CASE OF MEHMET EMİN YÜKSEL v. TURKEY

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

20.07.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 3;Violation of Art. 13;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses award

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF MEHMET EMİN YÜKSEL v. TURKEY (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1972 și trăiește în Diyarbakır. El a fost student la Facultatea Medicală a Universității Diyarbakır Dicle la momentul evenimentelor descrise mai jos. 10. La 4 aprilie 1997, reclamantul a fost arestat și plasat în custodie de ofițeri de poliție din Hotărârea de Securitate Diyarbakır. El a fost acuzat de a fi membru al unei organizații ilegale, YEKBUN (Partiul Popularului Unit Kurdistan). 11. Ofițerii de poliție au interogat reclamantul în legătură cu presupusul său implicare în YEKBUN. Reclamantul a afirmat că a fost supus la maltrat de către ofițeri în timpul interogatorii care au cauzat un edem, un nas zdrobit și un dinte rupt. Potrivit Guvernului, leziunile reclamantului au avut loc atunci când, din cauza lipsei de somn, el a căzut fără îndoială și a lovit nasul pe o chiuvetă. 12. La 6 aprilie 1997, reclamantul a semnat o declarație conform căreia a lovit nasul pe o chiuvetă în timp ce spăla fata. Reclamantul susține că a fost forțat să semneze declarația. El a fost apoi dus la spitalul de stat Diyarbakır și examinat de dr. R.C. care a remarcat următoarele: „Un edem și o leziune echimosată ca urmare a traumei au fost identificate pe nas. ...” 13. În aceeași zi, reclamantul a fost adus la Curtea de Securitate a statului Diyarbakır. Înainte de instanță, el a refuzat să fie membru al unei organizații ilegale. El a afirmat că a fost supus la diferite forme de maltratare în timpul detenției sale în custodie de poliție și că declarația pe care a semnat-o nu reflectă adevărul despre ceea ce i s-a întâmplat. Curtea a ordonat eliberarea sa în timpul procesului. 14. La 8 aprilie 1997, reclamantul a depus o plângere penală la biroul procurorului public șef din Diyarbakır împotriva ofițerilor de poliție care l-au tratat rău. Procurorul public șef a ordonat ca reclamantul să fie examinat de un expert medical din Institutul de Medicină Forensică. În aceeași zi, el a fost examinat de un expert medical forense. În raportul expertului se spunea: „... Există o abrasie de 1 x 0,5 cm pe partea stângă a vârfului nasului. Mai mult, există o fractură minimă pe partea din față a 8-a dinților mai jos. Nu există nici un pericol pentru viața individului. Cu toate acestea, rănile îi fac nepotrivă pentru muncă timp de două zile”. 15. La 15 aprilie 1997, procurorul public Diyarbakır a emis o decizie de non-jurisdicție în ceea ce privește acuzațiile reclamantului de maltrat și a trimis dosarul de anchetă Consiliului Administrativ de District Diyarbakır în conformitate cu Legea privind acuzarea funcționarilor publici (Memurin Muhakematı Kanunu). 16. La 13 iunie 1997, Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a achitat reclamantul acuzațiilor împotriva lui. Curtea a luat act în hotărârea reclamantului de a declara că a fost interogat de ofițeri de poliție sub presiune. 17. La 26 iunie 1997, Consiliul Administrativ Diyarbakır a hotărât că, datorită lipsei de probe, ofițerii de poliție care se presupune că au tratat rău reclamantul nu ar trebui să fie urmăriți. 18. La 6 august 1997, reclamantul a depus o obiecție la Curtea Supremă de Administrație împotriva hotărârii Consiliului Administrativ Diyarbakır. De asemenea, el a depus o cerere la Consiliul Administrativ Diyarbakır și a solicitat o copie a dosarului investigației. El nu a primit nici un răspuns la petiția sa. 19. La 14 mai 1999, Curtea Supremă de Administrație a confirmat hotărârea Consiliului Administrativ de neprocedire. 20. La 26 iulie 1999, decizia Curții Supreme de Administrație a fost depusă reclamantului. 21. O descriere a legislației interne relevante la momentul material se poate găsi în Batı și alții c. Turcia, nr. 33097/96 și nr. 57834/00, § 96100, 3 iunie 2004, și Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, § 186-197, 8 aprilie 2004).

The applicant was born in 1972 and lives in Diyarbakır. He was a student at the Medical Faculty of the Diyarbakır Dicle University at the time of the events described below. 10. On 4 April 1997 the applicant was arrested and placed in custody by police officers from the Diyarbakır Security Directorate. He was accused of membership of an illegal organisation, the YEKBUN (Kurdistan United People’s Party). 11. The police officers interrogated the applicant in relation to his alleged involvement in the YEKBUN. The applicant alleged that he had been subjected to ill-treatment by the officers during the interrogation which caused an oedema, a bruised nose and a broken tooth. According to the Government, the applicant’s injuries occurred when, due to lack of sleep, he inadvertently fell and hit his nose on a sink. 12. On 6 April 1997 the applicant signed a statement according to which he hit his nose on a sink while washing his face. The applicant claims that he was forced to sign the statement. He was then taken to the Diyarbakır State Hospital and examined by Dr. R.C. who noted the following: “An oedema and an ecchymosed lesion as a result of trauma have been identified on the nose. ...” 13. On the same day, the applicant was brought before the Diyarbakır State Security Court. Before the court, he denied being a member of an illegal organisation. He stated that he had been subjected to various forms of illtreatment during his detention in police custody and that the statement which he had signed did not reflect the truth of what had happened to him. The court ordered his release pending trial. 14. On 8 April 1997 the applicant filed a criminal complaint with the chief public prosecutor’s office in Diyarbakır against the police officers who had allegedly ill-treated him. The chief public prosecutor ordered that the applicant be examined by a medical expert from the Forensic Medicine Institute. On the same day, he was examined by a forensic medical expert. The expert’s report stated the following: “... There is an abrasion of 1 x 0,5 cm on the left side of the tip of the nose. Furthermore, there is a minimal fracture on the front of the 8th of the lower teeth. There is no danger to the individual’s life. However, the injuries render him unfit for work for two days.” 15. On 15 April 1997 the Diyarbakır public prosecutor issued a decision of non-jurisdiction in respect of the applicant’s allegations of ill-treatment and referred the investigation file to the Diyarbakır District Administrative Council in accordance with the Law on the Prosecution of Civil Servants (Memurin Muhakematı Kanunu). 16. On 13 June 1997 the Diyarbakır State Security Court acquitted the applicant of the charges against him. The court took note in its judgment of the applicant’s statement that he had been interrogated by police officers under duress. 17. On 26 June 1997 the Diyarbakır Administrative Council decided that, due to lack of evidence, the police officers who had allegedly illtreated the applicant should not be prosecuted. 18. On 6 August 1997 the applicant filed an objection with the Supreme Administrative Court against the decision of the Diyarbakır Administrative Council. He also lodged a petition with the Diyarbakır Administrative Council and requested a copy of the investigation file. He received no response to his petition. 19. On 14 May 1999 the Supreme Administrative Court confirmed the Administrative Council’s decision of non-prosecution. 20. On 26 July 1999 the Supreme Administrative Court’s decision was served on the applicant. 21. A description of the relevant domestic law at the material time can be found in Batı and Others v. Turkey, nos. 33097/96 and 57834/00, § 96100, 3 June 2004, and Tahsin Acar v. Turkey [GC], no. 26307/95, § 186-197, 8 April 2004).

§ Cauze similare