- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 1 iunie 2004
- Stat pârât
- HUN
- Concluzia
- Inadmisibil
Balogh împotriva Ungariei
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Andrej Balogh, este un cetățen maghiar care s-a născut în 1960 și locuiește în Budapesta. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 septembrie 1992, reclamantul a fost respins din muncă. Ulterior, și înainte de sfârșitul anului 1992, el a depus o acțiune în fața Curții de Muncire din Budapesta pentru anularea deciziei de concediere. La 21 septembrie 1993, Curtea de Muncire a respins acțiunea sa. La 24 martie 1995, Curtea Regională de Budapesta a respins apelul său. În cursul procedurilor de revizuire ulterioară, Curtea Supremă a anulat hotărârea Curții regionale la 16 ianuarie 1996 și a trimis acest caz la această instanță.
Curtea Supremă a susținut în hotărârea sa că luarea probelor în acest caz nu a fost suficientă. În reluarea procedurii, Curtea Regională, la 17 iunie 1998, a pronunțat o hotărâre interimar. Acesta a modificat hotărârea Curții de Muncă și a susținut că concedierea reclamantului era ilegală. Acțiunea privind cererile pecuniare ale reclamantului a fost reluată în fața Tribunalului Muncii. La 27 mai 1999, Curtea de Muncire a acordat reclamantului 330.000 de forinti maghiari (HUF) plus dobânzi acumulate prin plată de indemnizare și 7.181.000 de HUF plus dobânzi acumulate pentru salariile în curs de despăgubire. Hotărârea a fost conferită reclamantului la 24 septembrie 1999. În lipsa unui recurs, hotărârea a devenit finală la 11 octombrie 1999. Guvernul a prezentat avisul de recepție atașat la scrisoarea care conține decizia.
Acestea susțin că data de serviciu scrisă manual de la avis de recepție este de 24 septembrie 1999.
The applicant, Mr Andrej Balogh, is a Hungarian national who was born in 1960 and lives in Budapest. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 30 September 1992 the applicant was dismissed from work. Subsequently, and before the end of 1992, he filed an action with the Budapest Labour Court to have the dismissal decision annulled. On 21 September 1993 the Labour Court rejected his action. On 24 March 1995 the Budapest Regional Court dismissed his appeal. In the course of subsequent review proceedings, the Supreme Court quashed the Regional Court's decision on 16 January 1996 and remitted the case to the latter court. The Supreme Court held in its ruling that the taking of evidence in the case had been insufficient.
In the resumed proceedings, the Regional Court, on 17 June 1998, gave an interim judgment. It amended the Labour Court's judgment and held that the applicant's dismissal had been unlawful. The proceedings concerning the applicant's pecuniary claims were resumed before the Labour Court. On 27 May 1999 the Labour Court awarded the applicant 330,000 Hungarian forints (HUF) plus accrued interest by way of severance pay and HUF 7,181,000 plus accrued interest for outstanding wages. The judgment was served on the applicant on 24 September 1999. In the absence of any appeal, the judgment became final on 11 October 1999. The Government have submitted the avis de réception attached to the letter containing the decision.
They maintain that the handwritten date of service on the avis de réception is 24 September 1999.