Manole și alții împotriva Republicii Moldova

Contextul cauzei Reclamanții sunt jurnaliști de televiziune la Compania de Stat „Teleradio-Moldova” („Compania”), care difuzează unicul canal public de televiziune din Republica Moldova și un canal radio cu acoperire națională. Potrivit reclamanților, Compania a fost supusă cenzurii pe întreg parcursul existenței sale. Totuși, după februarie 2001, când Partidul Comunist a câștigat cu o majoritate largă alegerile parlamentare, se pretinde că cenzura a devenit intolerabilă. Cenzura era, de obicei, efectuată pe calea instrucțiunilor verbale care veneau, în ordine ierarhică, de la Președintele Companiei la editori. Reclamanții pretind că, începând cu februarie 2001, niciun partid de opoziție, parlamentar sau extra-parlamentar, nu a beneficiat de timp de emisie; orice reportaj care conținea un punct de vedere diferit de cel al Partidului Comunist era interzis; un număr de persoane proeminente din sferele politică, cultură și știință, care nu susțineau Partidul Comunist, au fost introduși într-o listă neagră și li s-a interzis accesul atât la Televiziunea Națională cât și la Radioul Național; cuvinte și locuțiuni precum „român”, „limba română”, „Basarabia”, „istoria românilor”, „regim totalitar”, etc. au fost interzise; s-a interzis orice referire la anumite perioade istorice precum perioada dintre cele două războaie mondiale, foametea organizată, regimul stalinist, deportările în GULAG și perioada renașterii naționale din 1989. Începând cu 9 ianuarie și până în mai 2002, fracțiunea parlamentară a Partidului Popular Creștin Democrat a organizat zilnic demonstrații masive în fața sediului Guvernului, la care au participat zeci de mii de persoane. Pe parcursul unei perioade lungi de timp, a fost interzisă difuzarea oricărei informații despre aceste demonstrații în cadrul buletinelor de știri. Această situație a continuat până la 25 februarie 2002, când 331 de angajați ai Companiei au semnat o declarație de protest împotriva cenzurii, care prevedea următoarele: „Noi, angajații „Teleradio-Moldova”, notăm că, după victoria Partidului Comunist în alegeri, libertatea noastră de exprimare a fost restrânsă. Telespectatorii și ascultătorii noștri au fost lipsiți de dreptul la informații corecte și imparțiale. De fapt, autoritățile au reinstalat la Radioul și Televiziunea Națională o cenzură politică de tip sovietic, interzisă de Constituția Republicii Moldova. Ca rezultat, „Teleradio-Moldova” a devenit un instrument de spălare a creierelor și manipulare a opiniei publice, o portavoce a partidului de guvernământ. Noi protestăm împotriva acțiunilor totalitare care încalcă drepturile telespectatorilor și radioascultătorilor și libertatea presei în general. Astfel de devieri antidemocratice sunt periculoase deoarece destabilizează situația politică din societatea noastră. Noi ne exprimăm solidaritatea cu acțiunile demonstranților îndreptate împotriva rusificării forțate și a distrugerii deliberate a sistemului democratic. Noi cerem abolirea cenzurii de la Compania de Stat „Teleradio-Moldova” și respectarea dreptului populației la informații corecte, credibile și imparțiale. Noi cerem ca autoritățile să respecte politica democratică și proeuropeană pentru care a optat țara noastră.” La 26 februarie 2002, declarația a fost transmisă tuturor agențiilor de știri și, în aceeași zi, circa douăzeci de mii de oameni s-au adunat în fața sediului Companiei pentru a protesta împotriva cenzurii. La 27 februarie 2002, adunarea angajaților de la Compania „Teleradio-Moldova” a decis să declare grevă pasivă și, în acest scop, a fost ales un Comitet de Grevă. Comitetul de Grevă a prezentat conducerii „Teleradio-Moldova” și Guvernului Republicii Moldova o listă de revendicări cu privire la abolirea cenzurii de la Televiziunea și Radioul Național. În același timp, editorii și prezentatorii de știri, în pofida presiunii din partea administrației Companiei, au început să prezinte știri „necenzurate”. La început, conducerea Companiei și Guvernul păreau dispuși să ajungă la un compromis; totuși, mai târziu, la Companie a fost introdusă starea de urgență, fiind aduse în sediile sale trupe militare. Liderii mișcării greviste au început să fie concediați din funcțiile lor prin diferite metode și să fie supuși sancțiunilor disciplinare. Toți prezentatorii de știri vorbitori de limbă română și unul vorbitor de limbă rusă ai buletinului de știri de seară „Mesager” au fost înlocuiți, iar cenzura a continuat. Reclamanții au transmis Curții o casetă video cu demonstrațiile împotriva cenzurii din februarie și martie 2002, declarațiile Comitetului de Grevă și negocierile lor cu Președintele Republicii Moldova cu privire la abolirea cenzurii.

