Uzarski împotriva Cehiei

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 21858/02 prezentate de Zenon Uzarski împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 21 septembrie 2004 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președintele Loucaide Bîrsan Jungwiert Butkevych Me Thomassen Mularoni, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 mai 2002, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, Zenon Uzarski, este un resortisant polonez, născut în 1965 și rezident în Czerwionka - Leszczyny. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 3 mai 1991, reclamantul era într-o excursie în orașul Třinec unde, în opinia sa, s-a dus, împreună cu prietenii săi, să se răcorească seara într-un bistrou.

Dintr-o dată, un anume L.K., pe care personalul bistroului îl aproviziona cu băuturi alcoolice, în ciuda stării sale de beție puternică, l-a atacat pe reclamant cu un pumn în ochiul drept care a provocat perforarea sa. Reclamantul a fost spitalizat și a suferit două operații și, prin urmare, și-a pierdut ochiul drept și, prin urmare, nu mai putea să-și exercite profesia de minor. Incapacitatea sa de muncă a durat până la 31 octombrie 1991, când i s-a acordat o pensie de invaliditate. Din câteva documente relevante anexate la dosar, reiese că reclamantul intenta, la 12 ianuarie 1993, împotriva L.K. și a operatorului bistrotului o acțiune în despăgubire pentru prejudiciul suferit (žaloba na nahradu škody) prin hotărârea din 17 octombrie 1997, care a fost completată la 2 februarie 1998, Tribunalul Districtual Frýdek-Místek (okresní soud) a obligat în mod solidar L.K.

și operatorul bistroului să plătească reclamantului 32,85 CZK (1,040 EUR) cu 3% dobândă moratorială corespunzătoare prețiului doloris, precum și despăgubiri pentru agravarea valorii sociale (odškodnění ztížení společenskho uplatnění) și le-a condamnat la plata cheltuielilor de judecată.În schimb, acesta l-a scutit pe reclamant de plata a 326,732 CZK (10,425 EUR) corespunzătoare pierderii salariilor la sfârșitul incapacității de muncă (náhrada ušleho výdělku po skončení pracovní neschopnosti) pentru perioada cuprinsă între 1 noiembrie 1991 și 30 iunie 1997 și în ceea ce privește alocarea unei pensii lunare de 5,882 CZK (188 EUR). La 27 martie 1998, reclamantul a solicitat recurs împotriva părților din decizie care au renunțat la acțiunea sa.

Prin decizia din 25 martie 1999, Tribunalul Regional din Ostrava (krajský soud) a anulat părțile deciziei de primă instanță atacate de reclamant și a retrimis cauza. La 10 martie 2000, bistrotul a fost pus în faliment (konkurz) , ceea ce a cauzat suspendarea procedurii (přerušení řízení) împotriva sa în speță. Deoarece reclamantul a solicitat plata solidară a părților adverse, nu a fost posibil să se continue procedura cu L.K. numai 1 În octombrie 2001, reclamantul s-a plâns de întârzierea procedurii. La 30 noiembrie 2001, Tribunalul Regional l-a avertizat, ca răspuns, că procedura de faliment (konkurzní řízení) privind bistrotul nu era încă finalizată. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de nedreptatea și durata procedurii în fața instanțelor cehe și invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 pentru a denunța neatribuirea unei compensații speciale pentru toată paguba suferită și pentru a vedea privarea proprietății sale.

Reclamantul se plânge de durata procedurii în fața autorităților judiciare cehe. El invocă art. 6 alineatul (1) din Convenție care, în partea sa relevantă, se citește astfel Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În stadiul actual al dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui motiv și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul b) din Regulamentul său de procedură. 2. Invocând încă o dată art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge și de nedreptatea din fața instanțelor cehe.

În cele din urmă, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, acesta se plânge de neatribuirea unei compensații speciale pentru toată paguba suferită și vede privarea proprietății sale. Curtea arată că procedura civilă inițiată de reclamant rămâne în continuare pe rol în fața instanțelor judiciare cehe. Or, Comisia consideră necesară luarea în considerare a întregului proces civil inițiat pentru a se pronunța cu privire la conformitatea sa cu dispozițiile articolului 6 din convenție, precum și cu privire la eventuala încălcare a drepturilor de proprietate ale reclamantului și, prin urmare, în stadiul actual al procedurii în fața instanțelor interne, prezentarea acestui motiv pare prematură.

