Manole și alții împotriva Republicii Moldova

Cauza a fost inițiată într-o cerere (nr. 13936/02) împotriva Republicii Moldova, înaintată Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către nouă cetățeni ai R. Moldova („reclamanți”: a se vedea paragrafele 9-17 infra ), la 19 martie 2002.

Reclamanții, cărora le-a fost acordată asistență juridică, au fost reprezentați de dl V. Nagacevschi și dl V. Gribincea din cadrul organizației nonguvernamentale „Juriștii pentru Drepturile Omului”, cu sediul la Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său la acel moment, dl V. Pîrlog.

Reclamanții, angajați sau foști angajați în calitate de jurnaliști în cadrul Companiei „Teleradio-Moldova” („TRM”), au pretins că au fost victime ale unei influențe politice exagerate privind politicile editoriale, astfel fiind încălcat Articolul 10 din Convenție.

La 15 iunie 2004, o Cameră din Secția a Patra a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice Guvernului plîngerile celor nouă reclamanți mai sus-menționați, pentru observații.

La 8 martie 2006, a avut loc o audiere publică la sediul Curții din Strasbourg, (articolul 59 § 3 din Regulament). În fața Curții s-au prezentat: (a) din partea Guvernului Dl V. Pîrlog, Agentul Guvernamental , Dna D. Sîrcu, Dna L. Grimalschi, Dna I. Lupușor, consilieri; (b) din partea reclamanților Dl V. Nagacevschi, Dl V. Gribincea, avocați. Curtea a audiat adresările dlui Pîrlog, dlui Nagacevschi și ale dlui Gribincea.

Printr-o decizie din 26 septembrie 2006, Curtea a declarat restul cererii admisibilă. ÎN FAPT I.

Compania „Teleradio-Moldova” (TRM) a fost creată prin Decret prezidențial ca o Companie de stat la data de 11 martie 1994, independentă de instituția de stat de difuzare a programelor audio-video anterioară. Statutul TRM a fost modificat în 1995, apoi în 1996, revenindu-se în 2002, atunci cînd a fost transformată într-o Companie publică (a se vedea: pct. 59, 60 și 65 de mai jos), fiind înregistrată cu acest statut la data de 26 iulie 2004.

În noiembrie 2004, o stație de televiziune privată din Moldova (NIT) a început să difuzeze emisiuni la nivel național. Pînă la acea dată, în afară de TRM, mai puteau fi vizionate pe întreg teritoriul Moldovei doar un singur canal public românesc (România 1) și un singur canal public rusesc (ORT) . Canalul România 1 nu a realizat nicio știre de nivel local, iar ORT a introdus, în 2002, un buletin de știri din Moldova 10 minute pe zi. Din considerentele că 61% din populația Moldovei locuia în zona rurală, potrivit datelor din octombrie 2004, televiziunea prin cablu nu era disponibilă decît în orașele mari, în timp ce utilizarea de televiziunii prin satelit nu era încă suficient de dezvoltată. Potrivit Guvernului, datele unui sondaj comandat de Centrul Independent de Jurnalism (a se vedea: pct. 76 de mai jos) indicau că, în 2004, TRM fusese cel mai vizionat canal în Moldova și că buletinul știrilor de seară al TRM rămînea programul preferat de televiziune al aproximativ 20% din populație. B. Reclamanții

Larisa Manole (primul reclamant) a lucrat la televiziune din 1982, a fost șeful Departamentului actualități TV în cadrul TRM între 2001-2002 și redactor-prezentator al buletinului de știri de seară în limba română. Ea s-a concediat de la TRM în septembrie 2002.

Corina Fusu (al doilea reclamant) a editat și prezentat emisiunea matinală de divertisment, un buletin de știri de seară și un program dedicat culturii franceze în cadrul TRM. Ea a fost angajată la Televiziune în 1990 și a fost concediată în noiembrie 2004.

Mircea Surdu (al treilea reclamant) a fost redactor-șef și prezentator în cadrul unui talk-show săptămînal pe teme culturale, sociale și politice, difuzat în orele serii. S-a angajat la Televiziune 1985, a fost concediat de către compania de stat în august 2004, dar reangajat de către Compania publică, în august 2004.

Dinu Rusnac (al patrulea reclamant) a fost editor senior în cadrul Departamentului actualități TV și a prezentat știrile de seară în limba rusă. S-a angajat la Televiziune î n iulie 1994 și a fost concediat în noiembrie 2004.

Diana Donica (al cincilea reclamant) a fost director senior în cadrul Departamentului emisiuni culturale TV și a regizat talk-show-ul prezentat de Mircea Surdu. Ea a fost angajată la Televiziune în august 1994 și a fost concediată de către compania de stat în august 2004, dar angajată de către Compania publică, în august 2004.

Leonid Melnic (al șaselea reclamant) a fost producătorul mai multor programe și talk-show-uri culturale în cadrul Departamentului emisiuni culturale TV. El a fost angajată la Televiziune în august 1992 și a fost concediată de către compania de stat în august 2004, dar angajată de către Compania publică, în august 2004.

Viorica Cucereanu-Bogatu (al șaptelea reclamant) a lucrat în calitate de corespondent special în cadrul Departamentului actualități TV. Ea a fost angajată la Televiziune în august 1979 și a fost concediată în noiembrie 2004.

Angela Aramă-Leahu (al optulea reclamant) a fost editor senior și prezentator în cadrul Departamentului emisiuni culturale TV, precum și producător și prezentator al unei emisiuni de divertisment. Ea s-a angajat la Televiziune în decembrie 1983 și a fost concediată în noiembrie 2004.

Ludmila Vasilache (al nouălea reclamant) a fost editor și prezentator al mai multor programe în cadrul Departamentului emisiuni culturale TV. Ea s-a angajat la Televiziune în februarie 1990, a fost concediată de către compania de stat în august 2004, dar angajată de către Compania publică, în august 2004. C. Expunerea părților referitor la controlul politic exagerat asupra TRM în perioada februarie 2001 – noiembrie 2004. 1. Reclamanții

Potrivit reclamanților, TRM a fost supus controlului politic de-a lungul existenței sale. Însă din februarie 2001, de cînd Partidul Comunist a cîștigat majoritatea în alegerile parlamentare, mai mulți manageri de programe TV cu stagiu au fost concediați din funcțiile lor deținute în cadrul TRM, fiind înlocuiți cu persoane loiale Guvernului. După aceasta, pretinsele restricții privind libertatea de expresie a jurnalistului s-au acutizat.

Reclamanții au pretins că informațiile difuzate în buletinele de știri erau supuse uni control strict din partea seniorilor de la conducerea TRM. Deși selectarea evenimentului și scrierea textului buletinului care urma să fie prezentat făcea parte din obligațiile jurnalistului angajat, după 2001 această sarcină a fost preluată de către șeful Departamentului știri. Acesta decidea care informație trebuie inclusă în grila TV, pe baza unui program elaborat de Agenția Informațională de Stat „Moldpres” . Știrile selectate erau prezentate pentru aprobare președintelui TRM și directorului Radio și TV. Prioritate li se acorda materialelor care reflectau ședințele Parlamentului, ale Guvernului, discursurile prezidențiale, precum și vizitele oficiale în teritoriu.

Numai un grup de jurnaliști și tehnicieni de încredere au fost angajați pentru a organiza interviuri și a realiza știri de natură politică. Cu toate că înainte de 2001, jurnaliștii au deținut în mare măsură controlul editorial, acum lor li se dădeau instrucțiuni privind tonul și direcția care ar trebui luată; uneori le era dictat întregul scenariu. Interviurile și celelalte știri care nu au fost difuzate în direct, au fost selectate și editate astfel încît să prezinte partidul de guvernămînt într-o lumină favorabilă.

În conformitate cu politicile editoriale ale TRM, reportajele despre activitățile reprezentanților Guvernului și a oficialilor durează între 3 și 5 minute. Reportajele despre alte evenimente durează maxim între 60 și 90 de secunde. Rezultă că două treimi din timpul alocat pentru buletinele de știri trebuiau să fie dedicate reportajelor despre problemele Guvernului. Orice conflict intern sau eveniment organizat de partidele de opoziție, organizații non-guvernamentale sau persoane cu punctele de vedere diferite, altele decît cele deținute de către partidul de guvernămînt nu trebuiau să fie prezentate. Niciun partid de opoziție nu a avut acces la timpul de emisie, precum și a fost alcătuită o „listă neagră” a persoanelor importante din viața politică, culturală și științifică a Republicii, care nu sprijineau Partidul Comunist și cărora, prin urmare, nu li s-a permis accesul la programele TRM. Au fost rare ocaziile în care unui politician din opoziție i s-a oferit timp de emisie, interviurile acestuia fiind trunchiate ori discursul fiind dublat de comentarii jurnalistice sau texte preluate de la Agenția guvernamentală „Moldpres”.

În afară de buletinele de știri au mai fost supuse cenzurii și a lte programe. Subiectele controversate au fost interzise; se verifica identitatea invitaților și a publicului spectator; au fost anulate programele în direct și cele interactive, iar apelurile telefonice primite erau verificate. Programul de emisie săptămînal trebuia să fie aprobat de către președintele TRM. Emisiunile care nu au fost aprobate de acesta au fost omise din programul de emisie, fără notificarea prealabilă a telespectatorilor și a participanților la program și fără vreo explicație.

Reclamanții au pretins că a fost interzisă utilizarea unor cuvinte și expresii cum ar fi „român”, „limba română”, „Basarabia”, „Istoria românilor”, „regim totalitar”, precum și referința la anumite perioade istorice, cum ar fi perioada interbelică, foametea organizată în URSS, regimul stalinist, deportările în GULAG și perioada de renaștere națională din 1989.

Reclamanții au identificat o serie de încălcări specifice care au avut loc în această perioadă. Acestea includ: o măsură disciplinară aplicată unui jurnalist pentru utilizarea expresiilor „regimul totalitar comunist”, „guvernul comunist” și „Piața Marii Adunări Naționale”, în timpul unei transmisiuni în direct de Ziua Independentei, la 27 august 2001; decuparea unui interviu cu Mircea Snegur, primul președinte al Republicii Moldova, într-un reportaj despre Ziua Independenței, difuzat la știrile de seară; mustrarea unui jurnalist care a înregistrat un interviu cu președintele Uniunii Cineaștilor care a declarat că „în perioada regimului totalitar, bisericile au fost distruse”; decuparea unui interviu cu fostul secretar general al Partidului Comunist, G.E., la 22 septembrie 2001, pentru că el a spus că „în prezent, nu se vede nicio lumină la capătul tunelului”, atunci cînd se referea de situația economică în Republica Moldova; ștergerea din program a unei emisiuni despre interpreții de muzică Doina și Ion Aldea-Teodorovici, care urma să fie prezentată la 28 octombrie 2001; refuzul de a difuza, la 13 februarie 2002, un interviu cu parlamentarul Vlad Cubreacov privind înlocuirea în programul școlar a obiectului „Istoria românilor” cu „Istoria Moldovei”; refuzul de a aloca timp de emisie pentru prezentarea punctului de vedere al opoziției, într-un reportaj din 22 februarie 2002, în cadrul unei dezbateri în Parlament cu privire la situația social-politică din țară; cenzurarea unui reportaj în care un deputat din fracțiunea parlamentară „Alianța Braghiș” a criticat propunerile Guvernului privind reforma teritorial-administrativă, în cadrul unei conferințe de presă; interzicerea difuzării unor știri despre Congresul Filologilor și conferințele organizate de istorici, deoarece au fost expuse opinii despre „Istoria românilor” și limba română; interzicerea, în aprilie 2002, a unui reportaj despre inaugurarea Muzeului Național de Istorie, eveniment dedicat victimelor represiunilor staliniste; interzicerea unui reportaj, în iulie 2002, despre profesoara Elle Pelerino, din motivul că dnei s-a referit la deportarea sovietică a etnicilor germani; decuparea într-un reportaj, dedicat regretatului Gheorghe Ghimpu, în iulie 2002, a titlului cărții sale „Conștiința națională a românilor din Moldova” ; o interzicere de a lua orice interviu cu clericii Mitropoliei Basarabiei în perioada sărbătorilor de Crăciun din 2002 și 2003.