Acuzațiile aduse de reclamanți (a) Acuzațiile aduse de Larisa Manole Următoarele reprezintă traducerea acuzațiilor aduse de Larisa Manole în cererea sa: „Fenomenul cenzurii și amestecul brutal în politica editorială a Televiziunii Naționale au luat amploare considerabilă după ce Partidul Comunist a câștigat alegerile parlamentare. Fragila libertate de care se mai bucura Departamentul Actualități a luat sfârșit. La posturile de conducere au fost numite persoane loiale Guvernului gata oricând să-i facă pe plac. În limbajul programelor de știri au fost interzise noțiunile de „limba română”, „român”, „Basarabia”. Nu se accepta niciun subiect cu note critice la adresa autorităților, iar subiecte cu privire la alte partide politice sau alte opinii decât cea oficială au fost interzise. Din programul informativ de seară „Mesager” lipseau cu desăvârșire subiectele cu privire la demonstrațiile din Piața Marii Adunări Naționale organizate de către forțele de opoziție. Orice tentativă de a reflecta în știri aceste evenimente erau contracarate din start. Potrivit fișei mele de post, eu eram responsabilă de selectarea știrilor care prezentau interes pentru public și de elaborarea textului știrilor. După 2001, acest lucru era făcut numai de directorul Departamentului Actualități, iar eu nu puteam să transmit nicio știre fără aprobarea sa. Toate programele de știri trebuiau să înceapă cu următoarele cuvinte: „Astăzi, Președintele Republicii Moldova...”, chiar dacă subiectul nu era de o importanță reală. De mai multe ori eu am primit mustrări și mi s-au aplicat sancțiuni pecuniare pentru „încălcarea Regulamentului”, spre exemplu, atunci când am plasat reportaje despre vizitele neoficiale ale Președintelui Republicii Moldova sau alte subiecte de importanță minoră în a doua parte a buletinului de știri, în loc să le pun la început. Pentru pronunțarea cuvintelor „limba română” sau „Basarabia”, eu am fost avertizată de mai multe ori. De sărbătoarea națională „Limba noastră cea română”, au fost eliminate toate frazele care conțineau cuvântul „român” și care se refereau la personalitățile cele mai de seamă ale neamului. Reportajele puse pe post erau cenzurate nu numai ca sunet, dar și ca imagine. Reprezentanții opoziției și oamenii de cultură care erau incomozi Partidului Comunist nu aveau dreptul să apară la televiziune nici măcar pe planul doi. Au fost interzise subiecte care se refereau la o serie de personalități precum M. Cimpoi, V. Vasilache, N. Dabija, S. Urechian ș.a. După declanșarea grevei la Televiziunea Națională, administrația instituției a întreprins mai multe tentative de a mă exclude de la prezentarea programelor informative. Astfel, pe lângă faptul că mi se permitea să prezint doar una-două emisiuni pe săptămână, la 6 martie 2002 eu am fost totalmente înlăturată pentru o presupusă greșeală tehnică. Eu am fost retrogradată din funcția de redactor-prezentator de categorie superioară în funcția de reporter de categoria întâi. În același timp, mie nu mi s-a permis să mai prezint știri, am fost pedepsită cu mustrare aspră și demisă din funcția de șef de secție prezentatori. Eu am contestat în instanța de judecată decizia administrației și am câștigat procesul. Totuși, conducerea Televiziunii Naționale nu a executat hotărârea judecătorească, eu nefiind niciodată restabilită în funcția deținută anterior. Mai mult, în timp ce lucram ca reporter nu mi se dădea destul lucru, iar subiectele pe care le realizam erau controlate și cenzurate de conducerea departamentului și a Televiziunii Naționale. La numeroasele solicitări ale Comitetului de Grevă ca eu să fiu repusă în funcție, conducerea Televiziunii Naționale răspundea cu refuz, invocând că acest lucru ținea de discreția Președintelui Republicii Moldova, și nu de discreția ei. În aceste condiții, nu-mi puteam realiza norma de subiecte pentru a-mi câștiga salariul nominal. Prin urmare, a trebuit să părăsesc instituția audiovizualului după douăzeci și doi de ani de lucru.” (b) Acuzațiile aduse de Corina Fusu Următoarea declarație a Corinei Fusu a fost, de asemenea, semnată de alți șapte jurnaliști de la Televiziunea Națională, cinci dintre care nu sunt reclamanți: Viorica Cucereanu-Bogatu, Dinu Rusnac, S.H., S.N., A.R., E.F. și V.I.: „După ce Partidul Comunist a câștigat alegerile, nouă ni s-a cerut descifrarea detaliată a textelor intervievaților, mai ales ale celor care expuneau opinii diferite de cele ale puterii. Acest lucru a fost făcut cu scopul de a le redacta sau de a le omite în întregime din reportaje. Chiar și interviul cu fostul Prim-secretar al Partidului Comunist, G.E., a fost cenzurat, deoarece el a spus că „actualmente nu se vede lumina din acest tunel”, referindu-se la situația din Republica Moldova (22 septembrie 2001). În reportajul din 22 februarie 2002 de la ședința Parlamentului consacrată situației social-politice din Republica Moldova, a fost interzisă punerea pe post a opiniei opoziției. În reportajul din 13 februarie 2002 de la ședința Guvernului, a fost interzis interviul cu deputatul Vlad Cubreacov cu privire la înlocuirea în școli a disciplinei „Istoria Românilor” cu „Istoria Moldovei”. A fost cenzurat și denaturat reportajul de la conferința de presă a unui deputat al fracțiunii parlamentare „Alianța Braghiș” cu privire la atitudinea sa negativă față de reforma administrativ-teritorială și alegerile locale anticipate. Corespondentul special care a relatat în direct în Ziua Independenței din 27 august 2001 a fost intimidat de conducere pentru faptul că a folosit expresii precum „regim totalitar comunist”, „guvernare