Prin urmare, reclamantul nu poate, în această stare, să se prevaleze de nicio încălcare a Convenției; cu toate acestea, acesta are dreptul să sesizeze din nou Curtea dacă, în urma procedurii inițiate împotriva sa, se consideră încă victimă a presupuselor încălcări. Această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea plângerii reclamantului întemeiat pe durata procedurii civile Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolle J.-P. Costa Modululer Președintele

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 21858/02 présentée par Zenon UZARSKI contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 21 septembre 2004 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , L. Loucaides , C. Bîrsan , K. Jungwiert , V. Butkevych , M mes W. Thomassen , A. Mularoni, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 20 mai 2002, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, Zenon Uzarski, est un ressortissant polonais, né en 1965 et résidant à Czerwionka -Leszczyny. Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le 3 mai 1991, le requérant était en excursion dans la ville de Třinec où, selon lui, il est allé, en compagnie de ses amis, se rafraîchir le soir dans un bistrot. Soudain, un certain L.K., que le personnel du bistrot ravitaillait en boissons alcoolisées malgré son état de forte ébriété, agressa le requérant d'un coup de poing dans l'œil droit qui a provoqué sa perforation. Le requérant fut hospitalisé et subit deux opérations. En conséquence, il perdit son œil droit et ne pouvait donc plus exercer sa profession de mineur. Son incapacité de travail dura jusqu'au 31 octobre 1991, lorsqu'une pension d'invalidité lui fut allouée. Des quelques documents pertinents annexés au dossier, il ressort que le requérant intenta, le 12 janvier 1993, contre L.K.

et l'exploitant du bistrot une action en réparation du dommage subi (žaloba na náhradu škody) . Par jugement du 17 octobre 1997, ayant été complété le 2 février 1998, le tribunal de district de Frýdek-Místek (okresní soud) obligea solidairement L.K. et l'exploitant du bistrot à verser au requérant 32,585 CZK (1,040 EUR) avec 3% d'intérêts moratoires correspondant au pretium doloris ainsi qu'à l'indemnisation pour cause d'aggravation de mise en valeur sociale (odškodnění za ztížení společenského uplatnění) et les condamna aux dépens. En revanche, il débouta le requérant quant au paiement de 326,732 CZK (10,425 EUR) correspondant à la perte des salaires à la fin de l'incapacité du travail (náhrada ušlého výdělku po skončení pracovní neschopnosti) pour la période allant du 1 er novembre 1991 au 30 juin 1997 et quant à l'attribution d'une rente mensuelle de 5,882 CZK (188 EUR).

Le 27 mars 1998, le requérant interjeta appel contre les parties de la décision qui avaient débouté son action. Par décision du 25 mars 1999, le tribunal régional d'Ostrava (krajský soud) annula les parties de la décision de première instance attaquées par le requérant et y renvoya l'affaire. Le 10 mars 2000, le bistrot fut mis en faillite (konkurz) , ce qui avait causé la suspension de la procédure (přerušení řízení) envers lui en l'espèce. Etant donné que le requérant exigea le paiement solidaire des parties adverses, il n'était donc pas possible de poursuivre la procédure avec L.K. uniquement. Le 1 er octobre 2001, le requérant s'est plaint des retards dans la procédure. Le 30 novembre 2001, le tribunal régional l'avertit, en guise de réponse, que la procédure de faillite (konkurzní řízení) concernant le bistrot n'était pas encore terminée.

GRIEFS Invoquant l'article 6 de la Convention, le requérant se plaint de l'iniquité et de la durée de la procédure devant les tribunaux tchèques. Par ailleurs, il invoque l'article 1 du Protocole n o 1 pour dénoncer la non-attribution d'une compensation spéciale pour tout le dommage qu'il a subi et y voit une privation de ses biens. EN DROIT 1. Le requérant se plaint de la durée de la procédure devant les autorités judiciaires tchèques.

Il invoque l'article 6 § 1 de la Convention qui, dans sa partie pertinente, se lit ainsi : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » En l'état actuel du dossier, la Cour ne s'estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l'article 54 § 2 b) de son règlement. 2. Invoquant encore une fois l'article 6 de la Convention, le requérant se plaint également de l'iniquité devant les tribunaux tchèques. Enfin, sous l'angle de l'article 1 du Protocole n o 1, il se plaint de la non-attribution d'une compensation spéciale pour tout le dommage qu'il a subi et y voit une privation de ses biens.

La Cour relève que la procédure civile engagée par le requérant demeure toujours pendante devant les instances judiciaires tchèques. Or, elle estime nécessaire de prendre en compte l'ensemble de la procédure civile engagée afin de statuer sur sa conformité aux prescriptions de l'article 6 de la Convention, ainsi que sur la question d'une atteinte éventuelle dans les droits de propriété du requérant. Il s'ensuit qu'au stade actuel de la procédure devant les juridictions internes, la présentation de ce grief apparaît prématurée. Le requérant ne saurait donc, en l'état, se prévaloir d'une quelconque violation de la Convention. Il lui est toutefois loisible de saisir à nouveau la Cour s'il s'estime toujours, à l'issue de la procédure engagée contre lui, victime des violations alléguées.

Cette partie de la requête doit être rejetée en application de l'article 35 §§ 1 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Ajourne l'examen du grief du requérant tiré de la durée de la procédure civile ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président