La 28 noiembrie 2003, în cadrul talk-show-ului „Bună seara”, prezentat de către reclamantul Mircea Surdu, trebuia să fie pus în discuție planul de federalizare a Moldovei, propus de către Federația Rusă. Invitații emisiunii erau Vladimir Filipov, reprezentantul Consiliului Europei în Republica Moldova, Klaus Neurkirh, purtătorul de cuvînt al Misiunii OSCE, și trei lideri ai fracțiunilor parlamentare: Victor Stepaniuc, Dumitru Braghiș și Iurie Roșca. Cu cîteva ore înainte de începerea emisiunii, președintele TRM i-a spus dlui Vladimir Filipov să nu mai vină la emisiune, deoarece acesta a fost anulată. Echipa de redacție și prezentatorul nu au fost anunțați. Reprezentantul OSCE, Dumitru Braghiș și Iurie Roșca au venit în studio. Publicul și-a ocupat locurile lor și talk-show-ul a început. Cu toate acestea, emisiunea nu a fost difuzată din motive necunoscute pentru participanți și fără vreo explicație, în locul acesteia fiind demonstrat un film. Jurnaliștii care au lucrat la ea au fost ulterior interogați de poliție. 2. Guvernul

Guvernul nu a luat în discuție încălcările specifice, identificate mai sus de către solicitanți. Cu toate acestea, Guvernul a afirmat că politicienii din partidele de opoziție au avut acces la televiziunea națională și că protestele din 2002 au fost reflectate, după cum o demonstrează textele programelor informative din perioada 14-27 februarie 2002, și, ocazional, programele din aprilie 2002, iulie 2002 și noiembrie 2003. În plus, programele TV publicate indică difuzarea următoarelor emisiuni la TRM: la 14 mai 2004 – emisiunea „Tribuna partidelor politice”; la 12 iulie 2004 – emisiunea „Viața publică” cu participarea președintelui Republicii Moldova și la 15 iulie 2004 – emisiunea „Procesul democratic și libertatea mass-media” cu participarea dlui V. Stepaniuc, liderul fracțiunii parlamentare comuniste, dlui D. Braghiș, liderul fracțiunii parlamentare „Moldova Democrată”, dlui M. Petrache, lider al unui partid extraparlamentar „Uniunea Centristă”, precum și alte persoane care nu au fost reprezentanți ai vreunui partid.

Începînd cu anul 2002, pentru a satisface principalele grupuri minoritare, TRM a difuzat emisiuni în șase limbi, și anume în rusă, ucraineană, găgăuză, bulgară, romani și idiș.

În timpul campaniei electorale din 2005, astfel de emisiuni ca „Ora opoziției” și „Contrapunct” au permis opoziției să-și exprime punctul de vedere timp de o oră în fiecare săptămînă. În afara perioadei electorale, emisiunea „Platforma partidelor politice” a oferit cîte zece minute în fiecare săptămînă pentru ca un reprezentant al unui partid din opoziție să se adreseze publicului. Mai mult decît atît, începînd cu anul 2005, toate dezbaterile în Parlament au fost difuzate pe posturile radio și TV ale TRM. D. Protestele și greva din 2002

Începînd cu data de 9 ianuarie pînă în mai 2002, principalul partid de opoziție la acel moment, Partidul Popular Creștin Democrat, a organizat demonstrații zilnice împotriva deciziei Guvernului de a modifica programa școlară la disciplina „Istoria” și să reintroducă „Limba rusă” ca disciplină de studiu obligatorie. Demonstrațiile desfășurate în Piața Marii Adunări Naționale în fața clădirii principale a Guvernului au implicat zeci de mii de protestatari (a se vedea: cauza Partidul Popular Creștin Democrat c. Moldovei , nr. 28793/02, CEDO 2006-II).

Potrivit Guvernului, demonstrațiile au fost prezentate în cadrul buletinelor de știri ale TRM, reportajele fiind realizate, în cea mai mare parte, de către reclamanta Corina Fusu. Cu toate acestea, reclamanții au susținut că acoperirea spațiului de emisie privind reflectarea demonstrațiilor a fost foarte limitat și ținut sub control strict. În special, a fost interzis să se difuzeze orice informații despre motivele protestelor sau punctele de vedere exprimate de către opoziție în timpul dezbaterilor parlamentare.

La 25 februarie 2002, 331 de angajați ai Companiei TRM au semnat următoarea declarație de protest: „Noi, angajații „Teleradio-Moldova”, notăm că, după victoria Partidului Comunist în alegeri, libertatea noastră de exprimare a fost restrînsă. Telespectatorii și ascultătorii noștri au fost lipsiți de dreptul la informații corecte și imparțiale. De fapt, autoritățile au reinstalat la Radioul și Televiziunea Națională o cenzură politică de tip sovietic, interzisă de Constituția Republicii Moldova. Ca rezultat, „Teleradio-Moldova” a devenit un instrument de spălare a creierelor și manipulare a opiniei publice, o portavoce a partidului de guvernămînt. Noi protestăm împotriva acțiunilor totalitare care încalcă drepturile telespectatorilor și radioascultătorilor și libertatea presei în general. Astfel de devieri antidemocratice sînt periculoase, deoarece destabilizează situația politică din societatea noastră. Noi ne exprimăm solidaritatea cu acțiunile demonstranților îndreptate împotriva rusificării forțate și a distrugerii deliberate a sistemului democratic. Noi cerem abolirea cenzurii de la Compania de Stat „Teleradio-Moldova” și respectarea dreptului populației la informații corecte, credibile și imparțiale. Noi cerem ca autoritățile să respecte politica democratică și proeuropeană pentru care a optat țara noastră”.

La 26 februarie 2002, declarația a fost transmisă tuturor agențiilor de știri și, în aceeași zi, circa douăzeci de mii de oameni s-au adunat în fața sediului Companiei pentru a protesta împotriva cenzurii. Puțin mai tîrziu, în aceeași zi, în timpul înregistrării buletinului de știri de la ora 19.00, reclamantul al patrulea, Dinu Rusnac, a refuzat să citească scenariul de știri care i s-a dat și în conținutul căruia a fost omisă orice referință la protestele din fața sediului TRM. Echipa prezentatorilor de știri a început să difuzeze un reportaj despre demonstrații, însă, după cîteva minute, buletinul a fost întrerupt și înlocuit cu un film documentar. În studio au fost aduse trupe de militari. Dnei Larisa Manole nu i s-a permis să prezinte buletinul de știri în limba română de la ora 21.00, din cauza că era implicată în acțiunile de protest.

La 27 februarie 2002, un grup de angajați ai TRM a decis să intre în grevă pasivă și, în acest scop, a fost ales un Comitet de grevă. Comitetul de grevă a expediat președintelui TRM și Guvernului o listă de solicitări, între care eliminarea cenzurii, în timp ce editorii și producătorii de știri au decis să înceapă producerea buletinelor de știri necenzurate. Un grup de aproximativ 700 de manifestanți s-au adunat în fața clădirii TRM.

În acea după-amiază (27 februarie 2002), Președintele Republicii Moldova a venit la TRM și s-a întîlnit cu reprezentanții Comitetului de grevă. El a afirmat că este, de asemenea, contra cenzurii. Cu toate acestea, el a respins solicitarea de a oferi opoziției o oră de emisie în eter, pe motiv că demonstrațiile din Piața Marii Adunări Naționale au fost ilegale.

La 5 martie 2002, al patrulea reclamant, Dinu Rusnac, a inclus în scenariul buletinului de știri de la ora 19.00 o informație despre atitudinea Comitetului de grevă față de declarația Președintelui Republicii Moldova și un interviu cu liderul opoziției, Iurie Roșca. Șeful Departamentului Actualități a șters paragrafele respective din scenariu. Pe parcursul difuzării în direct a buletinului de știri, dl Rusnac s-a expus pe marginea cenzurii și a prezentat în fața camerei de luat vederi scenariul știrilor cu corectările superiorului. În acel moment, șeful Departamentului Actualități i-a ordonat regizorului tehnic să deconecteze sunetul.

La 7 martie 2002, Parlamentul a creat o Comisie parlamentară specială care să elaboreze o „strategie de îmbunătățire a activității [TRM]”. E. Măsuri disciplinare aplicate primului și celui de al patrulea reclamant

În urma evenimentelor din 27 februarie 2002, primul reclamant, Larisa Manole, care anterior prezentase știrile în limba română în fiecare seară, i s-a permis să prezinte doar în una sau două seri pe săptamînă. La 6 martie 2002, pe motiv că ea a făcut o greșeală în timp ce prezenta știrile, ea a fost demisă din funcția de redactor și prezentator de știri și numită în funcția de reporter. De asemenea, nu i s-a mai permis să prezinte buletinul de știri.

Ea a depus o acțiune de chemare în judecată contra TRM privind raporturile de muncă. La 11 septembrie 2002, Curtea de Apel a decis în favoarea ei, dispunînd ca TRM să o restabilească în funcția anterioară de prezentatoare de știri. Cu toate acestea, TRM nu s-a conformat hotărîrii judecătorești și doamna Manole nu a mai fost restabilită în funcția ei anterioară. În calitate de reporter, nu i s-a oferit un volum de lucru suficient și a fost supusă unor pretinse hărțuiri și acte de cenzură, astfel încît nu a mai fost capabilă să cîștige pentru existență și a trebuit să demisioneze la data de 13 noiembrie 2002. După aceasta, ea a lucrat în cadrul unei agenții de presă și la o altă companie de televiziune.

La 7 martie 2002, reclamantului al patrulea, Dinu Rusnac, i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară – „mustrare aspră”, pentru că s-a îndepărtat de la scenariul autorizat al buletinului de știri din proprie inițiativă. În plus, el a fost demis din funcția de prezentator de știri și privat de dreptul de a prezenta orice programe de știri.