comunistă”, „Piața Marii Adunări Naționale”. În reportajul despre același eveniment, din programul informativ „Mesager”, a fost interzisă punerea pe post a interviului cu Mircea Snegur (primul Președinte al Republicii Moldova). În același timp, jurnalistul care a făcut un reportaj cu Președintele Uniunii Cineaștilor a fost mustrat aspru pentru declarația făcută de intervievat că „în perioada regimului totalitar au fost distruse lăcașele sfinte”. La 9 mai 2001, un corespondent special a fost scos din emisie directă în momentul enumerării martirilor perioadei renașterii naționale. La 28 octombrie 2001, a fost trunchiat și, în ultimul moment, scos de pe post un reportaj despre regretații cântăreți Doina și Ion Aldea-Teodorovici. La insistența colectivului, acest reportaj a fost pus pe post a doua zi într-o variantă cenzurată. Au fost interzise filmările a două evenimente majore, Congresul Filologilor și conferințele organizate de istorici, deoarece la ele au fost exprimate opinii cu privire la disciplina „Istoria Românilor” și limba română. În același timp, conferințele despre introducerea unei discipline noi „Istoria Moldovei” au fost pe larg oglindite. Opiniile exprimate într-un reportaj de către istoricul D.D. au fost omise sau trunchiate. În toată această perioadă, în cadrul buletinului de știri „Mesager” a fost reflectat doar punctul de vedere al partidului de guvernământ. A fost interzis accesul la televiziune nu numai al opoziției parlamentare, ci și al celei extra-parlamentare. Astfel, într-un reportaj de la o lansare de carte a fost scos nu numai interviul, ci chiar și imaginea fostului Vicepreședinte al Parlamentului, Valeriu Matei. Într-un reportaj despre regretatul nostru coleg V.S. s-a cerut omiterea imaginii fostului Președinte al Parlamentului, Dumitru Diacov (octombrie 2001). Valeriu Saharneanu, Președintele Uniunii Jurnaliștilor, a fost mereu considerat de conducere persona non-grata și a fost de fiecare dată exclus din reportaje. Reportajul despre Adunarea Populară a Unității Administrativ-Teritoriale Gagauz Ieri a fost redactat chiar în biroul președintelui fracțiunii parlamentare a comuniștilor, Victor Stepaniuc. S-a interzis filmarea unor lansări de cărți de mare valoare doar pentru faptul că în titlul lor se conțineau cuvinte precum „român”, „Basarabia”, etc. Între 1 și 7 decembrie 2001, Ambasada României în Republica Moldova, în colaborare cu Ministerul Culturii al Republicii Moldova, au organizat o serie de manifestări culturale consacrate Zilei Naționale a României. S-a permis reflectarea numai a două din acele manifestări culturale cu condiția ca să nu specificăm că ele au fost consacrate Zilei Naționale a României. Chiar și din interviul cu ministrul Culturii al Republicii Moldova, Ion Păcuraru, au fost omise cuvintele care se refereau la semnificația Zilei Naționale a României. Nu s-a permis realizarea reportajelor despre alte evenimente importante, cum ar fi inaugurarea Centrului „Ginta Latină”, decorarea unor personalități marcante precum M. Bieșu, N. Dabija, D. Matcovschi, I. Canașin cu cele mai înalte distincții ale Guvernului României și lansarea săptămânalului „Gazeta Românească”. La 23 februarie 2002, nu s-a permis punerea pe post a reportajului despre incendierea „Casei Limbii Române”.” Următoarele constituie un fragment din textul unui buletin de știri realizat în baza unui reportaj scris de Corina Fusu la o dată nespecificată. Se pretinde că fragmentul cu caractere italice din copia prezentată Curții a fost tăiat cu stiloul ca urmare a cenzurii aplicate de șeful reclamantei. „Astăzi în după-amiaza zilei, fracțiunea parlamentară „Alianța Braghiș” a avut o conferință de presă în cadrul căreia și-a exprimat atitudinea față de situația social-politică din Republica Moldova. Liderul fracțiunii, Dumitru Braghiș, a subliniat că evenimentele de ultimă oră denotă faptul că Republica Moldova se află în pragul unei crize politice și sociale grave care ar putea pune în pericol principiile și valorile democratice, armonia interetnică și bazele statului de drept. Evenimentele care au urmat după 9 ianuarie 2002 au dovedit faptul că nici cei de la guvernare și nici cei din opoziție nu sunt dispuși de a găsi o soluție rațională în interesul major al țării. „Această îngrijorare, alianța și-o exprimă nu pentru prima oară”. Dl Braghiș consideră că actualul guvern ar trebui să-și asume responsabilitatea pentru situația creată, care a fost provocată de adoptarea deciziei Ministerului Educației cu privire la obligativitatea studierii limbii ruse în școli și introducerea disciplinei „Istoria Moldovei”. Fără răspuns a rămas și propunerea fracțiunii de a asculta în mod de urgență un raport al Primului-ministru cu privire la situația economico-financiară a țării. Pe plan extern, deciziile actualului Guvern conduc spre izolarea tot mai accentuată a Republicii Moldova și abandonarea ideii de integrare europeană. Braghiș a propus ca la următoarea ședință a Parlamentului să se discute nu numai consecințele situației create, dar și cauzele apariției ei . ” Următoarele reprezintă continuarea declarației făcute de Corina Fusu: „În noiembrie 2002, un reportaj despre aniversarea a patruzeci și cinci de ani ai Uniunii Jurnaliștilor din Republica Moldova a fost cenzurat, iar interviurile cu Președintele Uniunii Jurnaliștilor, Valeriu Saharneanu, și cu directorul ziarului „Jurnal de Chișinău”, Val Butnaru, au fost excluse. În mai 2003, a fost interzis reportajul despre expoziția de pictură a lui Iulian Filip, deoarece artistul făcea parte din echipa Primarului