Reclamantul, dl László Járfás, este un cetățen maghiar care s-a născut în 1945 și locuiește în Budapesta. El este reprezentat în fața Curții de către dl I. Barbalics, un avocat practicant în Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 februarie 1993, reclamantul a interzis o acțiune împotriva angajatorului său în fața Curții de Muncire Veszprém care solicită compensații în valoare de 4.000.000 de forinti maghiari (HUF) (aproximativ 15.800 euro (EUR) pentru prejudiciu moral și o alocație lunară suplimentară de HUF 35 000 (aproximativ 140 EUR) pentru prejudiciu material. Curtea de Muncire Veszprém a transferat cazul Tribunalului Regional Veszprém, deoarece între timp societatea acuzată a intrat în lichidare și Curtea Regională a fost autoritatea competentă pentru a rezolva problema. Data inițială a procedurii de lichidare a fost 28 decembrie 1991. La 25 septembrie 1997, Curtea Regională, după ce a organizat trei audieri și a obținut avizul unui expert în medic legist, a respins cererile reclamantului. Prin recurs, Curtea Supremă, acționând în calitate de instanță a doua, a anulat hotărârea de primă instanță și a trimis cazul Curții Regionale la 4 ianuarie 1999. După nouă audieri, Curtea regională a emis o decizie la 16 iulie 2002. Prin recurs, Curtea Supremă, care a acționat ca instanță de a doua instanță, a susținut această decizie la 4 octombrie 2004. La 23 decembrie 2004, reclamantul a depus o cerere de reexaminare la Curtea Supremă. Curtea Supremă a returnat cererea reclamantului de încheiere, observand că nu a îndeplinit cerințele minime ale unei cereri de reexaminare, deoarece nu a indicat o încălcare relevantă a legii sau conține o cerere clară de a modifica decizia finală. Reclamantul trebuie să prezinte o cerere modificată pentru a putea fi efectuată cel puțin o examinare a admisibilității acesteia. Cu toate acestea, reclamantul nu a respectat ordonanța de completare a Curții Supreme. La 19 ianuarie 2005, Curtea Supremă a respins petiția de reexaminare a reclamantului ca fiind inadmisibilă, deoarece aceaceasta a fost incompletă. La 5 aprilie 2005, Curtea Supremă a respins plângerea reclamantului ca fiind incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Civilă. În decembrie 2004, debitorul a început să transfere suma acordată în contul bancar al reclamantului în tranșe. Ultima tranșă a fost plătită în iunie 2005.
The applicant, Mr László Járfás, is a Hungarian national who was born in 1945 and lives in Budapest. He is represented before the Court by Mr I. Barbalics, a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 16 February 1993 the applicant brought an action against his employer before the Veszprém Labour Court requesting compensation in the amount of 4,000,000 Hungarian forints (HUF) (approximately 15,800 euros (EUR)) for non-pecuniary damage and an additional monthly allowance of HUF 35,000 (approximately EUR 140) for pecuniary damage. The Veszprém Labour Court transferred the case to the Veszprém County Regional Court, because in the meantime the defendant company had gone into liquidation and the Regional Court was the competent authority to deal with the issue. The initial date of the liquidation procedure was 28 December 1991. On 25 September 1997 the Regional Court, after having held three hearings and obtained the opinion of a forensic medical expert, dismissed the applicant's claims. On appeal, the Supreme Court, acting as a second-instance court, quashed the first-instance decision and remitted the case to the Regional Court on 4 January 1999. Subsequently, the applicant raised his claims again. After having held nine hearings, the Regional Court delivered a decision on 16 July 2002. It partly found for the applicant and ruled that HUF 17,270,958 (approximately EUR 68,400), and an additional HUF 231,670 (approximately EUR 900) had to be registered on the applicant's behalf as a creditor's claim (hitelezői igény) in the liquidation procedure. On appeal, the Supreme Court, acting as a second-instance court, upheld this decision on 4 October 2004. On 23 December 2004 the applicant lodged a petition for review with the Supreme Court. The Supreme Court returned the applicant's motion for completion, observing that it did not meet the minimum requirements of a petition for review in that it failed to indicate a relevant breach of law or contain a clear request to have the final decision changed. It required the applicant to resubmit an amended petition in order that an examination of at least the admissibility thereof could be carried out. However, the applicant failed to comply with the Supreme Court's supplementation order. On 19 January 2005 the Supreme Court dismissed the applicant's petition for review as inadmissible, since it was incomplete. The applicant lodged a complaint against this decision. On 5 April 2005 the Supreme Court dismissed the applicant's complaint as incompatible ratione materiae with the relevant provisions of the Code of Civil Procedure. It pointed out that, in accordance with those provisions, no appeal whatsoever lay against inadmissibility decisions of the Supreme Court. In December 2004 the debtor began to transfer the sum awarded into the applicant's bank account in instalments. The last instalment was paid in June 2005.