A DOUA SECȚIUNE SUCU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 49009/99) HOTĂRÂREA (regulament amiabil) STRASBURG 10 februarie 2004 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Suciu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Loucaide Bîrsan Jungwiert Butkevych mes Thomassen, Mularoni, judecătorii și judecătorii dlui Dolle, graffière de sectiune După ce au deliberat în camera Consiliului la 20 ianuarie 2004, înmânează hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 49009/99) îndreptată împotriva României și din care o resortisantă a acestui stat, dlui Elena Suciu ( La 5 februarie 1999, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a Libertăților Fundamentale ( În conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, recurenta a invocat o încălcare a dreptului său de proprietate din cauza imposibilității sale de a obține despăgubiri în urma anulării contractului său de cumpărare a unei clădiri. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții (articolul (1) din Convenție a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. Prin decizia din 9 septembrie 2003, camera a declarat cererea admisibilă. Prin scrisoarea din 10 noiembrie 2003, guvernul a informat modulul că părțile au ajuns la o soluționare amiabilă a cauzei și a furnizat o declarație formală în acest sens, semnată de agentul său. După un schimb de corespondență între modul și reclamantă, aceasta a confirmat, la 26 noiembrie 2003, că a acceptat regulamentul menționat și a furnizat o declarație formală în acest sens. DEFINIȚIA recurentei s-a născut în 1928 și locuiește în Târgu Mureș. 10. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. 11. În 1991, recurenta încheie cu întreprinderea de stat R., administratorul locuințelor de stat, un contract de vânzare a clădirii, în conformitate cu Decretul-lege nr 61/1990, privind vânzarea către persoane fizice a clădirilor a căror construcție fusese finanțată de stat. 12. În 1992, întreprinderea R. a numit-o pe reclamantă în fața Tribunalului de Primă Instanță din Târgu Mures pentru a solicita anularea contractului, pe motiv că cerințele Decretului-lege nr. 61/90 nu fuseseră îndeplinite în momentul încheierii acestuia. 13. Prin hotărârea din 30 mai 1994, tribunalul a anulat contractul de vânzare și a ordonat ca părțile să fie plasate în situația anterioară încheierii sale. Acesta se baza pe articolul § 1 din Legea nr. 85 din 29 iunie 1992 (denumită în continuare "legea"), potrivit căruia orice contract încheiat cu încălcarea cerințelor Decretului-lege nr. 61/1990 este declarat nul. 14. Această hotărâre a fost confirmată prin recurs, prin decizia Tribunalului departamentului Mureș din 12 aprilie 1995 și, în recurs, printr-o hotărâre definitivă din 23 aprilie 1996 a Curții de Apel din Târgu Mureș. 15. La 25 iunie 1997, recurenta a atribuit întreprinderii R. în fața Tribunalului de Primă Instanță din Târgu Mureș, pentru ca aceasta să fie obligată să restituie prețul clădirii, actualizat pentru a ține seama de rata inflației. 16. Prin hotărârea din 2 iunie 1997, Tribunalul și-a respins cererea, pe baza articolului 19 alineatul (3) din lege, potrivit căreia, în cazul anulării contractului de vânzare pentru nerespectarea cerințelor Decretului nr. 61/90, sumele de bani plătite de cumpărător nu sunt nici actualizate, nici supuse dobânzii 17. Recurenta a făcut apel la această hotărâre și a susținut că, în cazul în care ar primi aceeași sumă de bani ca cea plătită în 1991, ar suferi o încălcare a dreptului său de proprietate, având în vedere nivelul ridicat de depreciere a monedei. 18. Prin decizia din 5 iunie 1998, tribunalul județ din Mureș a respins apelul său și a confirmat hotărârea instanței inferioare. Această decizie a devenit definitivă și irevocabilă printr-o hotărâre definitivă din 17 decembrie 1998 a Curții de Apel din Târgu Mureș. ÎN DREPT 19. La 10 noiembrie 2003, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: pe cale amiabilă a cauzei, guvernul român este pregătit să plătească domnului Elena Suciu suma de 5 830 EUR (cinci mii opt sute treizeci de euro) pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli în termen de 30 de zile de la data deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această plată va face obiectul unei soluționări definitive a cazului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la soluționarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. La 26 noiembrie 2003, Curtea a primit de la reclamantă următoarea declarație Am observat că guvernul român este dispus să-mi plătească suma de 5 830. EUR (cinci mii opt sute treizeci de euro) pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea sus-menționată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. 21. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție] și se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului, așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul implicit al părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 10 februarie 2004 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte
DEUXIÈME SECTION
SUCIU c. ROUMANIE
(Requête n
o
49009/99)
ARRÊT
(Règlement amiable)
10 février 2004
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Suciu c. Roumanie,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
J.-P.
Costa
,
président
,
L.