Serafim Urechean și lucra la Primăria municipiului Chișinău. În aprilie 2003, dintr-un reportaj despre o masă rotundă organizată de Grupul Media din cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est a fost scos interviul cu Alexandru Dorogan, Președintele Asociației Presei Electronice. În noiembrie 2003, nu a fost pus pe post sondajul de opinii din stradă despre planul de federalizare Kozak, deoarece majoritatea respondenților au avut o atitudine negativă față de plan. În martie 2004, nu s-a permis filmarea demonstrațiilor organizate de jurnaliștii de la postul de radio „Antena C” și canalul de televiziune „Euro TV” ca urmare a sistării temporare de către autorități a emisiei acestor posturi.” (c) Acuzațiile aduse de Mircea Surdu și Leonid Melnic Următoarele reprezintă traducerea acuzațiilor aduse de Mircea Surdu: „Drepturile jurnaliștilor de la Televiziunea Națională au fost încălcate prin interdicția pusă asupra unor tematici de mare interes și asupra unor persoane (foarte multe persoane publice nu au acces la televiziune doar pe motiv că opiniile lor diferă de cele ale partidului de guvernământ). Astfel, publicului i se prezintă doar o singură opinie – cea oficială. Un caz foarte relevant de cenzură a fost emisiunea „Bună Seara” din 28 noiembrie 2003. Emisiunea a fost dedicată planului de federalizare a Republicii Moldova propus de către Federația Rusă. Invitații emisiunii au fost Vladimir Filipov, reprezentantul Consiliului Europei în Republica Moldova, Claus Neukirch, purtătorul de cuvânt al Misiunii OSCE, și trei lideri ai fracțiunilor parlamentare – Victor Stepaniuc, Dumitru Braghiș și Iurie Roșca. Lui Vladimir Filipov i-a fost spus de către Președintele Companiei cu câteva ore înainte de emisie că emisiunea a fost anulată. Autorii emisiunii nu au fost informați despre acest lucru. Reprezentantul OSCE, Dumitru Braghiș și Iurie Roșca au venit în studio. Publicul a luat loc și emisiunea a început. Noi nu am știut că emisiunea în direct a fost înlocuită cu un film. Nimeni nu ne-a dat nicio explicație de ce emisiunea, care era transmisă cu regularitate, a fost anulată subit și fără nicio informare prealabilă. Jurnaliștii care au lucrat asupra emisiunii au fost imediat reținuți de poliție și interogați.” (d) Acuzațiile aduse de Dinu Rusnac Următoarele reprezintă traducerea acuzațiilor aduse de Dinu Rusnac: „La 26 februarie 2002, eu i-am prezentat șefului Departamentului Actualități TV, dlui V.T., textele întocmite de mine pentru prezentarea ediției informative „Telejurnal” de la ora 17.00. Deoarece sediul Televiziunii Naționale era pichetat de către demonstranți, iar angajații companiei erau în grevă, am hotărât să pun pe post declarația Comitetului de Grevă, revendicările demonstranților și informații despre pichetarea Televiziunii Naționale. Dl V.T. mi-a interzis să fac acest lucru și a tăiat cu stiloul informația respectivă (a se vedea, anexa). Eu calific aceste acțiuni drept cenzură politică. Următorul subiect, despre hotărârea Curții Supreme de Justiție, care a decis că demonstrațiile organizate de PPCD erau ilegale, nu l-a deranjat deloc pe V.T. (a se vedea, anexa).” Următoarele constituie un fragment din textul știrilor de seară din 26 februarie 2002. Fragmentul cu caractere italice se pretinde că a fost cenzurat de către șeful reclamantului: „Bună seara. Urmăriți buletinul de știri de seară. Astăzi participanții la demonstrația din Piața Marii Adunări Naționale au pichetat clădirea Televiziunii Naționale. Ei au cerut conducerii Companiei „Teleradio-Moldova” să stopeze dezinformarea la Televiziunea și Radioul Național și să le acorde timp de emisie la ore de maximă audiență ca să poată face publice revendicările lor. Demonstranții au fost întâmpinați de un grup larg de angajați ai Companiei. Ei și-au exprimat solidaritatea cu revendicările cu privire la abolirea cenzurii, care este în orice circumstanțe interzisă de către Constituția Republicii Moldova. Ei au citit demonstranților o declarație semnată de circa 150 de angajați ai „Teleradio-Moldova”, care prevedea următoarele: „Noi, angajații „Teleradio-Moldova”, notăm că, după victoria Partidului Comunist în alegeri, libertatea noastră de exprimare a fost restrânsă. Telespectatorii și ascultătorii noștri au fost lipsiți de dreptul la informații corecte și imparțiale. De fapt, autoritățile au reinstalat la Radioul și Televiziunea Națională o cenzură politică de tip sovietic, interzisă de Constituția Republicii Moldova. Ca rezultat, „Teleradio-Moldova” a devenit un instrument de spălare a creierelor și manipulare a opiniei publice, o portavoce a partidului de guvernământ. Noi protestăm împotriva acțiunilor totalitare care încalcă drepturile telespectatorilor și radioascultătorilor și libertatea presei în general. Astfel de devieri antidemocratice sunt periculoase deoarece destabilizează situația politică din societatea noastră. Noi ne exprimăm solidaritatea cu acțiunile demonstranților îndreptate împotriva rusificării forțate și a distrugerii deliberate a sistemului democratic. Noi cerem abolirea cenzurii de la Compania de Stat „Teleradio-Moldova” și respectarea dreptului populației la informații corecte, credibile și imparțiale. Noi cerem ca autoritățile să respecte politica democratică și proeuropeană pentru care a optat țara noastră.” Curtea Supremă de Justiție a decis în favoarea Guvernului în procesul său împotriva Partidului Popular Creștin Democrat și a declarat ilegale demonstrațiile organizate de acesta. Instanța a indicat PPCD să stopeze organizarea demonstrațiilor anticomuniste. Avocatul PPCD, V.N., a