El a depus o cerere de chemare în judecată contra TRM și, la 23 septembrie 2002, Curtea de Apel a anulat sancțiunea disciplinară, motivînd că domnul Rusnac nu pare să fi încălcat nicio obligație contractuală de abatere de la scenariu. Totuși Curtea de Apel a respins cererea reclamantului de a fi reangajat în funcție de prezentator, constatînd că acesta nu avea acest drept prevăzut în contract, angajarea realizîndu-se doar în urma unei înțelegeri orale. La 25 octombrie 2002, TRM i-a anulat reclamantului sancțiunea disciplinară, în conformitate cu hotărîrea Curții de Apel. F. Raportul Consiliului Coordonator al Audiovizualului din 29 aprilie 2002

Între 16 și 19 aprilie 2002, Consiliul Coordonator al Audiovizualului („CCA”: a se vedea pct. 58 de mai jos) a organizat o serie de întîlniri cu administrația și personalul TRM, pentru a discuta problema cenzurii și alte probleme cu care se confruntă Compania. La 29 aprilie 2002, CCA a publicat concluziile sale, după cum urmează: „Atît administrația, cît și personalul Companiei și-au exprimat interesul și dorința de a găsi o soluție rapidă pentru rezolvarea acestui conflict care a generat apariția unor revendicări și crearea unui Comitet de grevă. Discuțiile s-au axat pe două teme generale: natura politizată a Comitetului de grevă și a evenimentelor care au avut loc în cadrul [TRM]; chestiuni sociale și administrative axate pe nerealizarea potențialului creativ al personalului companiei. O serie de evenimente au dus înspre declanșarea grevei. Schimbările radicale ale conducerii din cadrul administrației centrale și a departamentelor a avut consecințe grave. Contrar prevederilor expuse în contractele lor de muncă, unii jurnaliști și directori-adjuncți au încetat să se conformeze instrucțiilor privind pregătirea și difuzarea emisiunilor, ceea ce a dus la o abatere de la standardele stabilite și la nerespectarea normelor și a cerințelor de transmisiune TV. Părtinirea politică a anumitor jurnaliști TV este demonstrată de faptul că un grup dintre ei au sprijinit imediat manifestațiile din Piața Marii Adunări Naționale, organizate de un partid din opoziția parlamentară. Profitînd de situația astfel creată, jurnaliștii nu numai că au încălcat normele de conduită profesională, ci și au contribuit la agravarea situației în cadrul companiei prin a împărți personalul în două tabere: „noi” și „ei”… Sancțiunile disciplinare, inclusiv retragerea licenței prezentatorului de știri, au fost impuse jurnaliștilor care au încălcat normele de radiodifuziune. Afirmațiile părtinitoare ale Comitetului de gravă au fost respinse de majoritatea personalului TRM. Acest lucru a dus la crearea unei Comitet anti-grevă, care are nu mai puțini membri decît Comitetul de grevă. Acțiunile Comitetului de grevă nu a fost sprijinite de Comitetul sindical al TRM. Membrii Comitetului de grevă au adresat solicitările nu numai administrației Companiei și Guvernului, ci și Consiliului Europei, fără a informa Consiliul Coordonator al Audiovizualului. În ceea ce privește noțiunile de „cenzură” și „aplicarea cenzurii” în procesul de creație, a fost o încercare de a califica „cenzura” drept o cerință de bază impusă pentru a respecta obligațiile de serviciu. În același timp, au fost puse în discuție atît noțiunile de cenzură „externă”, cît și „internă”. De fapt, ei au încercat să motiveze existența cenzurii, pentru a-și justifica activitatea de slabă calitate și lipsa de profesionalism. Jurnaliștii nu au reușit să-și îndeplinească obligațiile date de superiori în mod corespunzător, astfel ca să producă emisiuni imparțiale. Cerințele de bază privind profesionalismul sînt interpretate ca o formă de dictatură sau cenzură. În afară de acestea, nu se poate exclude faptul că anumiți directori de program au încercat să modereze emisiunile lor, difuzate în direct, în favoarea partidului de guvernămînt. Încă mai persistă unele încercări ale reprezentanților puterii de stat să influențeze mesajul transmis prin intermediul emisiunilor, deși CCA nu are niciun exemplu concret privind acest lucru. Este ușor de înțeles că această formă de influență improprie a dus la proteste din partea personalului de creație. E un fapt tipic la televiziune. Astfel, „cenzura politică” a fost definită drept lipsă de profesionalism atribuită anumitor directori în ceea ce privește organizarea procesului de creatie. „Cenzură politică” s-a transformat în „cenzură intelectuală”. De asemenea, s-a observat că administrația Companiei nu interzice utilizarea cuvintelor: Basarabia, românesc, limba româna, istoria românilor sau regimul totalitar, într-un context istoric. Cu toate acestea, ea nu permite utilizarea lor în reportajele ce reflectă evenimente curente. Pentru expunerea solicitărilor membrilor Comitetului de grevă s-a oferit timp de emisie… Statutul TRM a fost supus unei expertize din partea Uniunii Europene, înainte de a fi adoptat de către Guvern. Totuși, anumite articole și prevederi nu au fost încă reflectate în activitatea de creație a TRM sau în relațiile dintre conducere și personal. Propunerile de a schimba Compania de stat într-o instituție publică sînt niște aspirații care nu au o bază financiară… În concluzie, după ce a examinat starea de lucruri la Compania de stat „Teleradio-Moldova”, CCA consideră că: Practica permanentă de schimbare a directorilor și exercitare a presiunilor asupra personalului de creație, interpretată ca aplicare a cenzurii, sînt incompatibile cu activitatea a personalului creație. Statutul Companiei de stat „Teleradio-Moldova”, precum și posibila creare, într-un viitor apropiat, a unor posturi publice de radiodifuziune ar trebui să fie examinate în public. Prevederile Statutului trebuie să fie respectate cu strictețe de către Companie, în responsabilitățile căreia intră crearea unui Consiliu colegial de Directori. Parlamentul și Guvernul ar trebui să emită decizia finală privind aprovizionarea cu echipament de performanță și finanțarea companiei, inclusiv remunerația personalului. Statutul și componența Departamentului programe artistice tele-radio, precum și instrucțiunile privind pregătirea și emiterea programelor trebuie să fie reexaminată, în sensul în care să fie adaptată permanent la legislația cu privire sectorul audiovizual și cu deplină responsabilitate. Trebuie revizuite și procedurile de formare și reorientare a personalului și a regizorilor de program în studiourile din străinătate.” G. Transformarea TRM într-o companie publică și procedura de reangajare

La 7 iunie 2002, Președintele Republicii Moldova a făcut o declarație de presă referitoare la TRM. El și-a exprimat rezervele față de Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei prin care se solicita autorităților moldovene de a transforma Compania de Stat TRM într-o Companie publică (a se vedea: pct. 61 de mai jos), dar a declarat că va accepta hotărîrea Parlamentului de a efectua o astfel de schimbare .

La 26 iulie 2002, Parlamentul a adoptat Legea nr. 1320-XV cu privire la instituția publică națională a audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova” , în temeiul căreia Compania de stat a devenit Companie publică (a se vedea: pct. 65 de mai jos).

Conform noii legi, personalul din cadrul vechii Companii de Stat trebuia să susțină o testare pentru a fi angajat în cadrul noii Companii publice. În mai 2004, a fost creată o C omisie de concurs. Reclamantul Mircea Surdu a fost ales să reprezinte personalul existent al TRM în cadrul Comisiei.

Toți candidații au trecut testarea. Rezultatele au fost făcute publice la data de 26 iulie 2004. Corina Fusu, Dinu Rusnac, Viorica Cucereanu-Bogatu, și Angela Arama-Leahu nu au reușit să fie confirmați în posturile lor, împreună cu un mare număr de persoane dintre cele care au fost active în timpul grevei din 2002. Mircea Surdu a demisionat din cadrul Comisiei de concurs, în semn de protest.

La 27 iulie 2004, jurnaliștii care nu au fost reangajați au organizat o conferință de presă în cadrul căreia au susținut că au fost respinși din motive politice. Pentru buletinul de știri de la ora 19.00 a fost programat un reportaj despre această conferință de presă. Însă președintele TRM a luat decizia de a difuza în locul acestuia un film documentar.

La aceeași dată, președintele TRM a emis un ordin prin care se interzicea accesul pe teritoriul TRM a celor nouăsprezece persoane care au luat parte la conferința de presă, inclusiv cinci reclamanți. Jurnaliștii și susținătorii lor au continuat protestul în fața clădirii TRM timp de mai multe luni. H. Litigii privind procedura de reangajare

Reclamanții Corina Fusu, Angela Arama-Leahu, Dinu Rusnac și alte 57 de persoane care s-au plîns în Colegiul de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău privind ilegalitatea procedurii de reangajare, susținînd, în special, ca Comisia de concurs a fost constituită în mod ilegal.

Printr-o hotărîre din 24 septembrie 2004, Curtea de Apel Chișinău a respins acțiunea ca fiind nefondată. Aceasta a constatat, inter alia , că Comisia de concurs a fost constituită în temeiul Legii nr. 1320-XV din 26 iulie 2002, și că această lege nu le-a garantat reclamanților anumite drepturi specifice privind organizarea concursului. TRM a acționat în limita competențelor sale în conformitate cu legea, fără dreptul de a contesta prevederile legale.

La 16 martie 2005, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul ca fiind nefondat. II. Principiile și indicațiile cu privire la Instituțiile publice de radiodifuziune dezvoltate de către Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei

La a patra Conferință Ministerială Europeană privind politicile mass-media, desfășurată la 7-8 decembrie 1994, la Praga, Comitetul de Miniștri a adoptat următoarele rezoluții: Rezoluția nr. 1 privind Viitorul serviciului public de radiodifuziune „... Confirmînd faptul că serviciul public de difuziune atît radio, cît și TV promovează valorile care stau la baza structurilor politice, juridice și sociale într-o societate democratică, și, în special, respectul pentru drepturile omului, cultura și pluralismul politic; Accentuînd importanța serviciului public de radiodifuziune pentru societățile democratice; Recunoscînd, prin urmare, necesitatea de a garanta stabilitatea și permanența serviciului public de radiodifuziune, astfel încît să permită continuitatea funcționării în domeniul public; Subliniind funcția vitală a serviciului public de radiodifuziune ca factor esențial al comunicării pluraliste accesibile pentru fiecare; Reamintind importanța radioului și accentuînd potențialul său imens pentru dezvoltarea societăților democratice, în special, la nivel regional și local; I. Principii generale Afirmă angajamentul lor de a menține și dezvolta un sistem durabil al serviciului public de radiodifuziune într-un mediu caracterizat prin creșterea competitivității ofertei de prestare a serviciilor tele-radio și a schimbărilor tehnologice rapide; Recunosc, în concordanță cu concluziile adoptate la prima Conferința Ministerială Europeană, că atît companiile private, cît și instituțiile publice pot să presteze un astfel de serviciu; Se angajează să garanteze cel puțin o instituție tele-radio cu o gamă largă de programe de informare, educație, cultură și divertisment, accesibil tuturor membrilor publicului, recunoscînd, în același timp, faptul că instituțiilor publice de radiodifuziune trebuie să le fie permis, de asemenea, să presteze, dacă este cazul, servicii suplimentare, cum ar fi cele tematice; Se angajează să definească, în mod clar, rolul, misiunea și responsabilitățile serviciului public de radiodifuziune și de să asigure independența editorială față de interferențele politice și economice, în conformitate cu prevederile corespunzătoare în legislația internă și în practică, și în acord cu obligațiile asumate la nivel internațional,; Se angajează să garanteze securitatea serviciului public de radiodifuziune și să adecveze mijloacele necesare pentru îndeplinirea misiunilor lor; Sunt de acord să implementeze aceste angajamente, în conformitate următorul cadru: II. Politicile cadru pentru instituțiile publice de radiodifuziune Cerințele față de instituția publică Statele participante sînt de acord că serviciul public de radiodifuziune, definit în cadrul general și fără a aduce atingere prevederilor specifice instituției publice, trebuie să aibă, în principiu, următoarele misiuni: - să ofere, prin intermediul programelor lor, un punct de referință pentru toți membrii publicului și un factor de coeziune socială și integrare a tuturor indivizilor, grupurilor și comunităților. În special, acestea trebuie să respingă orice discriminare culturală, sexuală, religioasă sau rasială, precum și orice formă de segregare socială; - să asigure un forum pentru discuții publice în care să poată fi exprimat un spectru cît mai larg de puncte de vedere și opinii; - să difuzeze știri, informații și comentarii imparțiale și independente; - să dezvolte programe pluraliste, inovatoare și variate care corespund standardelor etice și calitative înalte și să nu-și sacrifice obiectivele de calitate în favoarea concurenților de pe piață; - să dezvolte programe și scenarii ale programelor radio-TV și servicii de interes pentru publicul larg, atrăgînd totodată atenția asupra necesităților grupurilor minoritare; - să reflecte diferite idei filozofice și credințe religioase din societate, cu scopul de a consolida înțelegerea reciprocă și toleranța și de a încuraja relațiile de asociere în societățile plurietnice și multiculturale; - să contribuie în mod activ, în cadrul emisiunilor tele-radio, la creșterea gradului de apreciere și diseminare a diversității naționale și a patrimoniului cultural european; - să se asigure că programele emise conțin o proporție semnificativă de producție originală, mai ales, filmele artistice, spectacolele de teatru și alte lucrări de creație, și să atragă producători independenți și să coopereze cu sectorul cinematografic; - să extindă posibilitățile de alegere ale telespectatorilor și ascultătorilor, prin a le oferi programe care, în mod normal, nu sînt furnizate de către difuzorii comerciali. Finanțarea Statele participante se angajează să mențină și, dacă este necesar, să stabilească un cadru adecvat și sigur de finanțare, care garantează serviciilor publice de radiodifuziune mijloacele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor lor. Există o serie de surse de finanțare pentru susținerea și promovarea serviciului public de radiodifuziune, cum ar fi: taxele pentru licență, subvențiile publice, publicitatea și venituri din sponsorizare; vînzarea lucrărilor audio-vizuale și a drepturilor asupra programelor. Dacă este cazul, finanțarea poate fi asigurată, de asemenea, din taxele achitate pentru serviciile tematice, oferite ca o completare a serviciilor de bază. Mărimea taxei pentru licență sau subvențiile publice trebuie să fie proiectate pentru o perioadă suficientă de timp, astfel încît să permită instituțiilor publice de radiodifuziune să-și întocmească planificarea pe termen lung. Practicile economice Statele participante trebuie să facă eforturi pentru a se asigura că astfel de practici economice ca achiziționarea unor drepturi exclusive, concentrarea proprietății mass-media și controlul asupra rețelelor de distribuție, cum ar fi tehnicile de acces condiționat, nu prejudiciază contribuția vitală pe care serviciul public de radiodifuziune trebuie să o aducă pentru promovarea pluralismului și dreptul publicului de a primi informații. Independența și responsabilitatea Statele participante se angajează să garanteze independența instituțiilor publice de radiodifuziune față de interferențele politice și economice. În special, managementul zilnic, responsabilitatea editorială pentru programarea emisiunilor și conținutul programelor trebuie să fie un subiect în discuție inclusiv pentru radiodifuzorii înșiși. Independența instituțiilor publice de radiodifuziune trebuie să fie garantată de structuri corespunzătoare cum ar fi consiliile interne, constituite pe principii pluraliste, sau alte organisme independente. Controlul și responsabilitatea instituțiilor publice de radiodifuziune, privind îndeplinirea obiectivelor lor și utilizarea resurselor lor, trebuie să fie garantată prin mijloace adecvate. Instituțiile publice de radiodifuziune trebuie să fie direct răspunzătoare în fața publicului. În acest scop, instituțiile publice de radiodifuziune vor publica în mod regulat informații despre activitățile lor și vor dezvolta modalitățile care să permită telespectatorilor și ascultătorilor să comenteze felul în care își desfășoară activitatea… Statele participante, împreună cu instituția publică de radiodifuziune vor examina cu regularitate, la nivel european, impactul schimbărilor tehnologice asupra rolului serviciului public de radiodifuziune, atît la nivel național, cît și transnațional.

