VEBR c. REPUBLIQUE TCHEQUE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
VEBR c. REPUBLIQUE TCHEQUE (CtEDO, 2006)
A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 21628/03 prezentate de Jiří VEBR împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 28 martie 2006 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președintele A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhelidze Jočienė, Popović, judecători și domnul Dolle, graffière de secțiune A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhelidze Jočienė Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 7 iulie 2003, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, Jiří Vebr, este un resortisant ceh, născut în 1939 și rezident la Český Krumlov. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 martie 1992, reclamantul a intentat împotriva angajatorului său (pârâtul nr 1) o acțiune în despăgubire pentru daunele cauzate de accidentele de muncă care au avut loc în 1984, 1986, 1987, 1988 și 1990. La 30 martie 1992, l La 18 noiembrie 1992, Tribunalul a numit un expert judiciar în medicina muncii pentru a elabora o expertiză cu privire la prejudiciul respectiv. La 7 februarie 1995, Tribunalul a numit un nou expert în înlocuirea primului expert decedat. Prin hotărârea sa provizorie din 7 noiembrie 1996, Tribunalul a constatat că fondul revendicării reclamantului era justificat. La cererea părților pârâte și la invocarea prescripției de către pârâtul nr. 2, Tribunalul Regional (Krajský soud) al České Budějovice a anulat hotărârea menționată și a revocat cauza în primă instanță, la 13 martie 1997. Prin hotărârea din 18 noiembrie 1997, completată la 18 iunie 1998, tribunalul a făcut parțial dreptul la la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin hotărârea din 17 septembrie 1998, tribunalul regional a respins această recuzare, a admis retragerea de către reclamant a acțiunii sale împotriva pârâtului nr. 2, a anulat hotărârea atacată în partea referitoare la pârâtul nr 1 (cu excepția părții în care reclamantul obținuse câștig de cauză) și a retrimis cauza în primă instanță, refuzând în același timp să acorde pârâtului nr. 2 dreptul la cheltuielile de procedură. Între timp, reclamantul a formulat un recurs în casație și a introdus, de asemenea, o acțiune constituțională care a suscitat încălcarea dreptului său la un proces echitabil. La 3 octombrie 2000, Curtea Supremă (Nejvyší soud) a anulat hotărârea atacată în ceea ce privește problema cheltuielilor de procedură și a trimis cauza în fața instanței regionale, declarând în același timp inadmisibilitatea recursului în casare pentru restul. La 9 ianuarie 2001, Curtea Constituțională ( Prin hotărârea din 25 ianuarie 2001, tribunalul regional a anulat hotărârea din 18 noiembrie 1997, inclusiv versiunea sa din 18 iunie 1998, privind acțiunea reclamantului împotriva pârâtului nr. 2 și a cheltuielilor de procedură și a pronunțat cauza în primă instanță. 1 și nr. 2 și a refuzat tuturor părților dreptul la cheltuielile de procedură. Reclamantul și pârâtul nr. 1 au răspuns la apel. Prin hotărârea din 11 aprilie 2002, tribunalul regional a confirmat hotărârea menționată cu privire la partea referitoare la pârâtul nr. 2, dar lannula și a rejucat cauza în primă instanță în raport cu pârâtul nr. (1) Reclamantul a introdus o acțiune constituțională privind anularea acestei hotărâri pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil și la securitatea materială adecvată, precum și pentru discriminarea persoanei sale. La 16 ianuarie 2003, Curtea Constituțională a respins acțiunea susținută ca fiind vădit nefondată și a reieșit că reclamantul ar reiniția aceleași obiecții, la care instanțele inferioare au răspuns deja în mod corespunzător și că nu a identificat niciun indice de încălcare a dreptului comunitar. Prin hotărârea din 18 martie 2003, tribunalul i-a acordat parțial dreptul reclamantului în raport cu pârâtul nr. 1, care avea obligația de a plăti cheltuielile de procedură și a refuzat pârâtului nr. 2 dreptul la cheltuielile de procedură în raport cu persoana în cauză. Prin hotărârea din 29 mai 2003, astfel cum a fost rectificată la 29 septembrie 2003, Tribunalul Regional a confirmat hotărârea menționată, mărind în același timp valoarea cheltuielilor de procedură ale pârâtului nr. 1 față de reclamant. (1) Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de încălcarea dreptului său la un proces echitabil, în special de lipsa de echitate, de imparțialitate și de independență a instanțelor interne, care ar fi favorizat părțile pârâte. (2) Pe teritoriul articolului 13 din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei căi de atac efective în dreptul intern. 