SECȚIUNEA A DOUA CAUZA FLORICĂ c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 49781/99) ARRET Regulament amiabil STRASBURG 25 ianuarie 2005 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Florică c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Türmen Bîrsan Jungwiert Ugrekhelidze Mularoni, judecători și a dlui Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 4 ianuarie 2005, înmânează hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 49781/99) îndreptată împotriva României, printre care și un resortisant al acestui stat, dl Gheorghe Florică ( 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția de la Lisabona).
Reclamantul este reprezentat de dl I. Olteanu, avocat la București. Guvernul român este reprezentat de agentul său, dl R. Rizoiu, subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe. În special, recurentul susținea ilegalitatea detenției sale provizorii în perioada 13 mai-9 iunie 1999 și nerespectarea de către autoritățile naționale a dreptului său de a fi considerat nevinovat până la stabilirea legală a vinovăției sale de către o instanță. Cererea a fost atribuită celei de a doua secțiuni a Curții (art. 1 din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament.
Prin decizia din 29 iunie 2004, Curtea a declarat cererea parțial admisibilă. La 1 noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale (art. 25 alin. (1) din regulament. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] prin scrisoarea din 1 noiembrie 2004, atât reclamantul, cât și guvernul au declarat că au ajuns la o soluționare amiabilă a cazului la 21 octombrie 2004. Părțile au precizat că acordul de soluționare amiabilă semnat de acestea la data respectivă a intrat în vigoare la 29 octombrie 2004. Prin aceeași scrisoare, ele s-au angajat, de asemenea, să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție.
DE FAPT, CIRCONSTANȚELE SPECIEI Reclamantul s-a născut în 1940 și locuiește la București. 10. În 1998, a fost liderul unei societăți comerciale și, în acel moment, a fost acuzat mai întâi într-un dosar cunoscut sub numele de Tigareta II . Ulterior, o a doua anchetă penală care face obiectul unui dosar cunoscut sub numele de Țigareta II filiera Constanța Aceste cazuri, foarte mediate în România, având în vedere presupusa implicare a anumitor persoane cu funcții oficiale înalte de stat, au vizat mai multe operațiuni de mare amploare de contrabandă cu țigări efectuate de aeroportul militar Otopeni din București și de portul Constanța.
Detenție provizorie în perioada 13 mai-9 iunie 1999 11. La început, reclamantul a fost pus în arest provizoriu în perioada 4 mai-15 iulie 1998 și a fost eliberat la 15 iulie 1998 12. La 21 iulie 1998, Parchetul pe lângă Curtea Militară de Apel a ordonat anularea urmăririi penale împotriva reclamantului, precizând că acesta nu avea nicio legătură cu faptele de contrabandă care au avut loc pe aeroportul militar Otopeni din București. El și-a declinat competența în favoarea Parchetului în fața tribunalului județ din Constanța 13. La 13 mai 1999, procurorul R. de la Curtea de Apel din Constanța a dispus plasarea în arest provizoriu a reclamantului. Reclamantul sesizează tribunalul departamental din Constanța cu privire la o plângere împotriva măsurii luate de procuror.
La 18 mai 1999, după audierea reclamantului, tribunalul și-a primit plângerea și a ordonat revocarea măsurii provizorii și extinderea reclamantului; recursul la Parchet a fost respins de Curtea de Apel din Constanța, la 9 iunie 1999. 15. La 9 iunie 1999, reclamantul a fost eliberat. Declarațiile anchetatorilor privind vinovăția reclamantului 16. La 22 martie 1999, reclamantul sesizează Curtea Supremă de Justiție cu privire la o plângere împotriva procurorului militar P, șeful Parchetului la Curtea Militară de Apel. Acest document ar fi fost destinat publicării în ziare.