În anul 1996, Comitetul de Miniștri a adoptat Recomandarea nr. R (96) 10 cu privire la Garantarea independenței instituției publice de radiodifuziune, în care se declară următoarele: „Comitetul de Miniștri, în temeiul articolului 15.b din Statutul Consiliului Europei, Considerînd că sarcina Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strînsă între membrii săi în scopul apărării și promovării idealurilor și a principiilor care constituie patrimoniul lor comun; Evocînd că independența mass-media, inclusiv a celei din sectorul radiodifuziunii, este esențială pentru funcționarea unei societăți democratice; Accentuînd importanța acordată respectării acestei independențe, în special, din partea guvernelor; Reafirmînd, în legătură cu aceasta, principiile la care au aderat Statele membre ale Consiliului Europei, fundamentate în Declarația cu privire la libertatea de exprimare și de informare din 29 aprilie 1982, referindu-se, în special, la existența a numeroase mijloace de comunicare independente și autonome ce permit reflectarea unei diversități de idei și opinii; Reafirmînd funcția vitală a instituției publice de radiodifuziune ca pe un factor esențial al unei comunicări pluraliste, accesibile tuturor atît la nivel național, cît și regional, prin asigurarea unui serviciu de programe de bază multilaterale, care să conțină programe informative, educative, culturale și de divertisment; Evocînd angajamentele subscrise de către reprezentanții Statelor participanți la cea de-a 4-a Conferință Ministerială Europeană privind politicile mass-media (Praga, 7-8 decembrie 1994) în cadrul Rezoluției nr. 1 privind viitorul serviciului public de radiodifuziune, în special, în ceea ce privește respectarea independenței instituțiilor publice ale audiovizualului; Notînd necesitatea dezvoltării în continuare a principiilor referitoare la independența serviciului public de radiodifuziune enunțate în cadrul Rezoluției de la Praga, în lumina provocărilor impuse de schimbările politice, economice și tehnice din Europa; Considerînd că, în fața acestor provocări, independența serviciului public de radiodifuziune va trebui să fie garantată în mod expres la nivel național prin intermediul unui ansamblu de reguli care să acopere toate aspectele funcționării sale; Subliniind importanța respectării stricte a acestor reguli de către orice persoană sau autoritate din afara instituțiilor publice de radiodifuziune, Recomandă Guvernelor Statelor membre: de a include în legislația lor națională sau în regulamentele ce guvernează instituțiile publice de radiodifuziune prevederi care să garanteze independența acestora, în conformitate cu instrucțiunile ce figurează în anexa acestei recomandări; de a aduce aceste instrucțiuni la cunoștința autorităților împuternicite cu supravegherea activității instituțiilor publice de radiodifuziune, precum și a managementului și a personalului acestor instituții. Anexă la Recomandarea nr. R (96) 10 Linii directoare privind garantarea independenței serviciului public de radiodifuziune I. Dispoziții generale Cadrul juridic ce guvernează instituțiile publice de radiodifuziune vor stipula clar independența lor editorială și autonomia lor instituțională, în special, în astfel de domenii ca: - definirea alcătuirii grilelor de programe; - pregătirea și producerea programelor; - editarea și prezentarea programelor de știri și de actualități; - organizarea activităților serviciului; - recrutarea, angajarea și managementul personalului în cadrul serviciului; - procurarea, închirierea, vinderea și utilizarea bunurilor sau serviciilor; - managementul resurselor financiare; - stabilirea și executarea bugetului serviciului; - negocierea, pregătirea și semnarea actelor juridice ce țin de funcționarea serviciului; - reprezentarea serviciului în organele judiciare și în relațiile sale cu terții. Prevederile ce țin de responsabilitatea și supravegherea instituțiilor publice de radiodifuziune și a organelor lor statutare vor fi clar definite în cadrul juridic aplicabil acestor instituții. Activitățile de pregătire și realizare a grilei de programe a instituțiilor publice de radiodifuziune nu vor fi obiectul cenzurii de orice formă. Niciun control a priori asupra activității instituțiilor publice de radiodifuziune nu va fi exercitat de către persoane sau instanțe din exterior, în afara cazurilor excepționale prevăzute de lege. II. Organele de conducere a instituțiilor publice de radiodifuziune Competențe Cadrul juridic aplicabil instituțiilor publice de radiodifuziune va trebui să stipuleze că organele de conducere a acestor instituții sunt, în exclusivitate, responsabile de funcționarea zilnică a instituțiilor publice de radiodifuziune de care depind. Statutul Regulile ce guvernează statutul organelor de conducere a instituțiilor publice de radiodifuziune, în special componența lor, vor fi definite astfel încît aceste organe să poată evita cazurile în care organele de conducere să fie supuse riscului de a fi obiectul ingerințelor politice sau de altă natură. Aceste reguli vor stipula, în special, ca membrii organelor de conducere a acestor instituții sau persoanele care își asumă individual aceste funcții: - să exercite funcțiile lor în strictă conformitate cu interesul instituțiilor publice de radiodifuziune pe care ele le reprezintă și le administrează; - să nu accepte, direct sau indirect, să exercite funcții, să primească remunerații sau să reprezinte interese ale unor întreprinderi sau instituții din domeniul mass-media sau domenii conexe, dacă acestea vor duce la un conflict de interese cu funcțiile de conducere pe care ei le exercită în cadrul instituțiilor publice de radiodifuziune; - să nu accepte orice tip de intermediere sau să ia instrucții de la unele persoane sau organe, altele decît organele sau persoanele împuternicite cu funcții de supraveghere a instituțiilor publice de radiodifuziune în cauză, în afara cazurilor excepționale prevăzute de lege. Responsabilități Ținînd cont de responsabilitatea lor în fața instanțelor de judecată în exercitarea atribuțiilor se serviciu în cazurile prevăzute delege, organele de conducere a instituțiilor publice de radiodifuziune sau persoanele ce și-au asumat individual asemenea funcții nu vor fi responsabili de exercitarea funcțiilor lor decît în fața organelor de supraveghere a instituțiilor publice de radiodifuziune. Orice decizie, adoptată de către organele de supraveghere mai sus-menționate în defavoarea membrilor organelor de conducere a unei instituții publice de radiodifuziune sau a unei persoane care își asumă individual astfel de funcții, în legătură cu neîndeplinirii obligațiilor și îndatoririlor de serviciu ce le revin, va trebui să fie motivată în mod corespunzător și să poată constitui obiectul unui recurs în fața instanțelor de judecată competente. I. Organele de supraveghere a instituțiilor publice de radiodifuziune Competența Cadrul juridic ce guvernează instituțiile publice de radiodifuziune va defini într-un mod clar și precis competențele organelor de supraveghere a acestor organisme. Organele de supraveghere a instituțiilor publice de radiodifuziune nu vor exercita niciun control a priori asupra grilei de programe a acestor instituții. Statutul Regulile cu privire la Statutul organelor de supraveghere a instituțiilor publice de radiodifuziune, în special componența lor, va fi definită asfel încît aceste organe să poată evita cazurile în care organele să fie supuse riscului de a fi obiectul ingerințelor politice sau de altă natură. Aceste reguli vor garanta, în special, că membrii organelor de supraveghere: - sînt desemnați într-o manieră transparentă și pluralistă; - reprezintă în ansamblu interesele societății în general; - nu va accepta orice tip de intermediere sau să ia instrucții de la unele persoane sau organe, altele decît cele împuternicite cu funcții de supraveghere a instituțiilor publice de radiodifuziune în cauză, în afara cazurilor excepționale prevăzute de lege; - nu vor putea fi revocați, suspendați sau înlocuiți în timpul exercitării mandatului lor de către o oricare persoană sau organ altul decît cel care l-a numit, în afară de cazurile în care organul de supraveghere va fi incapabil sau împiedicat să-și exercite funcțiile; - să nu accepte, direct sau indirect, să exercite funcții, să primească remunerații sau să reprezinte interese ale unor întreprinderi sau instituții din domeniul mass-media sau domenii conexe, dacă acestea vor duce la un conflict de interese cu funcțiile lor din cadrul organului de supraveghere; Regulile privind remunerarea membrilor organelor de supraveghere a instituțiilor publice de radiodifuziune vor fi definite într-o manieră clară și transparentă prin prisma textelor ce guvernează aceste organe. II. Personalul instituțiilor publice de radiodifuziune Recrutarea, avansarea în funcție, transferul, precum și drepturile și obligațiile personalului instituțiilor publice de radiodifuziune nu va depinde de origine, sex, opinii sau apartenență religioasă, politică, filozofică sau apartenență sindicală. Personalului instituțiilor publice de radiodifuziune îi este garantat dreptul de a se asocia în sindicate și dreptul la grevă, sub rezerva limitărilor prevăzute de lege, pentru a asigura continuarea serviciului public sau pentru alte motive legitime. Cadrul juridic ce guvernează instituțiile publice de radiodifuziune va stipula într-o manieră clară că personalul instituțiilor nu pot să primească instrucțiuni de la o persoană sau organizație din exterior, fără acordul organelor de conducere a acestei instituții, sub supravegherea organelor competente. III. Finanțarea instituțiilor publice de radiodifuziune Regulile aplicabile la finanțarea instituțiilor publice de radiodifuziune vor fi bazate pe principiul conform căruia Statele membre își asumă angajamentul să mențină și, după necesitate, să stabilească un cadru de finanțare sigur, adecvat și transparent, care să garanteze instituțiilor publice de radiodifuziune mijloacele necesare pentru exercitarea obiectivelor lor. În cazul în care finanțarea unei instituții publice de radiodifuziune este bazată total sau parțial de contribuția regulată sau excepțională din bugetul de stat sau printr-o taxă de licență, se vor aplica următoarele principii: - puterea de decizie a autorităților din exteriorul instituției publice de radiodifuziune privind finanțarea acesteia nu va fi utilizată de către aceste autorități pentru a exercita, direct sau indirect, vreo influență asupra independenței editoriale și a autonomiei instituționale a acestei instituții; - mărimea contribuției sau a taxei de licență va fi fixată după consultarea instituții publice de radiodifuziune respective, ținînd cont de constituirea costurilor activităților sale, într-un mod ce ar permite acestei instituții să-și îndeplinească din plin diferitele obiective; - plata contribuției sau a taxei de licență va fi efectuată într-un mod care să garanteze continuitatea activităților instituției publice de radiodifuziune și care să-i permită acesteia să-și planifice activitățile pe un termen îndelungat; - utilizarea contribuției sau a taxei de licență de către instituția publică de radiodifuziune va respecta principiul independenței și autonomiei enunțate în instrucțiunea nr. 1. - în cazul în care contribuția sau a taxa de licență trebuie să fie repartizată mai multor instituții publice de radiodifuziune, această repartiție va fi efectuată în mod echitabil, conform cerințelor fiecărei instituții. Regulile privind controlul financiar al instituțiilor publice de radiodifuziune nu vor prejudicia independența lor în ceea ce privește grila de programe, după cum s-a enunțat în instrucțiunea nr.1. Politicile editoriale ale instituțiilor publice de radiodifuziune Cadrul juridic ce guvernează instituțiile publice de radiodifuziune vor stipula într-o manieră clară că ele vor asigura ca programele de știri să prezinte veridic faptele și evenimentele, încurajînd libera formare de opinii. Cazurile în care instituțiile publice de radiodifuziune pot fi constrînse să difuzeze mesaje, declarații ori comunicate oficiale, ori să relateze despre actele sau deciziile autorităților publice, ori să acorde timp de antenă acestora, vor fi limitate la circumstanțele excepționale prevăzute expres de legislație sau regulament. Orice tip de anunțuri oficiale vor fi descrise corespunzător într-o manieră clară și vor fi difuzate cu asumarea responsabilității autorității care le-a ordonat. Accesul instituțiilor publice de radiodifuziune la noile tehnologii de comunicații Instituțiile publice de radiodifuziune vor fi capabile să exploateze noile tehnologii de comunicare și, atunci cînd acestea sînt autorizate, să dezvolte noi servicii bazate pe astfel de tehnologii, pentru a-și putea îndeplini într-o manieră independentă obiectivele lor, în conformitate cu legea.”