declarat că el va contesta cu recurs această hotărâre la Plenul Curții Supreme de Justiție. Dacă Plenul va decide în defavoarea PPCD, V.N. intenționează să depună o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Ministrul Justiției, I.M., nu exclude folosirea forței de către poliție pentru a restabili ordinea. El a făcut o declarație în acest sens agenției de știri Moldpres.” Următoarele reprezintă continuarea declarației făcute de Dinu Rusnac: „La 5 martie 2002, eu i-am prezentat șefului Departamentului Actualități TV, dl V.T., textele întocmite de mine pentru prezentarea ediției informative „Mesager” de la ora 19.00. În textul respectiv eu am inclus informații despre atitudinea Comitetului de Grevă față de declarațiile calomnioase și iresponsabile făcute de Președintele Republicii Moldova, V. Voronin, în cadrul emisiunii „Ora Președintelui” din 4 martie 2002. V. Voronin a declarat că greviștii au fost plătiți de către liderul PPCD, Iurie Roșca, care, la rândul său, a fost finanțat de către regimul transnistrean. În același timp, V. Voronin a numit protestatarii o „haită”. După această informație, a fost programat un interviu cu liderul PPCD, Iurie Roșca, pentru a răspunde declarațiilor Președintelui. Dl V.T. a cenzurat din nou textul și a tăiat cu stiloul său informația despre Comitetul de Grevă și interviul cu Iurie Roșca (a se vedea, anexa nr. doi)… În timpul emisiunii, eu m-am simțit obligat cel puțin să anunț telespectatorii că în emisiune a fost programată să fie pusă pe post informația despre Comitetul de Grevă și interviul cu Iurie Roșca. Eu am făcut acest lucru și am arătat telespectatorilor textul subiectului cu fragmentele care au fost tăiate și care a fost semnat de V.T.. În acel moment, șeful Departamentului Actualități TV i-a ordonat regizorului audio să închidă sunetul.” Următoarele reprezintă un fragment din textul știrilor de seară din 5 martie 2002. Fragmentul cu caractere italice a fost tăiat cu stiloul și se pretinde că a fost cenzurat de către șeful reclamantului: „O cantitate mare de coniac contrafăcut a fost descoperită într-o o fabrică clandestină amenajată în gospodăria unei persoane din satul Băcioi. Din cantitatea totală de alcool găsită la baza angro de pe strada Muncești din Chișinău, circa 80 % are semne de falsificare, iar berea importată, în sumă de MDL 3,000, avea termenul de valabilitate expirat. Ieri, în cadrul emisiunii „Ora Președintelui”, Președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a făcut declarații pe care Comitetul de Grevă al „Teleradio-Moldova” le-a considerat calomnioase și iresponsabile. Președintele a declarat că colegii mei au fost plătiți pentru a protesta împotriva cenzurii. În același timp, Președintele a declarat că greviștii de la Televiziunea Națională erau o parte a demonstrației desfășurate în Piața Marii Adunări Naționale. Noi, angajații „Teleradio-Moldova”, ne exprimăm nedumerirea că șeful statului, care ar trebui să fie garantul Constituției pentru fiecare cetățean, își permite să dezinformeze opinia publică într-un astfel de mod. Noi, de asemenea, considerăm absolut inadmisibil ca o persoană cu un astfel de statut să numească o parte din populația țării sale „haită”. Liderul PPCD, Iurie Roșca, a informat protestatarii din Piața Marii Adunări Naționale că organizatorii demonstrațiilor intenționează să-l acționeze în judecată pe președinte pentru declarația că demonstrațiile au fost finanțate de către regimul transnistrean. Iurie Roșca a făcut, de asemenea, publică intenția de a-l acționa în judecată pe Vicepreședintele Parlamentului, Vadim Mișin, pentru declarația sa făcută unui canal de televiziune rus că demonstrațiile de la Chișinău erau finanțate din străinătate și că deja fusese cheltuite câteva milioane de lei în acest scop. El, de asemenea, și-a exprimat intenția de a-l acționa în judecată pe liderul comunist Victor Stepaniuc pentru declarația că demonstranții strigau slogane fasciste și pe Primul-ministru, Vasile Tarlev, pentru declarația sa că organizatorii demonstrațiilor au fost responsabili pentru războiul din 1992. Ieri, în cadrul emisiunii „Ora Președintelui”, Vladimir Voronin a declarat că demonstrațiile de la Chișinău au fost organizate cu suportul financiar al regimului transnistrean. El a declarat că USD 200 milioane au fost alocate cu scopul răsturnării Guvernului actual și că organizatorii au fost plătiți cu USD 30,000 pentru fiecare demonstrație. Aceste acuzații sunt totalmente nefondate și au scopul de a diviza demonstranții, a declarat liderul PPCD, Iurie Roșca. El, de asemenea, a declarat, că în ultimul timp la demonstrații au participat mai puțini protestatari. Acest lucru se datora unei campanii de intimidare condusă de Ministerul Afacerilor Interne și Procuratura Generală, care, potrivit liderului PPCD, au desfășurat o serie de raiduri în școlile din Chișinău, colegii și universități. Reprezentanții organelor de urmărire penală au susținut că studenții și profesorii au fost interogați doar ca martori. Organizatorii demonstrațiilor i-au sfătuit pe demonstranți să refuze să vorbească cu anchetatorii penali în absența avocaților lor și a presei. Liderul PPCD a declarat că Președintele Vladimir Voronin va trebui să răspundă pentru acuzațiile sale în fața instanței de judecată. Prin intermediul unor astfel de minciuni, el încearcă să evite să dea un răspuns sincer despre motivele reale care au făcut ca oamenii să iasă în stradă. Este clar că demonstrațiile au fost generate de maniera neconstituțională de conducere a statului folosită de Partidul Comunist. Vestita