Loucaides
,
C.
Bîrsan
,
K.
Jungwiert
,
V.
Butkevych
,
M
mes
W.
Thomassen,
A.
Mularoni,
juges
,
et de M
me
S.
Dollé,
greffière de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 20 janvier 2004,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
49009/99) dirigée contre la Roumanie et dont une ressortissante de cet Etat, M
me
Elena Suciu («
la requérante
»), a saisi la Cour le 5 février 1999 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
La requérante est représentée par M
e
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. B. Aurescu, Sous-secrétaire d'Etat.
3.
La requérante alléguait une atteinte à son droit de propriété, au titre de l'article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, en raison de son impossibilité d'obtenir un dédommagement à la suite de l'annulation de son contrat d'achat d'un immeuble.
4.
La requête a été attribuée à la première section de la Cour (article
52
§
1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d'examiner l'affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l'article 26 § 1 du règlement.
5.
Le 1
er
novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la deuxième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
6.
Par une décision du 9 septembre 2003, la chambre a déclaré la requête recevable.
7.
Par lettre du 10 novembre 2003, le Gouvernement informa le Greffe que les parties étaient parvenues à un règlement amiable de l'affaire et fournit une déclaration formelle en ce sens, signée par son agent.
8.
Après un échange de correspondance entre le Greffe et la partie requérante, celle-ci confirma, le 26 novembre 2003, qu'elle acceptait ledit règlement et fournit une déclaration formelle en ce sens.
9.
La requérante est née en 1928 et réside à Târgu Mures.
10.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
11.
En 1991, la requérante conclut avec l'entreprise d'Etat R., administrateur des logements d'Etat, un contrat de vente de l'immeuble, conformément au décret-loi n
o
61/1990, sur la vente aux particuliers des immeubles dont la construction avait été financée par l'Etat.
12.
En 1992, l'entreprise R. assigna la requérante devant le tribunal de première instance de Târgu Mures, afin de demander l'annulation du contrat, au motif que les exigences du décret-loi n
o
61/90 n'avaient pas été remplies lors de sa conclusion.
13.
Par jugement du 30 mai 1994, le tribunal annula le contrat de vente et ordonna que les parties soient placées dans la situation antérieure à sa conclusion. Il se fondait sur l'article
19
o
85 du 29 juin 1992 (ci-après «
la loi
»), selon lequel tout contrat conclu en violation des exigences du décret-loi n
o
61/1990 est frappé de nullité absolue.
14.
Ce jugement fut confirmé en appel, par décision du tribunal départemental de Mureș du 12 avril 1995 et, en recours, par un arrêt définitif du 23 avril 1996 de la cour d'appel de Târgu Mureș.
15.
Le 25 juin 1997, la requérante assigna l'entreprise R. devant le tribunal de première instance de Târgu Mureș, afin qu'elle soit obligée de lui restituer le prix de l'immeuble, réactualisé pour tenir compte du taux d'inflation.
16.
Par jugement du 2 juin 1997, le tribunal rejeta sa demande, se fondant sur l'article 19 § 3 de la loi, selon lequel, en cas d'annulation du contrat de vente pour non-respect des exigences du décret
‑
loi n
o
61/90, les sommes d'argent payées par l'acheteur ne sont ni actualisées, ni soumises à intérêts.
17.
La requérante fit appel de ce jugement. Elle faisait valoir que, si elle recevait la même somme d'argent que celle qu'elle avait payée en 1991, elle subirait une atteinte à son droit de propriété, compte tenu de la forte dépréciation de la monnaie.
18.
Par décision du 5 juin 1998, le tribunal départemental de Mureș rejeta son appel et confirma le jugement du tribunal inférieur. Cette décision devint définitive et irrévocable par un arrêt définitif du 17 décembre 1998 de la cour d'appel de Târgu Mureș.
19.
Le 10 novembre 2003, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je déclare qu'en vue d'un
règlement
amiable de l'affaire, le gouvernement roumain est prêt à verser à M
me
Elena Suciu la somme de 5
830
EUR (cinq mille huit cent trente euros) au titre de préjudices matériel et moral, ainsi que pour frais et dépens dans les 30 jours suivant la date de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 39 de la Convention européenne des droits de l'homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l'affaire. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque Centrale Européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
»
20.
Le 26 novembre 2003, la Cour a reçu de la requérante la déclaration suivante
:
«
Je note que le gouvernement roumain est prêt à me verser la somme de 5
830
EUR (cinq mille huit cent trente euros) au titre du préjudice matériel et moral, ainsi que pour frais et dépens, en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l'homme. J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Roumanie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée. La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.
»
21.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et 62
22.
Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Décide
de rayer l'affaire du rôle
;
2.
Prend acte
de l'engagement implicite des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 10 février 2004 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
S.
Dollé
J.-P.
Costa
Greffière
Président