Banekovic împotriva Croației

Reclamantul, dl Vjekoslav Baneković, este un național croat, născut în 1975 și locuiește în Kutina, Croația. El este reprezentat în fața Curții de către dl B. Posavčić, un avocat practicant în Kutina. Reclamantul este un ofițer de poliție în serviciul Ministerului Internului din 1995. La 1 ianuarie 1996 a fost transferat pentru a-și îndeplini sarcinile în Dvor, un oraș situat într-o zonă afectată anterior de Războiul Național și clasificată ca „area de îngrijire specială a statului”. Potrivit Actului privind zonele de îngrijire specială a statului (Zakon o područjima od posebne državne skrbi; „Legea”), funcționarii publici care își îndeplinesc sarcinile în aceste zone avea dreptul la o creștere salarială de 50%.

Întrucât el nu a primit o creștere salarială, la 29 octombrie 1998, reclamantul a depus o acțiune civilă la Curtea Municipală de Kutina, cerând plata sumelor datorii. La 29 iulie 1999, Curtea Municipală de Kutina a declarat că nu are competența să se ocupe de această chestiune. La 9 martie 2000, Curtea Județeană Sisak a respins apelul reclamantului. La 8 noiembrie 2000, Curtea Supremă a anulat parțial hotărârile din prima și a doua instanță și a trimis cazul Curții Municipale Kutina. Între timp, la 29 iulie 2000, Parlamentul a adoptat amendamentele la Actul privind domeniile de îngrijire specială a statului (Zakon o izmjenama i dopunama zakona o područjima od posebne državne skrbi; „amendamentele”).

Amendamentele prevăd că creșterile salariale ar trebui să fie plătite numai funcționarilor publici care, printre altele, își îndeplinesc atribuțiile și locuiesc în domeniile de îngrijire specială a statului. În reluarea procedurii, la 14 iunie 2001, Curtea Municipală Kutina a respins acțiunea reclamantului, deoarece el nu a rezistat în domeniul îngrijirii speciale de stat. La 26 octombrie 2001, Curtea județului Sisak a susținut hotărârea de primă instanță și a respins apelul reclamantului. La 6 februarie 2002, Curtea Supremă a respins cererea de revizuire a punctelor de drept ca fiind inadmisibilă. La 8 aprilie 2004, Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske) și-a respins plângerea ca fiind depusă în afara termenului legal.

Partea relevantă a Actului privind zonele de îngrijire de stat special (Zakon o područjima od posebne državne skrbi, Gazette Oficial nr. 44/1996) prevede că toți funcționarii publici în funcție de organismele administrative de stat din aceste domenii vor primi o creștere salarială de 50% în comparație cu salariile din alte părți ale statului. Partea relevantă a Amendamentelor la Actul privind zonele de îngrijire de stat specială (Zakon o izmjenama i dopunama zakona o područjima od posebne državne skrbi, Gazette Oficial nr. 73/2000) se citește după cum urmează: „Persoanele fizice domiciliate și care locuiesc în domeniile de îngrijire specială a statului … au drepturile care rezultă din prezenta lege.” „Procedurile de a urmări drepturile care rezultă din prezenta lege depuse înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi se încheie în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.”

The applicant, Mr Vjekoslav Baneković, is a Croatian national, who was born in 1975 and lives in Kutina, Croatia. He is represented before the Court by Mr B. Posavčić, a lawyer practising in Kutina. The applicant has been a police officer in the service of the Ministry of the Interior since 1995. On 1 January 1996 he was transferred to perform his duties in Dvor, a town situated in an area previously affected by the Homeland War and classified as an “area of special state care”. According to the Act on Areas of Special State Care (Zakon o područjima od posebne državne skrbi; “the Act”), civil servants performing their duties in these areas had a right to a 50% salary increase. As he did not receive a salary increase, on 29 October 1998 the applicant filed a civil action with the Kutina Municipal Court, seeking payment of the amounts due.

On 29 July 1999 the Kutina Municipal Court declared that it lacked competence to deal with the matter. On 9 March 2000 the Sisak County Court dismissed the applicant's appeal. On 8 November 2000 the Supreme Court partially quashed the first and the second instance judgments, and remitted the case to the Kutina Municipal Court. It found that a part of the applicant's case fell within the competence of the civil courts. In the meantime, on 29 July 2000 Parliament enacted Amendments to the Act on Areas of Special State Care (Zakon o izmjenama i dopunama zakona o područjima od posebne državne skrbi; “the Amendments”). The Amendments provided that salary increases should only be payable to civil servants who, inter alia, both performed their duties and resided in the areas of special state care.

In the resumed proceedings, on 14 June 2001 the Kutina Municipal Court dismissed the applicant's action, as he did not reside in the area of special state care. On 26 October 2001 the Sisak County Court upheld the first instance judgment and dismissed the applicant's appeal. On 6 February 2002 the Supreme Court dismissed his request for revision on points of law as inadmissible. The applicant filed a constitutional complaint. On 8 April 2004 the Constitutional Court (Ustavni sud Republike Hrvatske) dismissed his complaint as being lodged outside the statutory time-limit. The relevant part of the Act on Areas of Special State Care (Zakon o područjima od posebne državne skrbi, Official Gazette no. 44/1996) provides that all civil servants in service with the state administrative bodies in those areas shall receive a 50% salary increase in comparison with the salaries in other parts of the State.

The relevant part of the Amendments to the Act on Areas of Special State Care (Zakon o izmjenama i dopunama zakona o područjima od posebne državne skrbi, Official Gazette no. 73/2000) reads as follows: “Natural persons who are domiciled and reside within the areas of special state care… shall have the rights arising out of this Act.” “Proceedings to pursue rights arising out of this Act lodged before the day of the entry into force of this Act shall be concluded pursuant to the provisions of this Act.”