interpretă de muzică populară, Maria Sarabaș, a fost sancționată de către Judecătoria sectorului Buiucani cu o amendă în mărime de MDL 36 pentru participare activă la demonstrațiile din Piața Marii Adunări Naționale. Ea poate contesta această hotărâre în decurs de zece zile la Tribunalul municipiului Chișinău. Ea a fost acuzată că a susținut un discurs în fața demonstranților. Astăzi, Partidul Social Democrat din Moldova a emis o declarație cu privire la criza politică din Republica Moldova. Social Democrații au declarat că nu există o opoziție democratică în Parlament care să se poată opune efectiv Partidului Comunist. Ei și-au exprimat susținerea pentru organizarea alegerilor parlamentare anticipate în primăvara viitoare și s-au declarat în favoarea abolirii cenzurii în cadrul instituțiilor media controlate de stat… ” La 7 martie 2002, Președintele Companiei de Stat „Teleradio-Moldova”, I.M., a emis o decizie prin care lui Dinu Rusnac i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară pentru că el „a modificat scenariul din propria inițiativă și a introdus în el informații și declarații neplanificate”. Sancțiunea a constituit o măsură de reprimare și o interdicție de a prezenta știrile în cadrul Departamentului Actualități. (e) Acuzațiile aduse de Viorica Cucereanu-Bogatu Următoarele reprezintă traducerea acuzațiilor aduse de Viorica Cucereanu-Bogatu: „În aprilie 2002, a fost interzis reportajul de la inaugurarea „Muzeului Istoriei Neamului” consacrat victimelor regimului stalinist. Tot ce se referea la perioada deportărilor a fost interzis la Televiziunea Națională. În iulie 2002, a fost cenzurat reportajul despre profesoara Elle Pilarino, dedicat celei de a optzecea aniversări a ei și decorării sale de către Guvernul german pentru promovarea culturii germane în Republica Moldova. În reportaj ea a pledat în favoarea scrierii unei lucrări fundamentale despre istoria nemților sovietici deportați, însă această parte a reportajului a fost cenzurată deoarece se referea la perioada deportărilor staliniste. În ianuarie 2003, a fost cenzurat reportajul despre Gheorghe Ghimpu, disident în perioada sovietică. Din reportaj a fost eliminat titlul cărții sale editate post-mortem, „Conștiința națională a românilor moldoveni”, deoarece folosirea cuvântului „român” a fost interzis la Televiziunea Națională. În anii 2002 și 2003, nu mi s-a permis să intervievez de Crăciun niciun preot de la Mitropolia Basarabiei. În iulie 2002, a fost interzis reportajul de la lansarea unei cărți scrise de un profesor american, deoarece ea era despre rădăcinile latine ale limbii române.” (f) Acuzațiile aduse de Angela Aramă-Leahu și Ludmila Vasilache Următoarele reprezintă traducerea acuzațiilor aduse de Angela Aramă-Leahu și Ludmila Vasilache: „ În decembrie 2001, fără a fi avizați, fără explicații și fără comentarii, Președintele Companiei „Teleradio-Moldova”, dl I. Magaleas, a suspendat emisia ciclului de emisiuni „TV Magazin”. Numai după ce am solicitat ajutorul organizațiilor de profil și al presei, ni s-a explicat că, de fapt, ni s-a acordat concediu de creație pentru că, chipurile, am fi obosit. Acest concediu nu a fost solicitat de niciunul din membrii grupului de creație și a durat 3 săptămâni. ” B. Materiale relevante neconvenționale 1. Acte ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei La 24 aprilie 2002, Adunarea Parlamentară a adoptat Rezoluția 1280 (2002) cu privire la funcționarea instituțiilor democratice în Republica Moldova, care prevedea următoarele: „7. Adunarea notează că amploarea mișcării de protest a jurnaliștilor și angajaților „Teleradio-Moldova” confirmă necesitatea de a întreprinde reforme rapide, pentru a garanta libertatea de exprimare și a promova serviciul public al audiovizualului. Ea îndeamnă autoritățile să pună capăt practicii de cenzurare a emisiunilor de televiziune și să ofere tuturor partidelor politice de opoziție, atât din Parlament, cât și din afara lui, acces generos la dezbateri televizate. Ea cere Guvernului și Parlamentului Republicii Moldova să se angajeze fără întârziere în opera de transformare a „Teleradio-Moldova” într-o corporație publică independentă. 10. Adunarea așteaptă ca forțele politice din Republica Moldova să ducă un dialog veritabil și constructiv și să ajungă la un compromis care trebuie să includă următoarele elemente: iv. revizuirea legislației cu privire la radio și televiziune și modificarea statutului „Teleradio-Moldova” pentru a o face o corporație publică independentă: demararea imediată a lucrului de către comisia parlamentară relevantă; eventuala continuare a examinării proiectelor de legi examinate de legislatura precedentă; [...] definitivarea lucrului până la sfârșitul sesiunii parlamentare curente, la 31 iulie 2002; 11. Adunarea cheamă Guvernul și Parlamentul Republicii Moldova să întreprindă măsurile sus-menționate fără întârziere. 