CtEDO 27.05.2004 Auto

PEMBE and OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
27.05.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PEMBE and OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

Dna Tsatsa-Nikolovska dna H.S. Greve Traja Dna Gyulumyan, judecători și dna M. V. V ıllıger, judecătorul adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 14 iunie 1999, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, Gülizar Pembe, Mıstık Ateș, Ismail Karapınar și Yüksel Bozkaya, sunt resortisanți turci, care s-au născut în 1945, 1935, 1948 și, respectiv, 1938 și locuiesc în Iskenderun și Belen. Ele sunt reprezentate în fața Curții de dl Șekip Ensari și dl Murat Ensari, Avocații care practică în İskenderun. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1993, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor, plome expropiate de terenuri aparținând reclamanților din İskenderun, pentru a construi autostrada İskenderun. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelelor de teren aparținând reclamanților și aceste sume au fost plătite la momentul expropiării. În urma cererilor de compensare crescute ale reclamanților la 10 octombrie, 20 august, 10 octombrie și, respectiv, 21 noiembrie 1996, Tribunalul Civil Iskenderun le-a acordat la 25 septembrie 19 Septembrie, 7 octombrie și, respectiv, 25 septembrie 1997, compensare suplimentară plus un dobânzi la rata legală, aplicabil la data hotărârilor instanței, care decurge de la data transferului de titlu al terenurilor. În 1998 Curtea de Casație a susținut hotărârile Tribunalului Civil Iskenderun. La 11 mai 1998 și 1 iulie 1998, reclamanții au plătit taxele referitoare la comunicarea deciziei administrației.Sumele corespunzătoare au fost plătite reclamanților între aprilie și iunie 1999. Detaliile sunt indicate în tabelul de mai jos: NUMELE APLICAȚIILOR DATA TRANSFERITĂRII TITLULUI DECIZIEI FINALE A CURTEI DE CASSARE (INTERESTE ȘI COSTURILE LEGALE) (în lira turcă) DATA ȘI AMUNTUL DE PAIEMENT (INCLUSAREA INTERESULUI STATUTORULUI DE 30 % & 50 % PER ANNUM ȘI COSTURILE) (în lira turcă) Gülizar Pembe 11.09.1996 11.05.1998 6.467.500,000 13.04.1999 13.656.653.000 Mîstık Ateș 7.08.1996 11.05.1998 41.410.845.000 08.04.1999 88.277.777.000 Ismail Karapınar 11.09.1996 20.05.1998 13.075.000.000 04.06.1999 28.865.810.000 Yüksel Bozkaya 23.10.1996 25.05.1998 80.274.368.000 12.05.1999 168.001.702.000 COMPLAINTS Reclamanții susțin în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că suma inițială de compensare pentru expropiere determinată de autoritățile era prea scăzută și că au fost plătite dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor lor, susținând în continuare că autoritățile au întârziat să le plătească sumele relevante. Reclamanții se plâng că durata procedurii civile a depășit cerința de „tempă rezonabilă” a articolului 6 § 1 din Convenție. (1) În temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 reclamanții se plâng că au fost plătite dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită după expropriarea terenurilor lor și că autoritățile au întârziat să le plătească sumele relevante. Reclamanții se declară că durata procedurii civile a depășit cerințele de „tempă rezonabilă” de la art. 6 § 1 din Convenție. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul Curții, să anunțe guvernul contestat. (2) Reclamanții susțin, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, că suma inițială a compensației determinată de autorități era prea mică. Curtea remarcă că, prin solicitarea unei compensații suplimentare în fața instanțelor interne, reclamanții au contestat nivelul cuantumului inițial și au obținut hotărâri că au avut dreptul la o compensație sporită. Hotărârile Curții de Casație marca decizia finală în ceea ce privește plângerile reclamanților cu privire la nivelul scăzut al compensației inițiale acordate. Curtea constată că reclamanții au plătit acuzațiile referitoare la comunicarea deciziei administrației la 11 mai 1998 și, respectiv, la 1 iulie 1998. Prin urmare, Curtea consideră că au învățat decizia Curții cel târziu la 11 mai 1998 și la 1 iulie 1998, în timp ce cererea a fost introdusă cu Curtea la 14 iunie 1999, adică mai mult de șase luni mai târziu. În consecință, această parte a cererii a fost introdusă în afara termenului de șase luni prevăzut de art. 35 § 1 și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerilor reclamanților privind dobânzile insuficiente aplicate compensației suplimentare, întârzierea autorităților în plata compensației suplimentare și durata procedurii civile; declara restul cererii inadmisibil.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă