slavný Soud tak posvětil. Děkuji! ...”.