14. Adunarea cheamă autoritățile moldovenești să coopereze pe deplin cu Consiliul Europei și instituțiile sale, în special să: ii. prezinte pentru expertizarea de către Consiliul Europei viitoarele proiecte de legi de reformare a audiovizualului și de transformare a Companiei de Stat „Teleradio-Moldova” într-o corporație publică independentă; ...” La aceeași dată, Adunarea Parlamentară a adoptat Recomandarea 1554 (2002) cu privire la funcționarea instituțiilor democratice în Republica Moldova, în care ea a notat următoarele: „Adunarea, de asemenea, cere Comitetului de Miniștri să sporească cooperarea cu autoritățile din Republica Moldova referitor la: i. expertizarea rapidă a proiectelor de legi de reformare a audiovizualului și de transformare a Companiei de Stat „Teleradio-Moldova” într-o corporație publică independentă; ...” La 3 aprilie 2003, coraportorii dna Josette Durrieu și dl Lauri Vahtre au prezentat Adunării Parlamentare a Consiliului Europei un raport informativ cu privire la implementarea Rezoluției 1303 (2002) cu privire la funcționarea instituțiilor democratice în Republica Moldova, în care se nota inter alia : „68. Noi notăm o evoluție pozitivă a situației politice din Republica Moldova în comparație cu vizita precedentă. A fost reluat dialogul cu o parte a opoziției politice. Autoritățile Republicii Moldova s-au conformat celor mai importante cerințe ale recomandărilor Consiliului Europei. Pe parcursul vizitei noastre noi, totuși, am cerut autorităților să depună un efort suplimentar pentru a duce la bun sfârșit reformele inițiate, în special: - să modifice și să adopte Legea cu privire la serviciul public al audiovizualului „Teleradio-Moldova” luând în considerație comentariile noastre, - să modifice și să adopte Legea cu privire la administrația publică locală, de asemenea, luând în considerație remarcile noastre, - să îmbunătățească Codul Electoral, - să garanteze independența justiției. 69. În cadrul misiunii noastre, noi constatăm că aceste cerințe au fost într-adevăr îndeplinite: - Legea cu privire la „Teleradio-Moldova” a fost adoptată la 14 martie și promulgată la 21 martie; - Legea cu privire la administrația publică locală a fost adoptată la 18 martie; - se examinează revizuirea Codului electoral.” 2. Dreptul intern relevant Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 63 din 11 martie 1994 privind crearea Companiei de Stat „Teleradio-Moldova”: „Articolul 1. Se lichidează Radioteleviziunea Națională a Republicii Moldova. Articolul 2. Se creează Compania de Stat "Teleradio-Moldova". Articolul

Administrația Companiei de Stat "Teleradio-Moldova" va fi exercitată de președintele Companiei, iar coordonarea activității ei va fi asigurată de consiliul coordonator.” Hotărârea Guvernului nr. 502 din 12 septembrie 1996 privind aprobarea Statutului Companiei de Stat „Teleradio-Moldova”: „2. Compania reprezintă o instituție publică a audiovizualului. Activitatea de creație și editorială a Companiei este ocrotită prin lege de intervențiile autorităților publice, de influență și presiuni ale partidelor și formațiunilor social-politice. 3. Prin forma sa organizatorico-juridică Compania este întreprindere de stat. 4. Fondator al Companiei este Guvernul, în numele Statului Republica Moldova. Coordonarea activității Companiei din partea statului este efectuată de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului.

Compania are următoarele scopuri de bază: reflectarea veridică și obiectivă a vieții social-politice, economice și culturale a republicii, precum și a relațiilor externe ale statului; reflectarea intereselor tuturor păturilor sociale: propagarea păcii și umanismului, valorilor democratice, respectării drepturilor omului; crearea, acumularea, păstrarea și promovarea valorilor cultural-artistice, naționale și universale. 20. Activitatea de creație și editorială a Companiei este independentă. Programele radiofonice și televizate sînt ocrotite de lege contra intervenției autorităților publice, influenței și presiunii oricăror partide și formațiuni social-politice. 22. Compania este obligată: să prezinte în mod obiectiv și imparțial realitățile vieții social-politice, interne și internaționale; să asigure cetățenilor dreptul la informație; să promoveze valorile autentice ale culturii naționale, culturii minorităților naționale ce locuiesc pe teritoriul republicii, precum și ale culturii universale; să asigure libera exprimare a ideilor și opiniilor, libera circulație a informațiilor; să asigure jurnalistului drepturi în conformitate cu legislația Republicii Moldova și practica internațională; participarea la emisiuni a persoanelor cu diferite convingeri politice și opțiuni confesionale; să difuzeze cu prioritate și în mod gratuit comunicările de interes public primite de la Parlament, Președintele Republicii Moldova și de la Guvern… 23. Subdiviziunile de creație ale Companiei asigură jurnalistului dreptul la opinie și la poziție proprie. Compania nu este în drept să impună jurnalistului promovarea unor idei ce contravin principiilor lui morale. 24. Emisiunile Companiei nu trebuie să propage războiul, agresiunea, ura națională, rasială, de clasă sau religioasă, acțiuni de violență antistatală, terorismul, nesupunerea civilă, separatismul teritorial, idei, opinii, manifestări ce contravin normelor moralei. 30. Președintele Companiei, directorul general al radiodifuziunii și directorul general al televiziunii sînt numiți în funcție de Parlament, la propunerea Consiliului Coordonator al Audiovizualului sau din propria inițiativă a Parlamentului, pe un termen de 5 ani; vicepreședintele este numit în funcție de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului, la propunerea președintelui Companiei, pe un termen de 5 ani. 31. Președintele Companiei: asigură conducerea Companiei;... angajează la lucru pe bază de acord și concediază lucrătorii Companiei; asigură activitatea Consiliului de Administrație al Companiei;... 