CtEDO 21.10.2008 Auto

CASE OF MESZAROS v. HUNGARY

RESPONDENT
HUN
HOTĂRÂRE
21.10.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF MESZAROS v. HUNGARY (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE MÉSZÁROS c. HUNGARY (Documentul nr. 21317/05) HOTĂRÂREA STASBOURG 21 octombrie 2008 FINAL 21/01/2009 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Mészáros c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința în calitate de Camera compusă din: Françoise Tulkens, Președintele Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebsky, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători, și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 30 septembrie 2008, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 21317/05) împotriva Republicii Ungariei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dl Iván Mészáros („reclamantul”), la 19 mai 2005. Reclamantul a fost reprezentat de dl I. Tóth, avocat practicant la Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. La 5 decembrie 2007, președintele secțiunii a doua a hotărât să anunte cererea guvernului. Reclamantul s-a născut în 1968 și trăiește în Mezőtúr. În iulie 1988, reclamantul a avut un accident rutier și a suferit de accidente grave care au dus la o incapacitate permanentă. La 7 ianuarie 1990, el a introdus o acțiune de compensare în fața Curții de District Mezőtúr împotriva societății a căror angajat a cauzat accidentul și o companie de asigurare. La 30 mai 1995, Curtea de District, după ce a organizat cinci audieri și a obținut avizele diferiților experți, a constatat pentru reclamant și i-a acordat 1.000.000 de forinti maghiari (HUF) (aproximativ 4.000 euro (EUR)) în compensare. La apel, Curtea regională a județului Jász-Nagykun-Szolnok a schimbat hotărârea de primă instanță și a respins acțiunea reclamantului la 4 Februarie 1997. Reclamantul a depus o cerere de reexaminare la Curtea Supremă. La 16 noiembrie 1998, Curtea Supremă și-a respins petiția în timp util, fără a fi examinată în fond. În mai 1999, reclamantul a solicitat redeschiderea procedurii. În septembrie 1999, Curtea de District a respins cererea reclamantului. La recurs, Curtea Regională a schimbat decizia de primă instanță și a ordonat redeschiderea cazului în decembrie 1999. În cadrul procedurii redeschise, Curtea de District a susținut hotărârea Curții Regionale la 25 iunie 2002. Reclamantul a apelat. Curtea Regională a anulat decizia Curții de District și a constatat în favoarea reclamantului. În ceea ce privește cuantumul compensației, Curtea regionala a trimis cazul în favoarea instanței de primă instanță la 5 decembrie 2002. În reluarea procedurii, Tribunalul de District, la 30 iulie 2003, a acordat reclamantului 450 000 HUF (aproximativ 1.785 euro) în despăgubire. La recurs, la 11 noiembrie 2004, Curtea Regională a ridicat suma la 3.631.176 HUF (aproximativ 14.408 euro) plus dobânzi acumulate și a ordonat inculpaților să plătească o alocație lunară de HUF 38.857 (aproximativ 154 euro) reclamantului. Această decizie a fost acordată reclamantului la 7 decembrie 2004. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI 10. Reclamantul a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempă rezonabilă” a art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” 11. Guvernul a contestat acest argument. 12. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început doar la 5 noiembrie 1992, atunci când a intrat în vigoare recunoașterea de către Ungaria a dreptului de cerere individuală. Cu toate acestea, în evaluarea raționalității timpului care a trecut după aceea, trebuie luată în considerare starea procedurii în acest moment. Curtea observă că procedura era deja în așteptare până atunci de peste douăzeci și unu luni. Perioada în cauză s-a încheiat la 7 decembrie 2004. A durat astfel 12 ani și o lună pentru două nivele de jurisdicție. Cu toate acestea, întârzierea dintre eliberarea primei decizii finale și depunerea cererii reclamantului de redeschidere (care este perioada din februarie 1997 până în mai 1999, aproape 15 luni care include procedura de reexaminare inutilă) ar trebui dedusă din lungimea globală, deoarece nu poate fi imputată autorităților maghiare. În consecință, perioada relevantă este de zece ani și zece luni. Admisibilitatea 14. Curtea constată că această plângere nu este manifestament nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII. În ceea ce privește acest punct, este necesară o diligență specială în ceea ce privește determinarea compensației pentru victimele accidentelor rutiere (a se vedea, printre altele, Silva Pontes c. Portugalia, hotărârea din 23 martie 1994, Serie A nr. 286-A, p. 15, § 39). 16. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 17. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste circumstanțe. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea constată că durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. 18. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. II. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 19. Reclamantul s-a încălcat în continuare că durata procedurii a încălcat dreptul său la o soluție eficace pentru cererea sa inițială și de fond. Cu toate acestea, Curtea observă că, prin urmare, reclamantul s-a plâns în esență în legătură cu rezultatul procedurii. Cu toate acestea, art. 13 din convenție se referă la disponibilitatea unor proceduri eficace în ceea ce privește o cerere a convenției, nu la rezultatul litigiului, fie că este favorabil sau nu pentru solicitant. Rezultă că această parte a cererii, astfel cum a formulat reclamantul, trebuie respinsă ca fiind incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 20. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 23. Curtea a atribuit reclamantului, pe o bază echitabilă, 9,000 EUR pentru prejudiciu moral, având în vedere, de asemenea, ceea ce era în joc în dispută. Costurile și cheltuielile 24. Reclamantul a solicitat 3000 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. El a depus o declarație detaliată a orelor facturabile de către avocatul său. Potrivit acestei declarații, proiectul de lege a corespuns la treizeci și șapte ore și jumătate de muncă (consultarea cu clienții, șapte ore; studierea dosarului, opt ore; studierea jurisprudenței, șapte ore și jumătate; elaborarea de observații, cincisprezece ore) petrecute de avocatul său în acest caz, percepută la o rată orară de 80. 25. Guvernul nu a exprimat opinia în această privință. 26. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În acest caz, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră rezonabil atribuirea 500 EUR sub acest cap. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod neînțeles plângerea privind durata excesivă a procedurii admisibile și restul cererii inadmisibilă; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data decontare: (i) 9,000 EUR (nouă mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 500 EUR (cincă sute de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 21 octombrie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Pasos Françoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă