CASE OF DAKTARAS AGAINST LITHUANIA

Rezoluția ResDH(2004)43 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 octombrie 2000 (finală la 18 ianuarie 2001) în cazul Daktaras împotriva Lituania (aprobată de Comitetul de Miniștri la 20 iulie 2004 la cea de-a 891-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Daktaras împotriva Lituania pronunțată la 10 octombrie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri după ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că hotărârea Curții a devenit finală la 18 ianuarie 2001 deoarece, la această dată, Guvernul Statului pârât a fost informat că cererea de reexaminare înainte de a fi respinsă Marea Camera; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 42995/98) împotriva Lituaniei, depusă la 11 mai 1998 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de dl Henrikas Daktaras, un național lituanian, și că Curtea, sesizată în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerile că, în primul rând, Curtea Supremă,

care a examinat cauza penală a reclamantului în 1997 ca instanță de casă, nu a fost un tribunal imparțial în special, deoarece a fost ordonat să anuleze decizia de apel și să reafirme hotărârea de primă instanță după petiția de casă a Președintelui Diviziei Penale a Curții Supreme; și că, în al doilea rând, în procedura penală împotriva sa, procurorul a încălcat principiul presunției de inocence; întrucât în hotărârea sa din 10 octombrie 2000 Curtea în unanimitate: a declarat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; a considerat că nu a existat încălcare a art. 6 alin. (2) din Convenție; a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 10 354,22 litai (LTL) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit pe valoarea adăugată care poate fi taxabil și că dobânzile simple la o rată anuală de 9,5% vor fi achitabile pe această sumă de la expirarea celor trei luni de mai sus până la decontare; a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în consecință de hotărârea din 10 octombrie 2000,

având în vedere obligația Lituania de a respecta aceasta în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații privind măsurile luate pentru a șterge pe deplin consecințele încălcării pentru reclamant și pentru a preveni noi încălcări ale aceleiași tipuri ale hotărârii din prezentă hotărâre; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; Având în vedere faptul că, la 30 octombrie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 10 octombrie 2000; Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Lituaniei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Apendicele rezoluției ResDH(2004)43 Informații furnizate de Guvernul Lituaniei în cursul examinării cazului Daktaras de către Comitetul de Miniștri Pentru a elimina consecințele încălcării, procedurile interne referitoare la dl Daktaras au fost redeschise la 29 ianuarie 2002, prin decizia Camerei Penale a Curții Supreme.

Această redeschidere a fost posibilă prin aplicarea noului articol al Codului de Procedură Penală numit „Reaperturaa cazurilor penale în urma unei hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului”, introdus în Codul prin legea adoptată la 11 septembrie 2001, care a intrat în vigoare la 15 octombrie 2001. În urma redeschiserii procedurii naționale privind cauza Daktaras, la 2 aprilie 2002, o sesiune plenară a Camerei Penale a Curții Supreme a anulat hotărârea de cassare care a fost adoptată de aceeași cameră la 2 decembrie 1997. În conformitate cu noua hotărâre, petiția de cassare depusă de Președintele Camerei Penale a Curții Supreme nu a fost luată în considerare. Cererea de cassare depusă de dl Daktaras, precum și de reprezentantul său juridic, a fost respinsă.

În ceea ce privește măsurile generale, noul Cod de Procedură Penală din Lituania ( Baudžiamojo processo kodeksas ) a fost adoptată de Seimas (Parlamentul) la 14 martie 2002 și a intrat în vigoare la 1 mai 2003. Dispoziția legislativă în cauză, care prevede posibilitatea de a iniția anumite judecători, inclusiv președinții diviziei Curții Supreme, de a prezenta o cerere de casă, a fost abrogată. În plus, textul hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului a fost publicat în lituanian în Europos žmogaus teisi Guvernul Lituaniei consideră că, având în vedere aceste evoluții, nu mai există niciun risc de încălcare nouă similar cu cel constatat de Curte în acest caz și că Lituania și-a îndeplinit astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Resolution ResDH(2004)43 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 10 October 2000 (final on 18 January 2001) in the case of Daktaras against Lithuania (Adopted by the Committee of Ministers on 20 July 2004 at the 891st meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Daktaras against Lithuania case delivered on 10 October 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention; Recalling that the judgment of the Court became final on 18 January 2001 since, at this date, the government of the respondent state was informed that the request for a re-hearing before the Grand Chamber had been dismissed; Recalling that the case originated in an application (No. 42095/98) against Lithuania, lodged with the European Commission of Human Rights on 11 May 1998 under former Article 25 of the Convention by Mr Henrikas Daktaras, a Lithuanian national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaints that, first, the Supreme Court,

which examined the applicant’s criminal case in 1997 as a court of cassation, had not been an impartial tribunal in particular, because it had been instructed to quash the appellate decision and reinstate the first-instance judgment following the cassation petition of the President of the Criminal Division of the Supreme Court; and that, secondly, in the criminal proceedings against him the prosecutor had breached the principle of presumption of innocence; Whereas in its judgment of 10 October 2000 the Court unanimously: - held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention; - held that there had been no violation of Article 6, paragraph 2, of the Convention; - held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 10 354,22 litai (LTL) in respect of costs and expenses, plus any value-added tax that may be chargeable, and that simple interest at an annual rate of 9,5% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement; - dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures taken in consequence of the judgment of 10 October 2000, having regard to Lithuania’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken to erase fully the consequences of the violation for the applicant and to prevent new violations of the same kind as that found in the present judgment; this information appears in the appendix to this resolution; Having satisfied itself that on 30 October 2000, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 10 October 2000 ; Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Lithuania, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2004)43 Information provided by the Government of Lithuania during the examination of the Daktaras case by the Committee of Ministers In order to erase the consequences of the violation, the domestic proceedings concerning Mr Daktaras were reopened on 29 January 2002 by a decision of the Criminal Chamber of the Supreme Court.

This reopening was made possible by the application of the new section of the Code of Criminal Procedure called “Reopening of criminal cases following a judgment of the European Court of Human Rights”, introduced in the Code by a law passed on 11 September 2001, which entered into force on 15 October 2001. Following the reopening of the national proceedings concerning the Daktaras case, on 2 April 2002 a plenary session of the Criminal Chamber of the Supreme Court annulled the cassation judgment which had been adopted by this same Chamber on 2 December 1997. According to the new judgment, the cassation petition submitted by the President of the Criminal Chamber of the Supreme Court was not taken into account.

The cassation petition submitted by Mr Daktaras, as well as that of his legal representative, were rejected. As far as general measures are concerned, the new Lithuanian Code of Criminal Procedure ( Baudžiamojo proceso kodeksas ) was adopted by the Seimas (Parliament) on 14 March 2002 and came into force on 1 May 2003. The legislative provision at issue, which provided for the possibility of entitling certain judges including the Presidents of Divisions of the Supreme Court to submit a cassation petition, has been repealed. Moreover, the text of the judgment of the European Court of Human Rights has been published in Lithuanian in Europos žmogaus teisių komisijos ir Europos žmogaus teisių teismo sprendimai bylose prieš Lietuvos Respubliką (1997.01.01- 2000.01.01) Primas leidimas.

In addition, the judgment has been transmitted to the authorities concerned. The Government of Lithuania considers that in view of these developments there is no longer any risk of any new violation similar to that found by the Court in this case and that Lithuania has thus met its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.