CASE OF POPOV v. MOLDOVA (No. 1)
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Preliminary objections dismissed (non-exhaustion of domestic remedies, abuse of the right of petition);Violation of Art. 6-1;Violation of P1-1;Not necessary to examine Art. 13;Inadmissible under Art. 3;Pecuniary damage - reserved;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
CASE OF POPOV v. MOLDOVA (No. 1) (CtEDO, 2005)
Reclamantul s-a născut în 1925 și trăiește în Chișinău. În 1941 autoritățile sovietice au naționalizat casa deținută de părinții săi. În același an, familia sa a fost deportată în Rusia și în Uzbekistan. La 8 decembrie 1992 Parlamentul moldovenesc a adoptat Legea nr. 1225-XII „pentru reabilitarea victimelor represiunii politice comise de regimul totalitar de ocupare comunist”. Legea a permis victimelor reprimarii sovietice să ceară restituirea proprietăților confiscate sau naționalizate. În 1997 reclamantul a depus o acțiune la Tribunalul de District Centru (Judecătoria Sectorului Centru) prin care a solicitat restituirea casei părinților săi. În timp ce foștii chiriași ai casei l-au achiziționat de la stat, reclamantul a solicitat o hotărâre judiciară care declară contractele de achiziție nule și nule. El a solicitat, de asemenea, expulziarea tuturor ocupanților din casă. 10. La 25 iunie 1997, Curtea de District Centru a constatat în favoarea reclamantului și a ordonat restituirea casei. Acesta a declarat nul și anulat contractele prin care casa a fost vândută chiriașilor. Curtea a ordonat în continuare Consiliului Municipal să expulze toți ocupanții și a indicat că Consiliul Municipal trebuie să le ofere cazare alternativă. 11. Consiliul Municipal, Ministerul Privatizării și ocupanții au interzis un recurs la Curtea Regională Chișinău (Tribunalul Municipiului Chișinău) împotriva hotărârii Curții de District Centru. La 5 noiembrie 1997, Curtea Regională Chișinău a respins recursul și a susținut hotărârea cu câteva modificări textuale. Întrucât nimeni nu a interzis un recurs în casă, hotărârea din 5 noiembrie 1997 a devenit finală. 12. În 1999, 2000 și 2001 judecătorul atribuit cauzei a interzis Consiliul Municipal pentru nerespectarea hotărârii din 5 noiembrie 1997 împreună cu douăzeci și șase de hotărâri similare. La 28 decembrie 1999, Curtea de District Centru a emis o decizie prin care o amendă de 18 lei moldoveni (MDL) (echivalentul de 1,53 EUR la momentul respectiv) a fost impusă șefului Diviziei Locații a Consiliului Municipal pentru nerespectarea hotărârilor. La 25 august 2000, aceeași instanță a emis o decizie prin care a impus o amendă de 1 800 MDL (echivalentul de 161 EUR la momentul respectiv) Consiliului Municipal. Curtea a constatat, printre altele, că lipsa de fonduri și lipsa de apartamente disponibile nu ar putea fi invocată de Consiliul Municipal pentru a justifica nerespectarea hotărârilor de mai sus. Consiliul municipal a depus un recurs împotriva acestei decizii și, la 24 ianuarie 2001, Curtea Regională Chișinău a anulat-o pe baza faptului că lipsa de fonduri și lipsa apartamentelor disponibile au împiedicat în mod obiectiv Consiliul Municipal să respecte hotărârile. La 23 februarie 2001, Curtea de District Centru a emis o decizie prin care a impus o amendă de 1 800 MDL Consiliului Municipal. 13. Între 1997 și 2002, reclamantul a depus numeroase plângeri cu privire la neexecuția hotărârii din 5 noiembrie 1997 la Consiliul Municipal, la Tribunalul de District Centru și la Ministerul Justiției. În răspunsurile lor, Consiliul Municipal și Ministerul Justiției au informat reclamantul că, din cauza lipsei de fonduri pentru construcția clădirilor de apartamente și din cauza lipsei de cazare alternativă disponibilă pentru persoanele expulzate, hotărârea din 5 noiembrie 1997 nu a putut fi respectată. 14. În aprilie 2004, patru ocupanți ai casei reclamanților au depus la Curtea de Apel Chișinău o cerere de revizuire a hotărârilor din 25 iunie 1997 și 5 noiembrie 1997. De asemenea, ei au solicitat instanței să prelungească termenul pentru depunerea cererii având în vedere faptul că noile informații au fost obținute de acestea din Arhivele Naționale în aprilie 2004. La 26 mai 2004, Curtea de Apel a constatat în favoarea ocupanților, a anulat hotărârile din 25 iunie 1997 și din 5 noiembrie 1997 și a ordonat deschiderea procedurii în funcție de faptele nou descoperite și a hotărât, de asemenea, să prelungească termenul pentru depunerea cererii. Noile fapte invocate de Curtea de Apel în hotărârea sa au fost o emisiune a Gazettei Oficiale Municipale din 1940, precum și câteva certificate din Arhivele Naționale și din Registrul Land din aprilie și mai 2004. Potrivit acestor documente, datorită schimbării numărului de case de pe stradă, nu era clar dacă casa prevăzută în hotărârile finale sau o altă casă aparținea familiei reclamantului. Curtea de Apel nu a specificat în hotărârea sa dacă art. 449 din noul Cod de Procedură Civilă are un efect retroactiv; nici nu au fost furnizate motive pentru prelungirea termenului de depunere a cererii de revizuire. 15. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 1225-XII din 8 decembrie 1992, astfel cum au fost modificate la 23 noiembrie 1994, se citește după cum urmează: „Secțiunea 12. Restituirea proprietăților persoanelor supuși reprimarii (1) Orice cetățean al Republicii Moldova care a fost supus reprimarii politice și ulterior reabilitate, trebuie să se fi întors la el, la cererea sa sau la cererea moștenitorilor săi, orice proprietate care a fost confiscată, nationalizată sau luată de la el într-un alt mod. ... (5) Orice act de vânzare și achiziție sau altă formă de transfer a unei case, a clădirii sau a altor construcții sau bunuri care au fost confiscate, nationalizate sau luate de la o persoană care a fost victimă de reprimare poate, atunci când este făcută după reabilitarea sa, să fie declarate nule și nule de către instanțe la o cerere de către victimă sau moștenitorii săi.” 16. În 1998 a fost adăugat un nou paragraf la articolul de mai sus, în temeiul Legii nr. 84-XIV din 8 iulie 1998, care se menționează după cum urmează: „(6) Orice persoană expulzată dintr-o casă care face obiectul unei ordine de restituire va fi furnizată la expulzarea sa cu cazare pe o bază prioritară de către autoritățile locale de administrație publică, în conformitate cu legislația.” 17. art. 325 din Codul de Procedură Civilă, în vigoare între 26 decembrie 1964 și 12 iunie 2003 „ vechiul Cod de Procedură Civilă”, se citește după cum urmează: Hotărâri finale ... pot fi revizuite în următoarele cazuri: 1) descoperirea unor fapte noi sau a unor circumstanțe, necunoscute și care nu au putut fi cunoscute mai devreme de către părțile la procedură; art. 426, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: „Criatorul sau debitorul împotriva căruia procedurile de punere în aplicare sunt pendente poate depune recurs împotriva oricărei acțiuni pe care judecatorul ia sau refuză să le ia în procedura de executare. ...” 18. art. 478 din Codul Civil, în vigoare între 26 decembrie 1964 și 12 iunie 2003 „ vechiul Codul Civil”, se reține după cum urmează: „Statul trebuie să acorde o redresă completă în modul în care legea prevede daunele cauzate unei persoane fizice sau juridice prin acțiune ilegală a organelor de anchetă criminală, a serviciului de urmărire penală sau a instanțelor, indiferent dacă un funcționar public din unul dintre aceste organisme a fost vinovat.” 19. Potrivit examinării Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova (Buletinul Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova) pentru februarie 2003 (pagina 17), art. 478 din vechiul Cod Civil, împreună cu alte dispoziții relevante ale Legii Moldovei, s-a aplicat în următoarele situații: detenție ilegală, arestare ilegală, acuzație ilegală, condamnare ilegală; căutare ilegală, convulsii sau dispunere de bunuri în cadrul procedurilor penale; arestarea administrativă ilegală, finanțarea ilegală; măsuri de investigare ilegale operaționale; confiscarea ilegală a documentelor contabile, bani, timbre, blocare a conturilor. 20. La 12 iunie 2003 a intrat în vigoare un nou Cod Civil. art. 1404 din noul Cod Civil se citește după cum urmează: „(1) Daunele cauzate de o decizie administrativă ilegală sau ca urmare a eșecului de către o autoritate publică sau de către un funcționar public de a acționa la o cerere făcută în termenul legal sunt îndeplinite de către autoritatea publică .... (2) Persoanele fizice au dreptul să ceară daune generale cauzate ca urmare a actelor prevăzute la alin. (1) din prezentul articol. (...)” 21. La 12 iunie 2003 a intrat în vigoare un nou Cod de Procedură Civilă. art. 449, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: Motivele revizuirii pot fi solicitate: c) Atunci când au fost descoperite fapte sau circumstanțe noi și esențiale, care erau necunoscute și care nu puteau fi cunoscute mai devreme; art. 450, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: poate fi depusă o cerere de revizuire: c) în termen de trei luni de la data în care persoana în cauză a ajuns să cunoască circumstanțele sau faptele esențiale ale cazului care îi erau necunoscute mai devreme și care nu puteau fi cunoscute mai devreme...