33. În cadrul Companiei se formează Consiliul de Administrație ca organ colegial și consultativ de administrare, compus din 13 membri, care activează în baza Regulamentului său. 34. În componența Consiliului de Administrație în mod obligatoriu intră președintele Companiei, reprezentanții Fondatorului și Consiliului Coordonator al Audiovizualului.” Legea nr. 1320-XV din 26 iulie 2002 cu privire la instituția publică națională a audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova”: „Articolul 1. Se constituie instituția publică națională a audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova”, denumită în continuare companie, care este o instituție cu statut de persoană juridică, autonomă funcțional și independentă editorial, ce asigură, în spiritul pluralismului de opinii, realizarea dreptului la comunicarea completă, veridică și operativă a informației și care difuzează pe întreg teritoriul Republicii Moldova… Articolul 5. (2) Compania va asigura o largă diversitate de emisiuni care să răspundă intereselor diferitelor grupuri sociale, naționale, religioase, politice etc. (3) În cadrul difuzării unor emisiuni informaționale, documentare și a unor reviste ale evenimentelor curente, compania va asigura respectarea principiilor imparțialității și obiectivității… Articolul

(1) Consiliul de observatori al companiei este un organ autonom care are menirea să asigure, prin intermediul mijloacelor audiovizuale ale companiei, realizarea dreptului cetățenilor și al societății de a obține informații veridice, complete și operative, fiind abilitat, în acest scop, să monitorizeze respectarea de către companie a prevederilor legale și statutare. (2) Consiliul de observatori este constituit din 15 membri din rîndul personalităților notorii din domeniul culturii, științei, învățămîntului, mijloacelor de informare în masă și din rîndul altor reprezentanți ai societății civile, numiți pe un termen de 5 ani de: a) Parlament - 2 membri (1 din partea opoziției)...; b) Președintele Republicii Moldova - 2 membri; c) Guvern - 2 membri; d) Consiliul Superior al Magistraturii - 1 membru; e) colectivul de creație al companiei - 1 membru; f) asociațiile culturale ale minorităților naționale din Republica Moldova - 2 membri ...; g) Confederația Sindicatelor din Republica Moldova - 1 membru ...; h) Confederația Sindicatelor Libere din Republica Moldova „Solidaritate” - 1 membru ...; i) uniunile de creație din Republica Moldova (Uniunea Scriitorilor, Uniunea Artiștilor Plastici, Uniunea Cineaștilor, Uniunea Compozitorilor, Uniunea Teatrală) - 1 membru ...; j) organizațiile mass-media din Republica Moldova (Uniunea Jurnaliștilor, Asociația Presei Independente, Asociația Presei Electronice „APEL”, Comitetul pentru Libertatea Presei, Centrul Independent de Jurnalism, Asociația Mass-Media) - 1 membru ...; k) Organizația Republicană a Veteranilor - 1 membru … ” Articolul

Atribuțiile Consiliului de observatori „Consiliul de observatori are următoarele atribuții: a) numește în funcție președintele companiei și, la propunerea acestuia, vicepreședintele-producătorul general, directorul executiv al Televiziunii și directorul executiv al Radiodifuziunii; b) confirmă componența nominală a Consiliului de administrație; … ” PRETENȚII Reclamanții pretind, în temeiul articolului 10 al Convenției, că cenzura impusă la Televiziunea și Radioul Național constituie o ingerință nejustificată în dreptul lor la libertatea de exprimare și reprezintă o încălcare gravă a dreptului lor într-o societate democratică de a comunica informații publicului. ÎN DREPT 1. Curtea notează că al zecelea reclamant este Comitetul de Grevă al angajaților Companiei de Stat „Teleradio-Moldova”, care este o entitate creată ad-hoc fără statut de persoană juridică. Prin urmare, ea a examinat dacă Comitetul de Grevă poate pretinde că este „victimă” a pretinsei violări în sensul articolului 34 al Convenției, care, în partea sa relevantă, prevede următoarele: „Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică, orice organizație neguvernamentală sau de orice grup de particulari care se pretind victimă a unei încălcări, de către una din Înaltele Părți contractante, a drepturilor recunoscute în Convenție sau protocoalele sale… ” Curtea reamintește că, pentru a satisface condițiile din articolul 34, reclamanții trebuie să poată dovedi că ei înșiși au fost direct afectați de pretinsa violare a Convenției. În această cauză, măsurile deplânse nu afectează drepturile recunoscute de Convenție ale Comitetului de Grevă. Faptul că Comitetul de Grevă se consideră garantul intereselor colective ale membrilor săi nu este suficient ca el să dobândească statutul de victimă în sensul articolului 34 al Convenției (a se vedea, spre exemplu, Purcell v. Ireland 15404/89 (dec.) 16 aprilie 1991, 70 D.R. 262). Prin urmare, rezultă că, în ceea ce privește cererea depusă de Comitetul de Grevă, aceasta este incompatibilă ratione personae cu prevederile Convenției și urmează a fi respinsă în conformitate cu articolul 35 § 4. 2. Curtea notează că ceilalți nouă reclamanți, care sunt toți membri ai Comitetului de Grevă, au prezentat procuri separate solicitând să fie considerați reclamanți separați în caz dacă se consideră că Comitetul de Grevă nu are statut de persoană juridică. Curtea consideră că ea nu poate, în baza dosarului, să determine admisibilitatea pretențiilor celor nouă reclamanți în temeiul articolului 10 și, prin urmare, este necesar, în conformitate cu articolul 54 § 2 (b) al Regulamentului Curții, să comunice cererea lor Guvernului pârât. Din aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi, Declară inadmisibile pretențiile invocate de Comitetul de Grevă al angajaților Companiei de Stat „Teleradio-Moldova”; și Decide să amâne examinarea pretențiilor invocate de ceilalți nouă reclamanți. Michael O’Boyle Nicolas Bratza Grefier Președinte