În decembrie 2000, Comitetul de Miniștri a adoptat Recomandarea Rec(2000)23 cu privire la „Independența și funcțiile autorităților de reglementare a sectorului radiodifuziunii” care, între altele, a subliniat că, pentru a garanta existența unei game variate de mass-media independente și autonome în sectorul radiodifuziunii, este esențial să existe o reglementare corespunzătoare și proporțională care să garanteze libertatea mass-mediei și să asigure, în același timp, echilibrul dintre această libertate și alte drepturi și interese legitime. În acest sens, Comitetul de Miniștri a recomandat că statele membre urmează: „a. să înființeze, dacă nu au făcut acest lucru pană acum, autorități independente de reglementare a sectorului radiodifuziunii; b. să includă dispoziții în legislația internă și măsuri în politica lor, menite să acorde autorităților de reglementare a sectorului radiodifuziunii puteri care să le permită îndeplinirea obiectivelor lor, așa cum sînt ele prevăzute în dreptul național, într-o manieră efectivă, independentă și transparentă, conform liniilor directoare din anexa la această recomandare; c. să supună aceste linii directoare atenției autorităților de reglementare a sectorului radiodifuziunii, autorităților publice, cercurilor profesionale interesate cît și publicului, în general, veghind, totodată, la respectarea efectivă a independenței autorităților de reglementare față de orice formă de ingerință în activitatea lor. Anexa la Recomandarea Rec (2000) 23 Linii directoare referitoare la independența și funcțiile autorităților de reglementare a sectorului radiodifuziunii I. Cadru legislativ general 1. Statele membre ar trebui să asigure stabilirea și funcționarea fără obstacole a autorităților de reglementare a sectorului radiodifuziunii, elaborînd în acest scop un cadru legislativ corespunzător. Regulile și procedurile care reglementează sau vizează funcționarea autorităților de reglementare ar trebui să fie definite cu claritate și să protejeze independența acestora; 2. Obligațiile și competențele autorităților de reglementare a sectorului radiodifuziunii, precum și mijloacele necesare pentru a le conferi responsabilitate, procedurile de numire a membrilor acestora și modalitățile de finanțare ar trebui să fie definite cu claritate prin lege. II. Numirea, componența și funcționarea 3. Regulile care reglementează autoritățile de reglementare a sectorului radiodifuziunii, în special componența lor, reprezintă un element-cheie al independenței acestora. Ele ar trebui să fie definite astfel încît să protejeze aceste autorități împotriva oricărei ingerințe, în special, din partea forțelor politice sau a intereselor economice. 4. În acest scop, ar trebui definite reguli precise cu privire la unele incompatibilități astfel încît să se evite: - ca autoritățile de reglementare să se afle sub influența puterii politice; - ca membrii autorității de reglementare să exercite funcții sau să dețină interese în întreprinderi sau în alte organisme din sectorul mass-media, sau din sectoare conexe, care ar putea să ducă la un conflict de interese cu calitatea de membru al autorității de reglementare. 5. Pe de altă parte, regulile ar trebui să garanteze faptul că membrii acestor autorități: - sînt desemnați într-o manieră democratică și transparentă; - nu pot primi mandat sau instrucțiuni din partea vreunei persoane sau instanțe; - se abțin să facă orice declarație sau să întreprindă orice acțiune susceptibilă de a dăuna independenței funcțiilor lor sau de a obține vreun profit din aceasta. 6. În sfîrșit, ar trebui definite reguli precise în ceea ce privește posibilitatea revocării membrilor autorității de reglementare, în așa fel încît să se evite ca revocarea să poată fi utilizată ca mijloc de presiune politică. 7. În mod special, revocarea n-ar trebui să fie posibilă decît în cazul nerespectării regulilor cu privire la incompatibilitate sau în cazul incapacității de a-și exercita funcțiile constatată în mod corespunzător, fără a afecta posibilitatea ca persoana respectivă să poată face apel la instanțele judecătorești împotriva revocării sale. Pe de altă parte, revocarea ca urmare a unui delict legat sau nu de exercitarea funcției n-ar trebui să fie posibilă decît în cazuri grave, definite clar de lege, sub rezerva unei decizii definitive a instanței judecătorești. 8. Dat fiind caracterul specific al sectorului de radiodifuziune și particularitățile misiunilor lor, autoritățile de reglementare ar trebui să includă experți în domeniile care țin de competența lor. III. Independența financiară 9. Modalitățile de finanțare a autorităților de reglementare – un alt element-cheie al independenței acestor autorități – ar trebui stabilite de lege în baza unei scheme clar definite, ținînd cont de costul estimativ al activităților autorităților de reglementare a sectorului radiodifuziunii, pentru a le permite să își îndeplinească funcțiile complet și într-o manieră independentă; 10. Autoritățile publice n-ar trebui să-și utilizeze puterea de decizie financiară pentru a interfera cu independența autorității de reglementare. De asemenea, în situațiile în care ar recurge la serviciile și la expertiza administrației naționale sau a unor terțe părți, aceasta nu ar trebui să le afecteze independenta; 11. Sistemele de finanțare ar trebui să folosească, dacă este posibil, mecanisme care să nu depindă de deciziile ad-hoc ale organismelor publice sau private; IV. Drepturi și competențe Drepturi în materie de reglementare 12. Sub rezerva unei delegări clar definite de către legiuitor, autoritățile de reglementare ar trebui să aibă dreptul de a adopta norme și linii directoare de reglementare privind activitățile radiodifuzorilor. În limita legii, ele ar trebui totodată să aibă dreptul de a adopta reguli interne… Monitorizarea respectării angajamentelor și obligațiilor radiodifuzorilor 18. O altă funcție esențială a autorităților de reglementare ar trebui să fie cea de supraveghere a respectării condițiilor enunțate în legislație și în licențele acordate radiodifuzorilor. Autoritățile ar trebui să vegheze, în special, respectarea de către radiodifuzorii care țin de competența lor a principiilor de bază enunțate în Convenția europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră și, în special, a celor definite in articolul 7. 19. Autoritățile de reglementare nu ar trebui să exercite un control prealabil asupra programelor și supravegherea acestora ar trebui întotdeauna efectuată, din acest motiv, după difuzarea programelor. 20. Autoritățile de reglementare ar trebui să aibă dreptul de a solicita și primi informații din partea radiodifuzorilor, atunci cînd acest lucru este necesar pentru exercitarea sarcinilor lor. 21. Autoritățile de reglementare ar trebui să aibă competența să examineze orice plîngere cu privire la activitățile radiodifuzorilor în domeniile lor de competență și să publice în mod regulat concluziile lor în domeniu. 22. Atunci cînd un radiodifuzor nu se conformează legii sau condițiilor specifice prevăzute în licență, autoritățile de reglementare ar trebui să aibă dreptul de a impune sancțiuni în conformitate cu legea. 23. Ar trebui prevăzute de lege diferite grade de sancționare aplicabile, începînd cu avertismentul. Orice sancțiune ar trebui să fie proporționată, iar decizia aplicării sale n-ar trebui luată înainte ca radiodifuzorul în cauză să fi avut posibilitatea de a se justifica. Orice sancțiune ar trebui totodată să fie susceptibilă de control din partea organelor jurisdicționale competente conform legii naționale. Competențe față de radiodifuzorii de serviciu public 24. Autoritățile de reglementare a sectorului radiodifuziunii pot avea, de asemenea, misiunea să îndeplinească sarcini ce țin deseori de organele specifice de supraveghere a instituțiilor publice de radiodifuziune, respectînd însă, în același timp, independența lor editorială și autonomia lor instituțională. V. Responsabilitate 25. Autoritățile de reglementare ar trebui să fie responsabile pentru exercitarea funcțiilor lor față de public, de exemplu, prin publicarea de rapoarte regulate sau ad hoc privind activitățile lor sau exercitarea misiunilor lor. 26. În scopul asigurării independenței autorităților de reglementare, făcandu-le în același timp răspunzătoare de activitatea lor, este necesar ca acestea să fie supervizate numai in ceea ce privește legalitatea activităților lor, precum și in ceea ce privește corectitudinea și transparența activităților lor financiare. În ceea ce privește legalitatea activităților lor, această supervizare ar trebui să fie efectuată numai ulterior. Dispozițiile care se referă la responsabilitatea și la supravegherea autorităților de reglementare ar trebui să fie definite clar de cadrul juridic care reglementează aceste autorități; 27. Orice decizie luată și orice normă de reglementare adoptată de către autoritățile de reglementare ar trebui să fie: - motivată corespunzător, în conformitate cu dreptul național; - susceptibilă de control din partea organelor jurisdicționale competente, potrivit legii naționale; - pusă la dispoziția publicului.”

