- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 6 iulie 2004
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Vartic împotriva României
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 59062/00 prezentată de Victor VÂRTIC împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 6 iulie 2004 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Loucaides Bîrsan Jungwiert Ugrekhelidze Mularoni, judecători și M. Dolle, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 6 martie 2000, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a intenționat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ pe reclamant, Victor Vârtic, este un resortisant român, născut în 1924 și rezident în Târgu-Mureș.
Circumstanțele speței Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În cadrul unei acțiuni introduse de reclamant împotriva … 1992, Tribunalul de Primă Instanță din Bistrița a constatat calitatea de moștenitor exclusiv al reclamantului pe teren situat în Cașeiu și care a aparținut mătușii sale. La o dată nespecificată, reclamantul a solicitat comisiei locale din Cașeiu pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 (denumită în continuare Legea nr. 18/91) restituirea de 10 hectare a terenului moștenit de la mătușa sa, dintre care 2,9 hectare situate în perimetrul comunei. La 17 mai 1993, comisia menționată l-a pus în posesia diferitelor terenuri, la un loc dintre ele, cu o suprafață de 2,82 hectare, fiind situat în perimetrul comunei.
Pe 17 februarie 1995, comisia departamentului Cluj pentru aplicarea legii va elibera reclamantului titlul de proprietate pe un teren a cărui suprafață de 2,57 hectare se afla în perimetrul comunei. Prin hotărârea definitivă din 26 iunie 1996, Tribunalul de Primă Instanță din Dej a ordonat primăriei din Cașeiu să elibereze reclamantului un titlu de proprietate suplimentar pentru o suprafață de 0,15 hectare în perimetrul comunei. La o dată nespecificată, reclamantul și-a înscris dreptul de proprietate pe o suprafață de 2,82 ha, pe baza hotărârii definitive din 30 iunie 1992. Prin decizia din 4 februarie 1999, tribunalul departamental din Cluj a admis o acțiune a primăriei formulată împotriva reclamantului și a ordonat radierea la înscrierea în registrul funciar al dreptului de proprietate al reclamantului pe suprafața de 2,82 ha.
El reține că reclamantul nu și-a întemeiat cererea de înscriere pe hotărârea din 26 iunie 1996 și că cel din 30 iunie 1992, deși recunoscând dreptul de proprietate al reclamantului pe teren, nu putea fi opusă primăriei care nu era parte la procedură în 1992. Or, în conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 115/1938 privind registrele funciare, o nouă înregistrare nu putea fi efectuată decât pe baza unei decizii opozabile beneficiarului înscrierii precedente. Prin hotărârea definitivă din 7 octombrie 1999. GRIEFS Invocând art. 6 1 din Convenție, reclamantul se plângea de executarea de către autoritățile administrative a hotărârii definitive din 26 iunie 1996 prin care se dispune eliberarea unui titlu de proprietate suplimentar.
De asemenea, acesta susținea o încălcare a dreptului său de proprietate din cauza executării acestei hotărâri, invocând, pe fond, art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție. Invocând articolele 6 1, 13 și 14 din Convenție și, pe fond, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, se plângea, în sfârșit, de încheierea procedurii de rectificare a înscrierii pe cartea funciară (hotărârea definitivă din 7 octombrie 1999 a instanței de apel din Cluj). PROCEDURE La 24 octombrie 2003, cererea a fost adusă la cunoștința guvernului pârât care a fost invitat să-și prezinte observațiile cu privire la admisibilitate și la fondul cauzei. Guvernul a prezentat observațiile respective prin scrisorile din 21, 22 și 23 ianuarie 2004. Prin scrisoarea din 5 februarie 2004, reclamantul a fost invitat să își prezinte observațiile ca răspuns la observațiile guvernului, precum și cererile sale de satisfacție echitabilă, în temeiul articolului 41 din convenție.
2004, pentru a atrage atenția asupra riscului de a-și vedea cererea înlăturată din rol, prin aplicarea articolului 37 litera (a) din Convenție, în cazul în care nu există răspuns din partea sa. Reclamantul nu a răspuns la aceste scrisori. Â Â Curtea constată că, deși informat cu privire la consecințele lipsei de răspuns la scrisorile trimise de Curte, reclamantul nu a răspuns nici la scrisoarea din 5 februarie Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină pledoaria în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 3 din Convenție și să se șteargă cauza rolului, în temeiul articolului 37 litera (a) din Convenție.
Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle J.-P. Costa Premier Președinte
DEUXIÈME SECTION
DÉCISION Requête n o 59062/00 présentée par Victor VÂRTIC contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 6 juillet 2004 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B. Baka , L. Loucaides , C. Bîrsan , K. Jungwiert , M. Ugrekhelidze , M me A. Mularoni, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 6 mars 2000, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Victor Vârtic, est un ressortissant roumain, né en 1924 et résidant à Târgu-Mureș.
A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Dans le cadre d’une action introduite par le requérant contre l’Etat, représenté par le Ministère des Finances, par jugement définitif du 30 juin 1992, le tribunal de première instance de Bistrița constata la qualité d’héritier exclusif du requérant sur des terrains sis à Cășeiu et ayant appartenu à sa tante. A une date non précisée, le requérant demanda à la commission locale de Cășeiu pour l’application de la loi n o 18/1991 (ci-après « la loi ») la restitution de 10 hectares du terrain hérité de sa tante, parmi lesquels 2,9 hectares situés dans le périmètre de la commune.
Le 17 mai 1993, ladite commission le mit en possession de divers terrains, l’un d’entre eux, d’une surface de 2,82 hectares, étant situé dans le périmètre de la commune. Le 17 février 1995, la commission départementale de Cluj pour l’application de la loi délivra au requérant le titre de propriété sur un terrain dont une surface de 2,57 hectares se trouvait dans le périmètre de la commune. Par jugement définitif du 26 juin 1996, le tribunal de première instance de Dej ordonna à la mairie de Cășeiu de délivrer au requérant un titre de propriété supplémentaire pour une surface de 0,15 hectares dans le périmètre de la commune.
A une date non précisée, le requérant fit inscrire son droit de propriété sur une surface de 2,82 ha, en se fondant sur le jugement définitif du 30 juin 1992. Par décision de 4 février 1999, le tribunal départemental de Cluj fit droit à une action de la mairie formée contre le requérant et ordonna la radiation de l’inscription du registre foncier du droit de propriété du requérant sur la surface de 2,82 ha. Il retint que le requérant n’avait pas fondé sa demande d’inscription sur le jugement du 26 juin 1996 et que celui du 30 juin 1992, bien que reconnaissant le droit de propriété du requérant sur le terrain, ne pouvait pas être opposé à la mairie qui n’était pas partie à la procédure en 1992. Or, conformément aux dispositions du Décret n o 115/1938 en matière de registres fonciers, une nouvelle inscription ne pouvait être effectuée que sur le fondement d’une décision opposable au bénéficiaire de l’inscription précédente.
La cour d’appel de Cluj confirma la décision sur recours du requérant, par arrêt définitif du 7 octobre 1999. GRIEFS 1. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de l’inexécution par les autorités administratives du jugement définitif du 26 juin 1996 ordonnant la délivrance d’un titre de propriété supplémentaire. 2. Il alléguait aussi une atteinte à son droit de propriété en raison de l’inexécution dudit jugement, invoquant, en substance, l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention. 3. Invoquant les articles 6 § 1, 13 et 14 de la Convention, et, en substance, l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, il se plaignait, enfin, de l’issue de la procédure en rectification de l’inscription sur le livre foncier (arrêt définitif du 7 octobre 1999 de la cour d’appel de Cluj).
PROCEDURE Le 24 octobre 2003, la requête a été portée à la connaissance du Gouvernement défendeur qui a été invité à présenter ses observations sur la recevabilité et le fond de l’affaire. Le Gouvernement a présenté lesdites observations par lettres des 21, 22 et 23 janvier 2004. Par lettre du 5 février 2004, le requérant a été invité à présenter ses observations en réponse à celles du Gouvernement ainsi que ses demandes de satisfaction équitable, au titre de l’article 41 de la Convention. Un rappel lui a été envoyé par lettre recommandée avec avis de réception le 1 er avril 2004, afin d’attirer son attention sur le risque de voir sa requête rayée du rôle, par application de l’article 37 § 1 a) de la Convention, en cas d’absence de réponse de sa part.
Le requérant n’a pas répondu à ces lettres. EN DROIT La Cour constate que, bien qu’informé sur les conséquences de l’absence de réponse aux lettres envoyées par la Cour, le requérant n’a répondu ni à la lettre du 5 février 2004, ni à celle du 1 er avril 2004, et n’a pas produit ses observations en réponse à celles du gouvernement. La Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Elle n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle, en vertu de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président