La 24 mai 1999, procurorul militar șef al secțiunii Parchetului Militar pe lângă Curtea Supremă de Justiție l-a informat pe reclamant că nota comunicată nu a fost publicată în presă 17. Recurentul își va repeta plângerea de mai multe ori cu privire la ceea ce a spus procurorul P. La 29 februarie 2000, procurorul militar șef al Secției pentru Parchetul Militar i-a răspuns că nu era necesar să se angajeze răspunderea procurorului P. 18. La 19 aprilie 1999, jurnalistul L.C. a publicat un articol în ziarul România eliberat sub titlu Apocalipse senzaționale - Inspectorul C. a renunțat la tăcere (...) Articolul se referea la declarațiile făcute la o conferință de presă, ținută la 16 aprilie 1999 de inspectorul C., șeful poliției departamentale din Constanța.
Aceste declarații îl vizau, printre altele, și pe reclamant. 19. La 21 aprilie 1999, reclamantul sesizează Curtea Supremă de Justiție cu privire la o plângere împotriva inspectorului C. El a acuzat-o că a ținut o declarație de calomnie împotriva sa în fața presei și că a comis infracțiunea de abuz în serviciu. 2 din Convenție, care se plângea că afirmațiile inspectorului C au adus atingere prezumției de nevinovăție de care se bucura. 20. La 7 iunie 2001, procurorul a luat notă de faptul că inspectorul C. și-a cerut scuze reclamantului în ceea ce privește pretinsele afirmații referitoare la vinovăția sa. Prin acceptarea acestor scuze, reclamantul a declarat că își retrage plângerea, însă apoi a repetat-o.
La 21 septembrie 2001, Parchetul militar pe lângă Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat o nouă hotărâre de nejudiciare, pe motiv că elementele constitutive ale infracțiunilor de calomnie și abuz în serviciu nu erau îndeplinite în acest caz.
Fostul Cod de procedură penală 22. Dispozițiile relevante din Codul de procedură penală, cum ar fi cele în vigoare la momentul faptelor, precum și jurisprudența Curții Constituționale cu privire la constituționalitatea articolelor 505-505 din Codul de procedură penală, sunt descrise în Hotărârea Pantea c. România 33343/96, §§ 150-152, 3 iunie 2003). Noul Cod de procedură penală 23. Conform noului articol 504 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003 (publicată în Buletinul Oficial nr. 468 din 1 iulie 2003) în vigoare de la 1 iulie 2003 În ianuarie 2004, orice persoană privată ilegală de libertate în cadrul unei proceduri penale are dreptul la repararea prejudiciului suferit fără ca repararea să fie condiționată de existența unei hotărâri de achitare a pârâtului.
24. Conform noului articol 136 din Codul de procedură penală, modificat de Regulamentul de procedură al guvernului (Ordonța de urgență) nr. 109/2003, publicată în Buletinul Oficial nr. 748 din 26 octombrie 2003, numai judecătorul are competența de a ordona arestarea provizorie a unei persoane. noiembrie 2004, Curtea a primit de la părți un acord de soluționare amiabilă semnat la 21 octombrie 2004 atât de reprezentantul reclamantului, cât și de cel al guvernului pârât.
Această convenție, intrată în vigoare, potrivit declarațiilor părților, la 29 octombrie 2004, este astfel redactată Convenția de soluționare amiabilă a cauzei nr. 49781/99, Florica c. România, încheiat astăzi la 21 octombrie 2004, dl Gheorghe Florica, reclamant în dosarul nr. 49781/99 al Curții Europene a Drepturilor Omului, reprezentat de dl Ionel Olteanu și dl Roxana Rizoiu, sub Secretar de Stat la Ministerul Afacerilor Externe, Agent al Guvernului României în fața Curții Europene a Drepturilor Omului au încheiat astăzi prezenta convenție de soluționare amiabilă a cauzei Florica c. România (solicitarea n 49781/99) pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, în conformitate cu art. 38-39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu art. 8 din Regulamentul Guvernului nr. 94/99.
