CASE OF PRODAN v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Preliminary objections dismissed (non-exhaustion of domestic remedies, victim);Violation of Art. 6-1;Violation of P1-1;Just satisfaction partially reserved;Pecuniary damage - financial award;Non-pecuniary damage - financial award
CASE OF PRODAN v. MOLDOVA (CtEDO, 2004)
Reclamantul s-a născut în 1924 și trăiește în Chișinău. 11. În iunie 1946, autoritățile sovietice au naționalizat casa părinților reclamanților. În 1949 părinții ei au fost deportați în Siberia. 12. La 8 decembrie 1992 Parlamentul moldovenesc a adoptat Legea nr. 1225-XII „pentru reabilitarea victimelor represiuni politice comise de regimul totalitar de ocupare comunist”. Legea a permis victimelor reprimarii sovietice să își revendice proprietatea confiscată sau naționalizată. 13. În 1997 reclamantul a depus o acțiune la Tribunalul de District Centru (Judecătoria Sectorului Centru) prin care a căutat restituirea casei părinților ei. În timpul material, casa contestată constă din șase apartamente: nr. 3, 6, 7, 8, 12 și 13. 3, 6, 7, 8 și 13 au fost achiziționate de foștii lor chiriași, reclamantul a încercat să declare nul și anularea contractelor prin care au fost achiziționate de la stat. De asemenea, a căutat expulziarea tuturor ocupanților din casă. 14. La 14 martie 1997, Curtea de District Centru a constatat în favoarea reclamantului și a ordonat restituirea casei. Acesta a declarat nul și anulat contractele prin care apartamentele nr. 3, 6, 7, 8 și 13 au fost vândute chiriașilor lor. Curtea a ordonat în continuare Consiliului Municipal să expulze toate ocupanții, inclusiv cele ale apartamentului nr. 12, și a indicat că Consiliul Municipal va oferi tuturor chiriașilor cu cazare alternativă. 15. Consiliul Municipal și ocupanții au interzis un recurs la Curtea Regională Chișinău (Tribunalul Municipiului Chișinău) împotriva hotărârii Curții de District Centru. La 17 octombrie 1997, Curtea Regională Chișinău a permis apelul și a anulat hotărârea Curții de District Centru. 16. Reclamantul a interzis un recurs în cazare împotriva hotărârii Curții Regionale Chișinău. La 31 martie 1998, Curtea de Apel (Curtea de Apel) a respins recursul în casă și a susținut hotărârea Curții Regionale Chișinău. 17. În urma unei cereri formulate de reclamant, Procuratorul General a solicitat anularea hotărârilor Curții Regionale Chișinău și Curtea de Apel cu Curtea Supremă de Justiție. 18. La 19 august 1998, Curtea Supremă de Justiție a anulat hotărârile Curții Regionale Chișinău și ale Curții de Apel și a susținut hotărârea Curții de District Centru din 14 martie 1997 pe motiv că atât Curtea Regională Chișinău, cât și Curtea de Apel nu au respectat dispozițiile Legii nr. 1225-XII din 8 decembrie 1992 (a se vedea punctul 30 mai jos). 19. La o dată neespecificată în 1998, după ce a obținut mandatul de executare, reclamantul a solicitat Consiliului Municipal să execute hotărârea din 14 martie 1997. Într-o scrisoare din 14 ianuarie 1999, Consiliul Municipal a informat reclamantul că, datorită lipsei de fonduri pentru construcția apartamentelor pentru chiriașii evacuați, acesta nu a putut executa hotărârea. 20. În 1999 reclamantul a depus o cerere la Registrul de teren Chișinău (Organul Cadastral Teritorial Chișinău) de a-i emite un certificat de proprietate pentru casa contestată. Într-o scrisoare din 15 septembrie 1999, Registrul Landului a informat reclamantul că va emite titlul de proprietate numai pe baza unui “act de livrare și primire a casei” (act de predare-primare) emis de Consiliul Municipal. 21. În octombrie 1999, reclamantul a depus o acțiune în fața Curții de District Centru împotriva Consiliului Municipal care solicită daune pentru întârzierea punerii în aplicare a hotărârii din 14 martie 1997. La 17 noiembrie 1999, Curtea de District Centru a respins acțiunea ca fiind nefondată. Reclamantul nu a depus apel împotriva acestei hotărâri și a devenit finală. 22. În 2000 reclamantul a depus o acțiune în fața Curții de District Centru, care a solicitat o schimbare parțială a modului în care executarea hotărârii din 14 martie 1997 urma să fie efectuată. În special, ea a solicitat bani de la Consiliul Municipal în locul restituirii apartamentelor nos. 3, 6, 7, 12 și 13. La 7 februarie 2000, Curtea de District Centru a ordonat ca o evaluare a apartamentelor să fie efectuată de experții în Registrul de Teren Chișinău. În urma unei cereri de la solicitant, la 24 februarie 2000, Curtea de District Centru a ordonat ca evaluarea să fie efectuată de experți imobiliari independenți. 