Rezoluția ResDH(2004)43 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 octombrie 2000 (definită la 18 ianuarie 2001) în cauza Daktaras împotriva Lituaniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 iulie 2004, cu ocazia celei de-a 891-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 10 octombrie 2000 în cauza Daktaras împotriva Lituaniei și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție Reamintind că hotărârea Curții a devenit definitivă la 18 ianuarie 2001 în măsura în care, la acea dată, guvernul statului pârât a fost informat cu privire la respingerea cererii de trimitere în fața Marii Camere Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 4990/98) formulată împotriva Lituaniei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 11 mai 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul Henrikas Daktaras, resortisant lituanian, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibile obiecțiunile referitoare, pe de o parte, la faptul că Curtea Supremă, care a examinat în 1997 acțiunea sa în Casație în materie penală, nu ar fi fost o instanță imparțială din cauza faptului că a fost invitată de președintele camerei sale penale să rupă decizia de apel și să confirme hotărârea pronunțată în primă instanță Pe de altă parte, faptul că, în cadrul procedurii penale împotriva reclamantului, procurorul a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, conform căruia, în hotărârea sa din 10 octombrie 2000, Curtea, în unanimitate, a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție, a declarat că nu a avut loc nicio încălcare a articolului 6 alineatul (2) din convenție. a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 10 354,22 litai (LTL) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice alte sume care pot fi datorate în temeiul taxei pe valoarea adăugată, și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu cu 9,5% la an de la expirarea termenului respectiv și până la data la care plata taxei pe valoarea adăugată a respins revendicările reclamantului în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 10 octombrie 2000, având în vedere obligația pe care Lituania o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul de stat pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a elimina consecințele încălcării pentru reclamant și pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta hotărâre, informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante suma prevăzută în hotărârea din 10 octombrie 2000 Declare, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Lituaniei, pe care și le-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2004)43 Informații furnizate de Guvernul Lituaniei la examinarea cauzei Daktaras de către Comitetul de Miniștri Pentru a elimina consecințele încălcării, procedura națională privind dl Daktaras a fost redeschisă la 29 ianuarie 2002 pe baza unei decizii luate de Camera Criminală a Curții Supreme. Această redeschidere a fost posibilă în aplicarea noii secțiuni a Codului de procedură penală, intitulată Redeschiderea unei cauze penale ca urmare a unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului, introdusă în Codul menționat printr-o lege din 11 septembrie 2001, care a intrat în vigoare la 15 octombrie 2001. În urma redeschiderii procedurii naționale în cauza Daktaras, sesiunea plenară a Camerei Criminale a Curții Supreme a anulat la 2 aprilie 2002 hotărârea de rupere a aceleiași camere În ceea ce privește măsurile cu caracter general, noul Cod de procedură penală lituanian (Baudžamojo proceso kodeksas) a fost adoptat la Seimas (Parlamentul) la 14 martie 2002 și a intrat în vigoare la 1 mai 2003. Dispoziția legislativă în litigiu care prevedea posibilitatea pentru anumiți judecători, inclusiv președinții camerelor Curții Supreme, d Europos žmogaus teisių komių ir Europos žmogaus teisių teismo sprendimai bilose implorš Lietuvos Respobliką (1997.01-2000.01.01) Primas leidimas. În plus, hotărârea a fost transmisă autorităților în cauză. Guvernul Lituaniei consideră că, având în vedere aceste evoluții, există un risc mai mare de recerere a încălcării constatate de Curte în prezenta cauză și că Lituania și-a îndeplinit astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.