După ce avalanșele necesare în temeiul Regulamentului guvernului nr. 94/99, astfel cum a fost modificat ulterior, guvernul se angajează să plătească reclamantului o sumă totală de 19 794 EUR (EUR) care urmează să fie convertită în lei românești (ROL) la rata de schimb a Băncii Naționale a României, aplicabilă la data regulamentului, din care 9 794 EUR, pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor naționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului și 10 000 Regulamentul se va efectua în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului prin care se pronunță radierea rolului cauzei, ca urmare a soluționării amiabile. Reclamantul declară definitiv soluționat litigiul înaintat în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, la care se referă decizia de admisibilitate din 29 iunie 2004 și renunță la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care stau la baza cererii menționate.
În plus, agentul guvernamental este obligat să informeze reprezentantul reclamantului înainte de 29 octombrie 2004 cu privire la avalanșele obținute pentru punerea în aplicare a prezentului regulament amiabil. Prezenta convenție încheiată în două exemplare cu valoare egală va intra în vigoare la 29 octombrie 2004, cu condiția obținerii avalanșelor necesare. noiembrie 2004, atât reclamantul, cât și guvernul s-au angajat, de asemenea, să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. 26. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). În lumina circumstanțelor speței, Curtea concluzionează că nu mai este justificată continuarea examinării cererii în sensul art. 1 lit. (c) din Convenție.
În plus, niciun motiv special privind respectarea drepturilor omului garantate de Convenție nu impune continuarea examinării cererii în temeiul art. 37 alin. (1) în fine din Convenție. 28. Prin urmare, cauza rolului trebuie eliminată. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, decide să elimine cazul rolului. Ia act de intenția părților de a nu solicita trimiterea cererii la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 25 ianuarie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Module Președinte
AFFAIRE FLORICĂ c. ROUMANIE (Requête n o 49781/99) ARRET ( Règlement amiable ) STRASBOURG 25 janvier 2005 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Florică c. Roumanie, La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B. Baka , R. Türmen , C. Bîrsan , K. Jungwiert , M. Ugrekhelidze , M me A. Mularoni, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 4 janvier 2005, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n o 49781/99) dirigée contre la Roumanie et dont un ressortissant de cet État, M. Gheorghe Florică (« le requérant »), a saisi la Cour le 12 juillet 1999 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Le requérant est représenté par M e I. Olteanu, avocat à Bucarest. Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») est représenté par son agente, M me R. Rizoiu, sous-secrétaire d'État au ministère des Affaires étrangères.
3.Le requérant alléguait en particulier l'illégalité de sa détention provisoire du 13 mai au 9 juin 1999 et le manquement des autorités nationales au respect de son droit d'être présumé innocent jusqu'à ce que sa culpabilité soit légalement établie par un tribunal.
4.La requête a été attribuée à la deuxième section de la Cour (article 52 § 1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d'examiner l'affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l'article 26 § 1 du règlement.
5.Par une décision du 29 juin 2004, la Cour a déclaré la requête partiellement recevable.
6.Le 1 er novembre 2004, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la deuxième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
7.Par lettre du 1 er novembre 2004, tant le requérant que le Gouvernement ont déclaré être parvenus à un règlement amiable de l'affaire le 21 octobre 2004. Les parties ont précisé que la convention de règlement amiable signée par elles à cette dernière date est entrée en vigueur le 29 octobre 2004.
8.Par la même lettre, elles se sont également engagées à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention. EN FAIT I.
9. Le requérant est né en 1940 et réside à Bucarest.
10.En 1998, il était le dirigeant d'une société commerciale. A cette époque, il fut inculpé d'abord dans un dossier connu sous le nom de Țigareta II . Par la suite, une seconde enquête pénale faisant l'objet d'un dossier connu sous le nom de Țigareta II - la filière de Constanța , fut ouverte à son encontre. Ces affaires, très médiatisées en Roumanie, compte tenu de l'implication présumée de certaines personnes investies de hautes fonctions officielles d'État, concernaient plusieurs opérations de grande envergure de contrebande de cigarettes effectuées par l'aéroport militaire Otopeni de Bucarest et par le port de Constanța. A. Détention provisoire du 13 mai au 9 juin 1999
11.Dans un premier temps, le requérant fut placé en détention provisoire du 4 mai au 15 juillet 1998. Il fut remis en liberté le 15 juillet 1998.