3. S (4) De asemenea, acesta acuză instanțele interne de faptul că și-au depășit competențele în speță și că au încălcat art. 17 din Convenție. 5. În cele din urmă, el susține că aceste jurisdicții au împiedicat exercitarea drepturilor sale, ceea ce constituie o necunoaștere a art. 18 din Convenție. (1) În ceea ce privește motivul întemeiat pe art. 6 alin. (1) din Convenție, Curtea consideră că trebuie să se facă distincție între două situații 1.1. În raport cu declarația privind lipsa de echitate, imparțialitate și de independență a instanțelor naționale, Curtea constată că instanțele interne, inclusiv Curtea Constituțională cehă, au răspuns obiecțiilor reclamantului prin decizii suficient de motivate și că nimic din dosar nu permite să se constate că procedura nu a avut un caracter echitabil, imparțial și independent. În consecință, acest aspect trebuie respins pentru lipsa vădită a temeiului, în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. 1.2.În ceea ce privește cauza duratei excesive a procedurii, Curtea constată că aceasta a început la 10 martie 1992 și a încetat la 29 septembrie 2003, ceea ce constituie, începând cu 18 martie 1992 (data intrării în vigoare a Convenției în Republica Cehă), o durată globală de aproximativ unsprezece ani și șase luni. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. 2. În ceea ce privește t ă ț ii trase din art. 13 din Convenție, Curtea consideră că trebuie, de asemenea, să se facă distincție între două situații. 2.1. Având în vedere jurisprudența Hartman c. Republica Cehă 53341/99, CEDO 2003 VIII, nu se poate considera că lipsa unei căi de atac care ar putea remedia durata procedurii urmate în speță nu poate fi considerată ca fiind neprotejabilă. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. 2.2. Având în vedere concluziile la care Curtea a ajuns mai sus în ceea ce privește obiecțiile rămase, declarația din art. 13 din Convenția sa este neprotejabilă. În consecință, aceasta trebuie respinsă pentru lipsa vădită de temei, în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. 3.În ceea ce privește .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, acest aspect trebuie să fie respins în general pentru lipsa evidentă a temeiului, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și art. 4 din convenție. (4) În ceea ce privește litigiul întemeiat pe art. 17 din Convenție, Curtea consideră că nu există nici un element în dosar care să permită constatarea că instanțele interne au abuzat de competențele lor. În orice caz, reclamantul a omis să sesizeze Curtea Constituțională cehă cu privire la o acțiune în vederea redresării situației sale. În consecință, acest aspect trebuie respins pentru lipsa vădită a temeiului, în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. (5) În cele din urmă, în ceea ce privește spătarul întemeiat pe art. 18 din Convenție, Curtea arată că nu există motive speciale care să justifice o posibilă încălcare a acestei dispoziții și nu a sesizat Curtea Constituțională cehă în această privință. Prin urmare, afirmațiile referitoare la încălcarea dispoziției invocate nu sunt susținute. Prin urmare, această cauză trebuie, de asemenea, respinsă pentru neatenție vădită de temei, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului întemeiat pe durata procedurii urmate în speță și, în această privință, de lipsa unei căi de atac efective care ar putea să corecteze această cauză Declare cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolle J.-P. C OSTA Modulul Președinte