Résolution ResDH(2004)43
relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme
du 10 octobre 2000 (définitif le 18 janvier 2001)
dans l’affaire Daktaras contre la Lituanie
(adoptée par le Comité des Ministres le 20 juillet 2004,
lors de la 891e réunion des Délégués des Ministres)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),
Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 10 octobre 2000 dans l’affaire Daktaras contre la Lituanie et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention
;
Rappelant que l’arrêt de la Cour est devenu définitif au 18 janvier 2001 dans la mesure où, à cette date, le gouvernement de l’Etat défendeur a été informé du rejet de la demande de renvoi devant la Grande Chambre
;
Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 42095/98) dirigée contre la Lituanie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 11 mai 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M.
Henrikas Daktaras, ressortissant lituanien, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole
n°
11, a déclaré recevables les griefs concernant, d’une part, le fait que la Cour suprême, ayant examiné en 1997 son recours en cassation en matière pénale, n’aurait pas été un tribunal impartial du fait qu’elle avait été invitée par le Président de sa chambre criminelle à casser la décision d'appel et à confirmer le jugement rendu en première instance
; d’autre part, le fait que dans le cadre de la procédure pénale à l’encontre du requérant le procureur avait violé le principe de la présomption d’innocence
;
Considérant que dans son arrêt du 10 octobre 2000 la Cour, à l’unanimité
:
-
a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention
;
-
a dit qu’il n’y avait pas eu violation de l’article 6, paragraphe 2, de la Convention
;
-
a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 10 354,22 litai (LTL) au titre des frais et dépens, plus tout autre montant pouvant être dû au titre de la taxe sur la valeur ajoutée, et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 9,5% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement
;
-
a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus
;
Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article
46, paragraphe 2, de la Convention
;
Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 10
octobre 2000, eu égard à l’obligation qu’a la Lituanie de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention
;
Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises afin d’effacer les conséquences de la violation pour le requérant et afin d’éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt, informations résumées dans l’annexe à la présente résolution
;
S’étant assuré que le 30 octobre 2000, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l’arrêt du 10 octobre 2000
;
Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la Lituanie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.
Annexe à la Résolution ResDH(2004)43
Informations fournies par le Gouvernement de la Lituanie
lors de l’examen de l’affaire Daktaras
par le Comité des Ministres
Afin d’effacer les conséquences de la violation, la procédure nationale concernant Monsieur Daktaras a été rouverte le 29 janvier 2002 sur la base d’une décision prise par la Chambre criminelle de la Cour suprême. Cette réouverture a pu être effectuée en application de la nouvelle section du Code de procédure pénale intitulée «
Réouverture d’une affaire pénale suite à un arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme
», insérée dans ledit Code par une loi du 11 septembre 2001, entrée en vigueur le 15 octobre 2001.
A la suite de la réouverture de la procédure nationale dans l’affaire Daktaras, la session plénière de la Chambre criminelle de la Cour suprême a annulé le 2 avril 2002 l’arrêt de cassation de cette même chambre
le 2 décembre 1997. Selon cette nouvelle décision, le pourvoi en cassation du Président de la chambre criminelle de la Cour suprême n’a pas été pris en compte. La demande en cassation de Monsieur Daktaras ainsi que celle de son avocat ont été rejetées.
En ce qui concerne les mesures de caractère général, le nouveau Code de procédure pénale lituanien (
Baudžiamojo proceso kodeksas
) a été adopté au
Seimas
(Parlement) le 14 mars 2002 et est entré en vigueur le 1er
mai
2003.La disposition législative litigieuse qui prévoyait la possibilité pour certains juges, dont les présidents de chambres de la Cour suprême, d’introduire un pourvoi en cassation a été supprimée.
Le texte de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme a par ailleurs été publié en lituanien dans le recueil
Europos žmogaus teisių komisijos ir Europos žmogaus teisių teismo sprendimai bylose prieš Lietuvos Respubliką
(1997.01.01- 2000.01.01)
Primas leidimas.
De surcroît, l’arrêt a été transmis aux autorités concernées.
Le Gouvernement de la Lituanie estime au vu de ces développements qu’il n’y a plus de risque de répétition de la violation constatée par la Cour dans la présente affaire et que la Lituanie a ainsi rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.