12.Le 21 juillet 1998, le parquet auprès de la cour militaire d'appel ordonna la disjonction des poursuites à l'encontre du requérant, précisant qu'il n'avait aucun lien avec les faits de contrebande qui se sont déroulés sur l'aéroport militaire Otopeni de Bucarest. Il déclina sa compétence en faveur du parquet auprès du tribunal départemental de Constanța.
13.Un nouveau dossier concernant les faits prétendument commis à Constanța et imputés au requérant fut ouvert à son encontre.
14.Le 13 mai 1999, le procureur R. du parquet auprès de la cour d'appel de Constanța ordonna le placement en détention provisoire du requérant. Le requérant saisit le tribunal départemental de Constanța d'une plainte contre la mesure prise par le procureur. Le 18 mai 1999, après avoir entendu le requérant, le tribunal accueillit sa plainte et ordonna la révocation de la mesure provisoire et l'élargissement du requérant. Le recours du parquet fut rejeté par la cour d'appel de Constanța, le 9 juin 1999.
15.Le 9 juin 1999, le requérant fut remis en liberté. B. Déclarations des enquêteurs visant la culpabilité du requérant
16.Le 22 mars 1999, le requérant saisit la section des parquets militaires auprès de la Cour suprême de justice d'une plainte contre le procureur militaire P., chef du parquet auprès de la cour militaire d'appel. Il alléguait que P. aurait fait des affirmations au sujet de sa culpabilité dans un document intitulé « note - communiqué ». Ce document aurait été destiné à être publié dans les journaux. Le 24 mai 1999, le procureur militaire en chef de la section des parquets militaires auprès de la Cour suprême de justice informa le requérant que la « note - communiqué » n'avait pas été publiée dans la presse.
17.Le requérant réitéra plusieurs fois sa plainte au sujet des propos tenus par le procureur P. Le 29 février 2000, le procureur militaire en chef de la section des parquets militaires lui répondit qu'il n'y avait pas lieu d'engager la responsabilité du procureur P.
18.Le 19 avril 1999, le journaliste L.C. publia un article dans le journal « România liberă » sous le titre « Révélations sensationnelles - L'inspecteur C. abandonne le silence (...) ». L'article faisait référence aux déclarations faites lors d'une conférence de presse, tenue le 16 avril 1999 par l'inspecteur C., chef de la police départementale de Constanța. Ces déclarations visaient, entre autres, également le requérant.
19.Le 21 avril 1999, le requérant saisit le parquet militaire auprès de la Cour suprême de justice d'une plainte contre l'inspecteur C. Il l'accusait d'avoir tenu des propos diffamatoires à son égard devant la presse et d'avoir commis l'infraction d'abus en service. Il invoquait également l'article 6 § 2 de la Convention, se plaignant du fait que les affirmations de l'inspecteur C. avaient porté atteinte à la présomption d'innocence dont il jouissait.
20.Le 7 juin 2001, le parquet prit note du fait que l'inspecteur C. avait présenté ses excuses au requérant pour ce qui était des affirmations prétendument relatives à sa culpabilité. En acceptant ces excuses, le requérant déclara retirer sa plainte. Toutefois, il la réitéra par la suite.
21.Le 21 septembre 2001, le parquet militaire auprès de la Cour suprême de justice lui communiqua une nouvelle décision de non-lieu, au motif que les éléments constitutifs des infractions de diffamation et d'abus en service n'étaient pas remplis en l'espèce. Le requérant contesta cette décision en formant un recours gracieux. Celle-ci fut confirmée le 20 novembre 2001. II.
