AFFAIRE SUCIU c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Scoasă de pe rol
AFFAIRE SUCIU c. ROUMANIE (CtEDO, 2004)
A DOUA SECȚIUNE SUCU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 49009/99) HOTĂRÂREA (regulament amiabil) STRASBURG 10 februarie 2004 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Suciu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P.
Costa președinte Loucaide Bîrsan Jungwiert Butkevych mes Thomassen, Mularoni, judecătorii și judecătorii dlui Dolle, graffière de sectiune După ce au deliberat în camera Consiliului la 20 ianuarie 2004, înmânează hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 49009/99) îndreptată împotriva României și din care o resortisantă a acestui stat, dlui Elena Suciu ( La 5 februarie 1999, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a Libertăților Fundamentale ( În conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, recurenta a invocat o încălcare a dreptului său de proprietate din cauza imposibilității sale de a obține despăgubiri în urma anulării contractului său de cumpărare a unei clădiri.
Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții (articolul (1) din Convenție a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. Prin decizia din 9 septembrie 2003, camera a declarat cererea admisibilă. Prin scrisoarea din 10 noiembrie 2003, guvernul a informat modulul că părțile au ajuns la o soluționare amiabilă a cauzei și a furnizat o declarație formală în acest sens, semnată de agentul său. După un schimb de corespondență între modul și reclamantă, aceasta a confirmat, la 26 noiembrie 2003, că a acceptat regulamentul menționat și a furnizat o declarație formală în acest sens.
DEFINIȚIA recurentei s-a născut în 1928 și locuiește în Târgu Mureș. 10. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. 11. În 1991, recurenta încheie cu întreprinderea de stat R., administratorul locuințelor de stat, un contract de vânzare a clădirii, în conformitate cu Decretul-lege nr 61/1990, privind vânzarea către persoane fizice a clădirilor a căror construcție fusese finanțată de stat. 12. În 1992, întreprinderea R. a numit-o pe reclamantă în fața Tribunalului de Primă Instanță din Târgu Mures pentru a solicita anularea contractului, pe motiv că cerințele Decretului-lege nr. 61/90 nu fuseseră îndeplinite în momentul încheierii acestuia. 13. Prin hotărârea din 30 mai 1994, tribunalul a anulat contractul de vânzare și a ordonat ca părțile să fie plasate în situația anterioară încheierii sale.
Acesta se baza pe articolul § 1 din Legea nr. 85 din 29 iunie 1992 (denumită în continuare "legea"), potrivit căruia orice contract încheiat cu încălcarea cerințelor Decretului-lege nr. 61/1990 este declarat nul. 14. Această hotărâre a fost confirmată prin recurs, prin decizia Tribunalului departamentului Mureș din 12 aprilie 1995 și, în recurs, printr-o hotărâre definitivă din 23 aprilie 1996 a Curții de Apel din Târgu Mureș. 15. La 25 iunie 1997, recurenta a atribuit întreprinderii R. în fața Tribunalului de Primă Instanță din Târgu Mureș, pentru ca aceasta să fie obligată să restituie prețul clădirii, actualizat pentru a ține seama de rata inflației.
16. Prin hotărârea din 2 iunie 1997, Tribunalul și-a respins cererea, pe baza articolului 19 alineatul (3) din lege, potrivit căreia, în cazul anulării contractului de vânzare pentru nerespectarea cerințelor Decretului nr. 61/90, sumele de bani plătite de cumpărător nu sunt nici actualizate, nici supuse dobânzii 17. Recurenta a făcut apel la această hotărâre și a susținut că, în cazul în care ar primi aceeași sumă de bani ca cea plătită în 1991, ar suferi o încălcare a dreptului său de proprietate, având în vedere nivelul ridicat de depreciere a monedei. 18. Prin decizia din 5 iunie 1998, tribunalul județ din Mureș a respins apelul său și a confirmat hotărârea instanței inferioare. Această decizie a devenit definitivă și irevocabilă printr-o hotărâre definitivă din 17 decembrie 1998 a Curții de Apel din Târgu Mureș.
ÎN DREPT 19. La 10 noiembrie 2003, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: pe cale amiabilă a cauzei, guvernul român este pregătit să plătească domnului Elena Suciu suma de 5 830 EUR (cinci mii opt sute treizeci de euro) pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli în termen de 30 de zile de la data deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această plată va face obiectul unei soluționări definitive a cazului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la soluționarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.
La 26 noiembrie 2003, Curtea a primit de la reclamantă următoarea declarație Am observat că guvernul român este dispus să-mi plătească suma de 5 830. EUR (cinci mii opt sute treizeci de euro) pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea sus-menționată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul.
21. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție] și se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului, așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul implicit al părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 10 februarie 2004 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.