La 7 septembrie 2006, Comitetul de Miniștri a adoptat „ Declarația privind garantarea independenței serviciului public de radiodifuziune în statele membre ”, care prevede următoarele (notele de subsol sînt omise): „Reamintind angajamentul statelor membre privind dreptul fundamental la libertatea de exprimare și de informare, după cum este garantat de Articolul 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția Europeană a Drepturilor Omului); Reamintind, în special, importanța libertății de exprimare și informare ca fiind o piatră de temelie a societății democratice și pluraliste, după cum este accentuat în jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului și, în acest context, subliniind importanța existenței unui număr mare și variat de surse mass-media independente și autonome, care să permită reflectarea diversității de idei și opinii, după cum se menționează în Declarația Comitetului de Miniștri cu privire la libertatea de exprimare și informare din 29 aprilie 1982; Evidențiind contribuția specifică a serviciului public de radiodifuziune și reafirmînd rolul lui vital ca fiind un element esențial de comunicare pluralistă și de coeziune socială, care, prin intermediul difuzării programelor accesibile pentru toată lumea, în care se cuprind informații, educație, cultură și divertisment, urmărește să promoveze valori ale societăților democratice moderne și, în special, respectarea drepturilor omului, diversitatea culturală și pluralismul politic; Reafirmînd obiectivul de a asigura abolirea oricărui control arbitrar sau constrîngeri asupra participanților la procesul de informare, privind conținutul mediatic sau transmiterea și difuzarea informațiilor, după cum se menționează în Declarația privind libertatea de exprimare și de informare; Avînd în vedere angajamentele asumate la 4-a Conferința Ministerială Europeană privind politicile mass-media (Praga, decembrie 1994), pentru a garanta independența instituțiilor publice de radiodifuziune împotriva oricărei interferențe politice și economice și, în special, reamintind Recomandarea nr R (96) 10 cu privire la garantarea independenței serviciului public de radiodifuziune; Luînd în considerație că independența editorială și autonomia instituțională a serviciului public de radiodifuziune, asigurată de un cadru de finanțare corespunzător, sigur și transparent, ar trebui să fie garantată prin intermediul unei politici coerente și a unui cadru juridic adecvat, precum și asigurată prin aplicarea eficientă a politicii menționate și a cadrului; Salutând situația care predomină în acele state membre în care independența serviciului public de radiodifuziune este bine înrădăcinată prin intermediul cadrului de reglementare și cu scrupulozitatea respectată în practică, precum și de progresele realizate în alte state membre față de asigurarea independenței acestora; Luînd act de îngrijorarea exprimată de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, în Recomandarea 1641 (2004) privind serviciul public de radiodifuziune asupra faptului că principiul fundamental al independenței serviciului public de radiodifuziune cuprins în Recomandarea R (96) 10 nu este încă ferm stabilit într-un număr de state membre; Avînd în vedere textele adoptate la a 7-a Conferință Ministerială Europeană privind Politicile mass-media (Kiev, martie 2005), în special, apelul Miniștrilor privind monitorizarea punerii în aplicare de către statele membre a Recomandării R (96) 10, și luarea de atitudine, în acest sens, asupra prevederilor cuprinse în anexa la prezentul Regulament cu privire la situația din statele membre; Regretînd evoluțiile din cîteva state membre care au tendința de a slăbi garantarea independenței serviciului public de radiodifuziune sau de a diminua independența care a fost deja atinsă, și exprimîndu-și îngrijorarea cu privire la progresul lent sau nesemnificativ care s-a efectuat în unele state membre pentru asigurarea serviciului public independent de radiodifuziune, fie ca urmare a unui cadru de reglementare inadecvat sau eșecul de a aplica în practică legile existente și regulamentele, I. Își reafirmă atașamentul ferm față de obiectivele independenței editoriale și autonomia instituțională a instituțiilor publice de radiodifuziune în statele membre; II. Invită statele membre să: - pună în aplicare, în cazul în care nu au făcut încă acest lucru, Recomandarea R (96) 10 cu privire la garantarea independenței serviciului public de radiodifuziune, cu referire în special la liniile directoare anexate la acesta, și avînd în vedere oportunitățile și provocările aduse de societatea informațională, precum și de schimbările politice, economice și tehnologice în Europa; - să furnizeze mijloacele juridice, politice, financiare, tehnice și de altă natură necesare pentru a asigura independența reală editorială și autonomia instituțională a instituțiilor publice de radiodifuziune, astfel încît să fie eliminat orice risc de interferențe politice sau economice; - diseminarea pe scară largă a declarației prezente și, în special, să o aducă în atenția autorităților relevante și în atenția instituțiilor publice de radiodifuziune, precum și altor cercuri interesate profesionale și industriale; III. Invită difuzorii publici de radiodifuziune să fie conștienți de contribuția lor specifică într-o societate democratică, ca element esențial de comunicare pluraliste și de coeziune socială, care ar trebui să ofere o gamă largă de programe și servicii pentru toate sectoarele publice, care urmează să fie atenți la condițiile de necesară pentru a-și îndeplini misiunea de faptul că într-un mod complet independent și, în acest scop, să elaboreze și să adopte sau, după caz, de revizuire, precum și să respecte codurile de etică profesională sau de orientări interne. Anexa la Declarație Introducere 1. Prin decizia din 24 noiembrie 2004, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a însărcinat Comitetul de coordonare a mass-media (CDMM), care a devenit ulterior Comitetul de coordonare privind media și noile servicii de comunicații (CDMC), inter alia , să examineze „independența serviciului public de radiodifuziune”. Miniștrii participanți la a 7-lea Conferința Ministerială Europeană privind Politicile mass-media (Kiev, martie 2005) au solicitat, de asemenea, Consiliului Europei să „monitorizeze punerea în aplicare de către statele membre a Recomandării” R (96) 10 a Comitetului de Miniștri privind garanția independenței serviciului public de radiodifuziune, pentru a oferi, în caz de necesitate, instrucțiunile ulterioare pentru statele membre referitor la modul în care să asigure această independență”. 2. Această anexă conține o imagine de ansamblu asupra independenței instituțiilor publice de radiodifuziune în statele membre. Anexa și Declarația Comitetului de Miniștri, care o precede, au fost pregătite sub controlul CDMC de către un Grup subordonat de specialiști în domeniul serviciului public de radiodifuziune într-o societate informațională (MC-S-PSB) ca răspuns la cerere și instrucțiunile mai sus-menționate . 3. Această anexă se bazează pe documentele Consiliului Europei, precum și pe informațiile disponibile dintr-o varietate de alte surse, inclusiv și organizațiile internaționale și cele non-guvernamentale. Scopul acestuia este de a oferi o imagine de ansamblu a complexității și diversității de situații în statele membre ale Consiliului Europei și de a identifica domenii în care politicile naționale ale audiovizualului sau ale mass-mediei, precum și cadrele instituționale sau financiare ale serviciului public de radiodifuziune, care rezultă din aceste politici, ar avea necesitatea de a fi reexaminate astfel încît să devină mai bine conformate cu normele Consiliului Europei. Cadrul legal 4. În conformitate cu Recomandarea nr R (96) 10, cadrul juridic care reglementează instituțiile publice de radiodifuziune ar trebui să prevadă în mod clar independența lor. Dispozițiile generale în partea I a Anexei la aceste recomandări recomandarea evidențiază o serie de probleme care necesită reglementare corespunzătoare, în scopul de a garanta această independență. Se face referință specifică la necesitatea de a reglementa responsabilitatea și supravegherea publică a instituțiilor publice de radiodifuziune și a organelor lor statutare, precum și la obligația de a nu admite nicio formă de amestec nejustificat în formă de cenzură și control a priori a activităților lor. 5. Aproape toate statele membre ale Consiliului Europei au stabilit cadrul legal care reglementează serviciul public de radiodifuziune, iar, în cîteva cazuri, avînd o bază constituțională clară. Acestea din urmă reflectă înțelegerea faptului că temeiul juridic al serviciului public de radiodifuziune trebuie să fie supus unui consens larg. Multe dintre aceste cadre juridice pot fi considerate ca îndeplinind standardele Consiliului Europei, în special în măsura în care acestea au declarat independența editorială și autonomia instituțională a instituțiilor publice de radiodifuziune și au stabilit reguli privind înființarea, componența și funcționarea organelor lor de conducere și de supraveghere. Unele dintre aceste cadre de reglementare, precum și modul în care acestea sînt aplicate în practică, sînt pe deplin compatibile cu standardele Consiliului Europei la această temă și, la ocazie, pot fi chiar caracterizate ca fiind exemplare. 6. În schimb, într-un șir de state membre ale Consiliului Europei, cadrul juridic al instituțiilor publice de radiodifuziune este neclar sau incomplet. În unele cazuri, reglementările aplicabile nu sînt în măsură să garanteze independența editorială și autonomia instituțională a serviciilor publice de radiodifuziune, fie ca urmare a conținutului de fond al dispozițiilor, a insuficienței sau lipsei de mecanisme menite să asigure aplicarea lor. După cum se spune, în unele cazuri, în timp ce dispozițiile relevante pot fi corespunzătoare, acestea sînt desconsiderate în practică, lăsînd organizarea serviciului public de radiodifuziune sub controlul efectiv al guvernului, al unor formațiuni sau organisme politice, pentru servirea intereselor acestor organisme, mai degrabă, decît a societății în general. Cu diferite ocazii, dispozițiile referitoare la organele de conducere sau de supraveghere (ca, de exemplu, în ceea ce privește selectarea, numirea și încetarea activității membrilor) implică un risc de interferență. În acest sens, au fost exprimate plîngeri referitoare la faptul că modificările propuse sau actuale în cadrul de reglementare al cîtorva state membre limitează independența serviciilor publice de radiodifuziune și/sau a organelor de supraveghere. Misiunea serviciului public 7. Rezoluția Nr. 1 cu privire la viitorul serviciului public de radiodifuziune , adoptată la cea de a 4-a Conferință Ministerială Europeană privind politicile mass-media (Praga, decembrie 1994), rezumă obiectivele principale ale serviciilor publice de radiodifuziune. În acest context, trebuie reamintit faptul că Recomandarea Rec (2003) 9 privind măsurile care să promoveze contribuția democratică și socială a radiodifuziunii digitale stabilește că „serviciul de radiodifuziune ar trebui să păstreze misiunea sa socială specială, incluzînd un serviciu general de bază care să ofere programe de știri, programe educaționale, culturale și de divertisment orientate înspre diferite categorii de public”. În continuare, sus-menționata Rezoluție nr. 1 include un angajament „să definească în mod clar, în conformitate cu dispozițiile adecvate din legislația internă și din practică, precum și în conformitate cu obligațiile internaționale, cu rolul, misiunile și responsabilitățile serviciului public de radiodifuziune și să asigure independența editorială a acestuia împotriva interferențelor politice și economice”. În contextul mediatic, un serviciu public autentic presupune independența instituțiilor abilitate cu dreptul de a furniza serviciul respectiv. Aceasta implică, de asemenea capacitatea, în limitele dispozițiilor legale și a posibilităților materiale, de a se adapta la diferite circumstanțe în schimbare. Această legătură strînsă între misiunea serviciului public și independență este principiul de bază pe care este axată Recomandarea Nr. R (96) 10. 8. P ractic, în toate statele membre ale Consiliului Europei, cadrul legal relevant abordează problema misiunii serviciului public. Deși există o mare diversitate în modul de abordare (de exemplu, în ceea ce privește gradul de detaliere a acestei diversități în strategia și politicile de difuzare a programelor pentru fiecare țară în parte, precum și contextul cultural, economic sau politic, mai ales prin definirea acestora a într-un mod clar și cuprinzător ), determinarea misiunii instituțiilor publice de radiodifuziune poate fi considerată satisfăcătoare, în ansamblu. În unele cazuri, scopul instituțiilor publice de radiodifuziune este bine definit, atît în ceea ce privește obiectivele imediate și modul în care aceste obiective ar trebui să fie atinse, cît și performanțele viitoare preconizate (de exemplu, cum ar fi noile tehnologii informatice și de comunicare (TIC). 9. Prin contrast, în unele state membre, domeniul de competență al serviciului public mass-media nu este clar sau este dificil de aplicat. Acest lucru nu a favorizat prestarea de servicii calitative de interes public (de exemplu, programe de știri echilibrate/imparțiale; educație și învățare; jurnalism de investigație; asigurarea pluralismului și diversității în mass-media; programe comunitare/locale și pentru minorități; oferirea unui divertisment de calitate, precum și promovarea creativității), ceea ce a distins, în mod tradițional, instituțiilor publice de radiodifuziune de cele comerciale. Au existat anumite critici potrivit cărora, în anumite țări, distincția dintre serviciul public de radiodifuziune și cel comercial a devenit tot mai ștearsă și neclară, conducînd la ceea ce se numește „convergența de programe”, ceea ce este în detrimentul calității programelor oferite de serviciul public. Deși este important pentru radiodifuzorii de servicii publice de a oferi programe de divertisment și de a încerca să ajungă la un public cît mai larg, trebuie de asemenea să fie asigurată distincția dintre conținutul serviciului public în întregime de cel comercial. Mai mult decît atît, ocazional, radiodifuziunile publice nu sînt înzestrate cu mijloace legale sau resurse materiale necesare pentru a pune adecvat în aplicare serviciul public care le este încredințat. Această situație poate duce la emiterea unor programe de proastă calitate sau să genereze supra-încrederea în gradul de audiență în masă și apariția unor programe care să aducă venituri, ceea ce nu este în concordanță cu misiunea unui serviciu public. 10. S-ar părea că, în acele țări în care prevalează situațiile descrise în paragraful de mai sus, fie nici profesioniștii, nici societatea în general nu sînt în cunoștință de cauză despre misiunea specială a serviciilor publice de radiodifuziune și despre înțelegerea caracteristicilor mass-media publice, fie buna executare a obiectivelor serviciului public este împiedicată de circumstanțe străine. În unele dintre aceste țări, de asemenea, s-ar părea să existe o lipsa de experiență în activitatea serviciului public de radiodifuziune, ceea ce ghidează înspre indiferența pe scară largă privind rolul său într-o societate democratică sau o înspre lipsa de încredere în faptul că un serviciu public veritabil al audiovizualului ar putea fi stabilit și protejat. Remedierea acestor deficiențe, refacerea sau întărirea legitimității serviciului public de radiodifuziune și, mai ales, conștientizarea și promovarea importanței unui astfel de serviciu, bazat pe standardele Consiliului Europei, este esențială. Rolul autorităților publice în această privință nu ar trebui să fie subestimat. 11. După cum s-a indicat deja, în unele state membre, cadrul legal al instituțiilor publice de radiodifuziune le permite acestora să se adapteze în funcție de evoluția și dezvoltarea diferitor domenii (de exemplu, cum ar fi: noile tehnologii de comunicare). În mai multe state membre, deși acest lucru nu este în mod special prevăzute în cadrul legal, nimic nu le împiedică să ofere serviciile publice licențiate, folosind formate sau platforme noi. Progresul în acest domeniu este binevenit. În alte cazuri, cu toate acestea, dispozițiile existente nu permit sau sînt interpretate ca fiind un obstacol pentru dezvoltare. Independența editorială 12. Articolul 10 (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că „orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și de a primi și de a răspîndi informații și idei fără amestecul autorităților publice...”. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat, în mod repetat, importanța acestui drept cu privire la libertatea presei și independența editorială. 13. Consiliul Europei a continuat să elaboreze standarde pentru consolidarea libertății mass-media și independenței editoriale. În Declarația sa privind libertatea de exprimare și de informare , adoptată la 29 aprilie 1982, Comitetul de Miniștri a accentuat obiectivul privind garantarea absenței oricărui control arbitrar sau constrîngeri asupra participanților la procesul de informare, atît în cea ce privește specificul mass-media, cît și transmiterea și diseminarea informației. În continuare, la cea de a 4-a Conferință Ministerială Europeană privind Politicile mass-media, statele membre ale Consiliului Europei s-au angajat să garanteze independența instituțiilor publice de radiodifuziune de orice interferențe politice și economice. Aceste angajamente și obiective au fost reiterate într-o serie de alte documente ale Consiliului Europei, și stau, de asemenea, la baza Recomandării nr. R (96) 10. Mai precis, în partea I, Recomandarea nr. R (96) 10 prevede că cadrul juridic ce reglementează instituțiile publice de radiodifuziune trebuie să prevadă independența editorială a acestora, oferă linii directorii pentru a facilita garantarea independenței editoriale și interzice ingerința sub formă de cenzură sau control al activităților lor. 14. După c um s-a indicat deja, în multe state membre ale Consiliului Europei, cadrul legal prevede independența editorială a instituțiilor publice de radiodifuziune. În practică, în majoritatea statelor membre, radiodifuzorii publici se bucură de independență editorială și autonomie instituțională. În linii mari, este recunoscut faptul că, în acele state membre, ingerința în independența editorială s-ar fi soldat cu o reacție puternică din partea instituțiilor publice de radiodifuziune în cauză, precum și de alte instituții media, societatea civilă și publicul, în general. În cîteva dintre statele membre, au fost stabilite mecanisme legale pentru a face față unor astfel de situații în cazul în care acesta ar putea să apară. 15. Cu toate acestea, în alte cazuri, cîteva instituții publice de radiodifuziune par a se confrunta cu interferențe și presiuni. Astfel de pretenții se referă la legăturile strînse dintre radiodifuzorii publici și guvern, politicieni sau entități publice sau private, sau la influența nejustificată a unor astfel de organisme sau persoane asupra instituțiilor publice de radiodifuziune, ceea ce compromite independența editorială. În perioadele electorale și campanii, situația este adeseori mai evidentă; se pretinde că, în astfel de perioade, influența asupra radiodifuzorilor publici este folosită pentru a asigura o acoperire favorabilă. 16. În unele state membre ale Consiliului Europei, procesul de transformare a instituțiilor de radiodifuziune de stat în radiodifuzori publici veritabili a fost lent sau este încă în curs de desfășurare și a fost, cu diferite ocazii, mai mult formală, decît reală. În unele țări, influența guvernelor și a oamenilor politici asupra regulatorilor în domeniul audiovizualului sau, în general, în sectorul de radiodifuziune, a fost identificată ca fiind un impediment-cheie pentru construirea și asigurarea unui peisaj divers, imparțial și pluralist de radiodifuziune. De asemenea, ocazional, a fost raportată și influența exagerată a unor actori privați. 17. Ar putea fi adăugat că, în unele state membre, există o lipsă de tradiție în ceea ce privește auto-reglementarea sau co-reglementarea, adoptarea și conformitatea la standardele editoriale, și o lipsă a unei culturi generale de obiectivitate si profesionalism. În toate statele membre, care se confruntă cu problemele menționate mai sus, nu au fost încă adoptate coduri de etică și ghiduri interne, care pot contribui în mare măsură la funcționarea independentă a radiodifuzorilor publici. Finanțarea 18. Problema resurselor disponibile pentru instituțiile publice de radiodifuziune este la intersecția dintre independența lor și abilitatea lor de a-și îndeplini misiunea. Acest lucru explică angajamentele asumate la cea de a 4-a Conferință Ministerială Europeană privind Politicile mass-media, „pentru a garanta securitatea radiodifuzorilor publici și asigurarea cu mijloace adecvate, necesare pentru îndeplinirea misiunilor lor” și „pentru a menține și a stabilit, în cazul în care este necesar, un cadru de finanțare corespunzător și sigur, care să garanteze instituțiilor publice de radiodifuziune dispunerea de mijloacele necesare pentru îndeplinirea misiunilor lor!”, precum și atenția acordată acestui subiect în Recomandarea nr. R (96) 10. 19. În unele state membre ale Consiliului Europei, instituțiile publice de radiodifuziune sînt finanțate corespunzător, fie sub formă de contribuții directe de la stat, taxe de licență, activități generatoare de venit sau o combinație a acestor surse. Oricare dintre aceste modalități ar fi adoptată, ea poate fi pusă în aplicare ținîndu-se cont de necesitățile pieții. Este general acceptat că trebuie să se țină cont de faptul ca finanțarea serviciilor publice de radiodifuziune să nu afecteze concurența pe piața audiovizuală într-o măsură care ar fi contrară interesului comun. Altfel spus, dependența excesivă de activități generatoare de venituri, care este adesea cauzata de o lipsa de fonduri publice, poate avea un impact negativ asupra grilei de programe și, în consecință, asupra îndeplinirii misiunii de serviciu public cu care sînt autorizate instituțiile în cauză. Deseori se menționează că există un anumit grad de corelare între resursele disponibile pentru instituțiile publice de radiodifuziune și calitatea serviciilor prestate de acestea. Cu toate acestea, furnizarea satisfăcătoare a serviciului public și managementul calitativ pot fi, de asemenea, considerate ca elemente care contribuie la atragerea de resurse adecvate. 20. După cum se spune, în alte state membre ale Consiliului Europei, nu există un cadru de finanțare corespunzător, sigure și transparent care ar garantarea instituțiilor publice de radiodifuziune asigurarea cu mijloacele necesare pentru îndeplinirea misiunii lor. Ocazional, angajamentele și mecanismele de finanțare reprezintă adesea simple declarații de intenții, fără a fi depuse însă eforturi pentru aplicarea lor în practică. De asemenea, sînt exprimate frecvent preocupări priivnd amenințarea cu riscul de a mai continua sau a înceta activitatea instituțiilor publice de radiodifuziune, din cauza incertitudinii de finanațare atît pe termen scurt, cît și pe termen lung (de exemplu, ca urmare a lipsei de consultare cu privire la contribuțiile de stat, a dificultăților ce apar în sistemul de colectare a taxelor, neajustarea contribuțiilor pentru taxele de licență la inflație) sau a expunerii la presiuni din partea autorităților cu putere de decizie financiară și rezultatele amanințătoare în adresa independenței editoriale și a autonomiei instituționale. Pentru a evita astfel de riscuri, în special, în cazurile în care finanțarea publică este asigurată de la bugetul de stat, ar trebui să fie puse în aplicare garanțiile corespunzătoare. Protecția salariaților 21. În Recomandarea nr. R (96) 10, a fost, de asemenea, recunoscută relevanța aspectelor privind politicile de personal; acestea conțin cîteva referiri la recrutare și non-discriminare, activități asociative și dreptul de a angaja în acțiuni colective, precum și cerința ca personalul să fie nu fie influențat din afara instituției publice de radiodifuziune în cauză. 22. Se pare că aceste criterii sînt îndeplinite în mai multe state membre ale Consiliului Europei, și că standardele de protecție a salariaților sînt în general respectate. 23. Cu toate acestea, pare că într-un număr de state membre ale Consiliului Europei, astfel de standarde nu sînt încă bine stabilite, în special, în cazul în care este vizată mass-media. Acest lucru face ca reprezentanții mass-media să fie mai predispuși de a fi presați și influențați de sfera politică și economică și mai puțin hotărîți să aplice standarde profesionale. Uneori sînt formulate plîngeri în temeiul discriminărilor sau a demiterii jurnaliștilor din considerente cauzate de presiunea exercitată asupra managementului instituției de către persoane sau organisme din afară. În anumite țări, plîngerile au fost făcute în adresa impresiei că sub acoperirea procesului de transformare a instituțiilor de stat de radiodifuziune în instituții publice de radiodifuziune, au fost respinși jurnaliștii considerați a fi prea controversați sau băgăreți. De asemenea, s-au formulat preocupări în ceea ce privește propunerile de a atribui responsabilitatea pentru chestiunile managementului de personal fie serviciilor publice de radiodifuziune, fie organismele de reglementare ale guvernului. Deschiderea, transparența și responsabilitatea 24. Prin însăși natura sa, serviciul public de radiodifuziune trebuie să fie în serviciul societății în general, deoarece acesta există pentru a servi publicul, în general, și pentru că, în majoritatea cazurilor, aceasta este finanțată, cel puțin parțial, din resurse publice (de exemplu, contribuții de stat) sau din taxele de radiodifuziune, plătite de către beneficiarii serviciului. În conformitate cu Rezoluția nr 1, adoptată la cea de a 4-a Conferință Ministerială Europeană privind Politicile Mass Media, „instituțiile publice de radiodifuziune trebuie să fie direct răspunzătoare în fața publicului. În acest scop, instituțiile publice de radiodifuziune ar trebui să publice periodic informații cu privire la activitățile lor și să dezvolte proceduri pentru a permite telespectatorilor și ascultătorilor să comenteze felul în care acestea își îndeplinesc obiectivele lor”. Se subînțelege, de asemenea, că responsabilitatea privind buna gestionare a resurselor disponibile pentru instituțiile publice de radiodifuziune este un element necesar. 25. În cele mai multe state membre ale Consiliului Europei, instituțiile publice de radiodifuziune sînt relativ deschise și transparente. Exemple demne de menționat despre bunele practici în ceea ce privește responsabilitatea vizează unele instituții publice de radiodifuziune care se angajează foarte activ în căutarea unui feedback public, cu scopul de a-și evalua propriile performanțe și revizuiri, atunci cînd este necesar, precum și servicii oferite. Multe dintre instituțiile publice de radiodifuziune publică, în mod regulat, informațiile relevante, unele dintre care sînt obliagorii de a fi publicate în rapoarte anuale sau să fie prezentate în fața Parlamentului. Acest lucru permite un control public oportun. 26. Cu toate acestea, în unele cazuri, nu există suficientă deschidere, transparență și responsabilitate față de societate, în general, atunci cînd e vorba de modul în care instituțiile publice de radiodifuziune pun în aplicare misiunilor lor și utilizează resursele (publice) care sînt la dispoziția acestora. S-a menționat , de asemenea, că există cazuri în care, în ciuda dispozițiilor referitoare la prezentarea unui raport anual în fața Parlamentului din statul respectiv, un astfel de raport este rareori obiectul unui control și al dezbaterilor reale”. III.