A. L'ancien code de procédure pénale
22.Les dispositions pertinentes du code de procédure pénale, telles qu'en vigueur à l'époque des faits, ainsi que la jurisprudence de la Cour constitutionnelle à l'égard de la constitutionnalité des articles 504-505 du code de procédure pénale, sont décrites dans l'arrêt Pantea c. Roumanie (n o 33343/96, §§ 150-152, 3 juin 2003). B. Le nouveau code de procédure pénale
23.Selon le nouvel article 504 du code de procédure pénale tel que modifié par la loi n o 281/2003 (publiée dans le Bulletin Officiel n o 468 du 1 er juillet 2003) en vigueur à partir du 1 er janvier 2004, toute personne privée illégalement de liberté dans le cadre d'une procédure pénale a droit à la réparation du préjudice subi sans que la réparation soit conditionnée par l'existence d'une décision d'acquittement de l'accusé.
24.D'après le nouvel article 136 du code de procédure pénale, tel que modifié par le règlement du Gouvernement ( Ordonanța de urgență ) n o 109/2003, publiée dans le Bulletin Officiel n o 748 du 26 octobre 2003, seul le juge est compétent pour ordonner le placement en détention provisoire d'une personne. EN DROIT
25.Le 1 er novembre 2004, la Cour a reçu des parties une convention de règlement amiable signée le 21 octobre 2004 tant par le représentant du requérant que par celui du gouvernement défendeur. Cette convention, entrée en vigueur, d'après les déclarations des parties, le 29 octobre 2004, est ainsi rédigée : « Convention de règlement amiable de l'affaire n o 49781/99, Florică c. Roumanie, conclue aujourd'hui, 21 octobre 2004. M Gheorghe Florică, requérant dans le dossier n o 49781/99 de la Cour européenne des Droits de l'Homme, représenté par M e Ionel Olteanu et M me Roxana Rizoiu, sous ‑ secrétaire d'Etat au Ministère des Affaires Étrangères, Agente du Gouvernement roumain devant la Cour européenne des Droits de l'Homme ont conclu aujourd'hui la présente convention de règlement amiable de l'affaire Florică c. Roumanie (requête n o 49781/99) pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme, en vertu des articles 38-39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme et de l'article 8 du règlement du Gouvernement n o 94/1999. Après que les avals nécessaires en vertu du règlement du Gouvernement n o 94/1999 tel que modifié ultérieurement seront obtenus, le Gouvernement s'engage à verser au requérant un montant total de 19 794 euros (EUR) à convertir en lei roumains (ROL) au taux d'échange de la Banque Nationale de la Roumanie, applicable à la date du règlement, dont 9 794 EUR, au titre des frais et dépenses encourus devant les juridictions nationales et devant la Cour européenne des Droits de l'Homme, et 10 000 EUR, au titre du préjudice moral subi. Le règlement sera effectué dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme prononçant la radiation du rôle de l'affaire, en raison du règlement amiable intervenu. Le requérant déclare définitivement réglé le litige porté devant la Cour européenne des Droits de l'Homme, auquel se réfère la décision de recevabilité du 29 juin 2004 et renonce à toute autre prétention à l'encontre de la Roumanie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Par ailleurs, l'Agent du Gouvernement est tenu d'informer le représentant du requérant avant le 29 octobre 2004 au sujet des avals obtenus pour la mise en œuvre du présent règlement amiable. La présente convention conclue en deux exemplaires de valeur égale entrera en vigueur le 29 octobre 2004 à condition d'obtenir les avals nécessaires. » Par la lettre du 1 er novembre 2004, tant le requérant que le Gouvernement se sont également engagées à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention.
26.La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention).
27.A la lumière des circonstances de l'espèce, la Cour conclut qu'il ne se justifie plus de poursuivre l'examen de la requête au sens de l'article 37 § 1 c) de la Convention. Par ailleurs, aucun motif particulier touchant au respect des droits de l'homme garantis par la Convention n'exige la poursuite de l'examen de la requête en vertu de l'article 37 § 1 in fine de la Convention.
28.Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ, 1. Décide de rayer l'affaire du rôle. 2. Prend acte de l'intention des parties de ne pas demander le renvoi de la requête à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 25 janvier 2005 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président