23. La 3 octombrie 2000, Curtea de District Centru a hotărât parțial să modifice modalitatea de executare a hotărârii din 14 martie 1997 și a ordonat Consiliului Municipal să plătească reclamantului 488.274 Moldovan Lei (MDL), valoarea de piață a apartamentelor nos. 3, 6, 7, 12 și 13. 24. Consiliul Municipal a depus apel la Curtea Regională Chișinău împotriva hotărârii de mai sus. La 10 ianuarie 2001, Curtea Regională Chișinău a respins recursul și a susținut hotărârea Curții de District Centru din 3 octombrie 2000 25. Într-o scrisoare din 26 martie 2001, Consiliul Municipal a informat reclamantul că, datorită lipsei de fonduri pentru construcția de clădiri de apartamente și cazare alternativă disponibilă pentru chiriașii descărcați, acesta nu a putut impune hotărârea din 14 martie 1997. 26. La 10 aprilie 2001, Curtea de District Centru a respins cererea Consiliului Municipal de a renunța la executarea hotărârii Curții de District din 3 octombrie 2000. La 19 iunie 2001, Curtea Regională Chișinău, în hotărârea sa finală, a respins apelul adjunct al primarului împotriva hotărârii de mai sus. 27. În urma unei cereri a Consiliului Municipal, Procuratorul General a solicitat Curții Supreme de Justiție anularea hotărârilor Curții de District Centru din 3 octombrie 2000 și a Curții Regionale Chișinău din 10 ianuarie 2001. 28. La 12 septembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție a respins cererea procurorului General de anulare. 29. Într-o dată neespecificată, reclamantul a depus o nouă cerere de punere în aplicare a hotărârilor din 14 martie 1997 și din 3 octombrie 2000 în scrisoarea din 23 octombrie 2001, Consiliul municipal a informat reclamantul că, datorită lipsei de fonduri și cazare alternativă pentru ocupanții apartamentului nr. 8, acesta nu a putut impune hotărârea din 14 martie 1997. În ceea ce privește executarea hotărârii din 3 octombrie 2000, Consiliul municipal a răspuns că banii vor fi plătiți după ce au fost plătite alte hotărâri de judecată. 30. La 20 noiembrie 2002, Consiliul municipal a plătit reclamantului 488.274 MDL (echivalentul de 29,238 EUR la momentul respectiv) în conformitate cu hotărârea din 3 octombrie 2000. Hotărârea din 14 martie 1997 privind expulzarea chiriașilor din apartamentul nr. 8 a rămas neexecută. 31. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 1225-XII din 8 decembrie 1992, astfel cum au fost modificate la 23 noiembrie 1994, se citește după cum urmează: „art. 12. Restituirea proprietăților persoanelor care au fost supuși de reprimare (1) Orice cetățean al Republicii Moldova, care a fost subiect de reprimare politică și ulterior reabilitat, trebuie să se fi întors la el, la cererea sa sau la cererea moștenitorilor săi, orice proprietate care a fost confiscată, nationalizată sau luată de la el într-un alt mod. (...) (5) Orice act de vânzare-cumpărare sau alte forme de transfer de case, clădiri sau alte construcții și bunuri confiscate, nationalizate sau luate de la o persoană care a fost victimă de represiune, încheiat după reabilitarea sa, poate fi declarat nul prin intermediul instanțelor în urma unei cereri depuse de victima represiune sau moștenitorii săi.” În 1998, un nou paragraf a fost adăugat la articolul de mai sus, în temeiul Legii nr. 84-XIV din 8 iulie 1998, care se citește după cum urmează: „6 Orice persoană care urmează să fie expulzată dintr-o casă restituită va fi furnizată la expulziarea sa cu cazare pe o bază prioritară de către autoritățile locale ale administrației publice, în conformitate cu legislația.” art. 426 din Codul de Procedură Civilă, în vigoare între 26 decembrie 1964 și 12 iunie 2003, se citește după cum urmează: „Criantul sau debitorul împotriva căruia este în curs de procedură de punere în aplicare poate depune un recurs împotriva actelor efectuate sau refuzul de a efectua astfel de acte de către un judecător în cadrul procedurii de executare. (...)” art. 478 din Codul Civil, în vigoare între 26 decembrie 1964 și 12 iunie 2003, citește următoarele: „Damajul cauzat unei persoane fizice sau juridice prin acțiunile ilegale ale organelor de investigare penală, acuzații sau instanțelor, este în întregime reparat de stat, în modul prevăzut de lege, indiferent de vina oricărui funcționar public din organele de investigare penală, acuzații sau instanțelor.” La 12 iunie 2003, a intrat în vigoare un nou Cod Civil. art. 1404 din Codul civil se citește după cum urmează: „(1) Daunele cauzate de o decizie administrativă ilegală sau ca urmare a neactării unei cereri în termenul legal de către o autoritate publică sau de către un funcționar public sunt compensate de autoritatea publică (...). (2) Persoanele fizice au dreptul să ceară daune generale cauzate ca urmare a actelor prevăzute la alin. (1) din prezentul articol. (...)”