Potrivit articolului 4 din Legea contenciosului administrativ (Legea nr. 793-XIV din 10 februarie 2000), nu pot fi atacate în instanțele de contencios administrativ: legile, decretele Președintelui Republicii Moldova cu caracter normativ, ordonanțele și hotărîrile Guvernului cu caracter normativ; acestea sînt supuse controlului de constituționalitate . Controlul constituționalității legilor se exercită doar în cazul în care Curtea Constituțională este sesizată cu privire la chestiunea dată (art. 4 din Legea cu privire la Curtea Constituțională , Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994). Nu există acces direct în forma unei petiții individuale la Curtea Constituțională. Persoanele și instituțiile care au dreptul să sesizeze Curtea Constituțională sînt enumerate în art. 25 din Legea cu privire la Curtea Constituțională și în art. 38 din Codul jurisdicției constituționale , care prevăd, după cum urmează: „Curtea Constituțională exercită jurisdicția constituțională la sesizarea făcută de: a) Președintele Republicii Moldova; b) Guvern; c) ministrul justiției; d) Curtea Supremă de Justiție; e) Judecătoria Economică; f) Procurorul General; g) deputatul în Parlament; h) fracțiunea parlamentară; i) avocatul parlamentar; j) Adunarea Populară a Găgăuziei (Gagauz-Yeri)...” B. Dispozițiile constituționale relevante pentru radiodifuziune

Libertatea de exprimare este garantată de Constituție, după cum urmează: „Articolul 32 Libertatea opiniei și a exprimării (1) Oricărui cetățean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum și libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil. (2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie. (3) Sînt interzise și pedepsite prin lege contestarea și defăimarea statului și a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare,la separatism teritorial,la violență publică, precum și alte manifestări ce atentează la regimul constituțional”. C. Legea audiovizualului (1995)

Legea audiovizualului (Legea nr. 603-XIII din 3 octombrie 1995) prevede următoarele standarde pentru libertatea de exprimare în instituțiile audiovizualului: „ Articolul 2 „(3) Instituțiile audiovizualului nu sînt supuse cenzurii. Articolul 3 Libertatea de exprimare audiovizuală presupune respectarea strictă a Constituției și nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. Articolul 6 (1) Statul asigură condițiile necesare pentru activitatea instituțiilor publice ale audiovizualului. (2) Statul garantează înzestrarea instituțiilor publice ale audiovizualului cu mijloace tehnice necesare pentru emiterea și retransmisiunea programelor audiovizuale. Articolul 29 Lucrătorul de creație al instituției audiovizualului, care îndeplinește însărcinarea ei, are dreptul: (h) să aibă recurs la instanțele de judecată de orice nivel.”

Legea nr. 603-XIII din 3 octombrie 1995 prevede, de asemenea, constituirea Consiliului Coordonator al Audiovizualului („CCA”): „Art. 31. - (1) Consiliul Coordonator al Audiovizualului este constituit din nouă membri numiți de: a) Parlament – trei membri (inclusiv un specialist în domeniul audiovizualului); b) Președintele Republicii Moldova – trei membri (inclusiv un specialist în domeniul audiovizualului); c) Guvern – trei membri (inclusiv un specialist în domeniul telecomunicațiilor)”. D. Crearea a TRM ca un radiodifuzor de stat

TRM a fost creată la 11 martie 1994 prin Decretul prezidențial nr. 63, care prevedea: „Articolul 1 Se lichidează Radio-Televiziunea Națională. Articolul 2 Se constituire Compania de Stat „Teleradio-Moldova”. Articolul 4 Administrarea Companiei de Stat „Teleradio-Moldova” va fi exercitată de către Președintele Companiei, iar coordonarea activității sale va fi efectuată de către Consiliul Coordonator”.

Statutul TRM a fost aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 502 din 12 septembrie 1996 privind aprobarea Statutului Companiei de Stat „Teleradio-Moldova”. Acesta prevede următoarele: Punctul 2 „Compania reprezintă o instituție publică a audiovizualului. Activitatea de creație și editorială a Companiei este ocrotită prin lege de intervențiile autorităților publice, de influență și presiuni ale partidelor și formațiunilor social-politice. Punctul 3 Prin forma sa organizatorico-juridică Compania este întreprindere de stat. Punctul 4 Fondator al Companiei este Guvernul, în numele Statului Republica Moldova. Coordonarea activității Companiei din partea statului este efectuată de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Punctul 10 Compania are următoarele scopuri de bază: reflectarea veridică și obiectivă a vieții social-politice, economice și culturale a republicii, precum și a relațiilor externe ale statului; reflectarea intereselor tuturor păturilor sociale: propagarea păcii și umanismului, valorilor democratice, respectării drepturilor omului; crearea, acumularea, păstrarea și promovarea valorilor cultural-artistice, naționale și universale. Punctul 20 Activitatea de creație și editorială a Companiei este independentă. Programele radiofonice și televizate sînt ocrotite de lege contra intervenției autorităților publice, influenței și presiunii oricăror partide și formațiuni social-politice. Punctul 22 Compania este obligată: să prezinte în mod obiectiv și imparțial realitățile vieții social-politice, interne și internaționale; să asigure cetățenilor dreptul la informație; să promoveze valorile autentice ale culturii naționale, culturii minorităților naționale ce locuiesc pe teritoriul republicii, precum și ale culturii universale; să asigure libera exprimare a ideilor și opiniilor, libera circulație a informațiilor; să asigure jurnalistului drepturi în conformitate cu legislația Republicii Moldova și practica internațională; participarea la emisiuni a persoanelor cu diferite convingeri politice și opțiuni confesionale; să difuzeze cu prioritate și în mod gratuit comunicările de interes public primite de la Parlament, Președintele Republicii Moldova și de la Guvern… Punctul 23 Subdiviziunile de creație ale Companiei asigură jurnalistului dreptul la opinie și la poziție proprie. Compania nu este în drept să impună jurnalistului promovarea unor idei ce contravin principiilor lui morale. Punctul 24 Emisiunile Companiei nu trebuie să propage războiul, agresiunea, ura națională, rasială, de clasă sau religioasă, acțiuni de violență antistatală, terorismul, nesupunerea civilă, separatismul teritorial, idei, opinii, manifestări ce contravin normelor moralei. Punctul 30 Președintele Companiei, directorul general al radiodifuziunii și directorul general al televiziunii sînt numiți în funcție de Parlament, la propunerea Consiliului Coordonator al Audiovizualului sau din propria inițiativă a Parlamentului, pe un termen de 5 ani; vicepreședintele este numit în funcție de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului, la propunerea președintelui Companiei, pe un termen de 5 ani. Punctul 31 Președintele Companiei: asigură conducerea Companiei;... angajează la lucru pe bază de acord și concediază lucrătorii Companiei; asigură activitatea Consiliului de Administrație al Companiei;... Punctul 33 În cadrul Companiei se formează Consiliul de Administrație ca organ colegial și consultativ de administrare, compus din 13 membri, care activează în baza Regulamentului său. Punctul 34 În componența Consiliului de Administrație în mod obligatoriu intră președintele Companiei, reprezentanții Fondatorului și Consiliului Coordonator al Audiovizualului.” E. Transformarea TRM într-o companie publică 1. Recomandările Consiliului Europei și rapoartele privind propunerea de a transforma TRM într-un serviciu public de radiodifuziune

La 24 aprilie 2002, Adunarea Parlamentară a adoptat Rezoluția 1280 (2002) privind „Funcționarea instituțiilor democratice în Moldova” , care a stabilit, printre altele: „1. Adunarea Parlamentară își exprimă profunda îngrijorare cu privire la evenimentele care au loc în Republica Moldova începînd cu ianuarie 2002 și neliniștea privind agravarea continuă și radicalizarea climatului politic de acolo, ceea ce constituie o amenințare la adresa stabilității țării. 2. De mai bine de trei luni și jumătate pînă în prezent continuă să se desfășoare d emonstrații, organizate de către Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD), în centrul orașului Chișinău… 7. Adunarea constată că amploarea protestelor jurnaliștilor și a personalului de la „Teleradio-Moldova” evidențiază necesitatea de a efectua reforme în regim de urgență, astfel încît să se garanteze pe deplin libertatea de exprimare și de a promova un serviciu public de radiodifuziune. Ea îndeamnă autoritățile să înceteze practica de cenzurare a programelor de televiziune și să permită tuturor partidelor politice de opoziție, atît cele parlamentare, cît și cele extraparlamentare, să beneficieze de un acces generos la emisiunile de dezbateri. Ea solicită Guvernului și Parlamentului Republicii Moldova să se angajeze fără întîrziere la transformarea companiei „Teleradio Moldova” într-o instituție publică independentă… 10. Adunarea speră ca forțele politice moldovenești să continue dialogul autentic, constructiv și să cadă de acord asupra unui compromis care ar trebui să includă următoarele elemente: ... IV. revizuirea legislației referitoare la radio/televiziune și modificarea statutului Companiei „Teleradio-Moldova”, pentru a face o corporație publică independentă; startul imediat al lucrărilor comisiei parlamentare competente; reluarea posibilă a considerațiilor referitoare la proiectele de lege examinate de către legislatura precedentă; ... [finalizarea lucrărilor], pînă la sfîrșitul sesiunii parlamentare actuale, la 31 iulie 2002; 11. Adunarea solicită Guvernului și Parlame