- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 20 iulie 2023
- Stat pârât
- ALB
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Hamitaj împotriva Albaniei
Traducere în română Auto
HOMITAJ c. ALBANIA (Documentul nr. 11254/11) JUDGMENT STRASBOURG 20 iulie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Hamitaj c. Albania, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Ioannis Ktiskakis , Președintele Darian Pavli, Odddný Mjöll Arnardóttir , judecători și Viktoriya Maradudina, Secretarul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 29 iunie 2023, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cauza a fost inițiată într-o cerere împotriva Albaniei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”) la 15 ianuarie 2011. Guvernul albanez (“Convenția”).
Guvernul” a primit notificarea cererii în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, în ceea ce privește presupusa lungime excesivă a procedurilor, în temeiul articolului 13 din Convenție, cu privire la lipsa unui remediu eficace pentru abordarea lungii procedurilor, precum și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind o încălcare a drepturilor de proprietate ale reclamantului. Detaliile și informațiile aplicabile cererii reclamantului sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a procedurii civile, inclusiv în fața Curții Supreme, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție. Reclamantul a formulat și alte plângeri în temeiul Convenției. Reclamantul s-a plâns în principal că durata procedurii civile în cauză era incompatibilă cu cerința de „tempă motivabilă” (pentru mai multe detalii a se vedea tabelul anexat).
El se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Gazsó v. Ungaria , nr. 48322/12, § 15, 16 iulie 2015; și Topallaj v. Albania , nr. 32913/03, § 75, 21 aprilie 2016). În principalele cauze ale lui Luli și alții v. Albania, nr. 64480/09 și altele 5, 1 aprilie 2014, și Mishgjoni v. Albania, nr. 18381/05, 7 decembrie 2010, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește probleme similare cu cele din acest caz.
După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să justifice durata generală a procedurii la nivel național. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABLIZAT-LAW 10. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, cu privire la lipsa de căi de recurs interne în ceea ce privește plângerea sa cu privire la durata procedurii.
Având în vedere faptele prezentei cereri, argumentele părților și concluziile sale de mai sus, Curtea consideră că a examinat principala întrebare juridică susținută în prezenta cerere, constatând astfel că nu este necesar să se pronunțe o decizie separată cu privire la această plângere (a se vedea Centrul pentru Resurse Juridiale în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 156, ECHR 2014, și Habilaj c. Albania [Comitetul], nr. 2480/10, § 14, 15 septembrie 2022). REZULTAREA COMPLAINTE 11. De asemenea, reclamantul se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la legalizarea construcțiilor ilegale ale terților pe proprietatea reclamantului. 12. Curtea reiterează principiile care reglementează statutul de victimă al unei reclamante.
Hotărârea sau măsura favorabilă unei reclamante nu este, în principiu, suficientă pentru a priva reclamantului de statutul său de „victima” cu excepția cazului în care autoritățile naționale au recunoscut, fie în mod expres, fie în substanță, și apoi au oferit o soluție pentru încălcarea convenției (a se vedea Murray v. Țările de Jos) [GC], nr. 10511/10, § 41, 26 aprilie 2016, și Nada Elveția [GC], nr. 10593/08, § 128, CEDH 2012). Această recunoaștere și remedierea sunt cel mai des rezultatul epuizării remediilor interne (a se vedea Staykov v. Bulgaria , nr. 49438/99, § 89, 12 octombrie 2006, și C și D v. Croația (dec.), nr. 43317/07, 14 octombrie 2010). 13. În ceea ce privește circumstanțele prezentului caz, Curtea remarcă că reclamantul și-a depus cererea Curții atunci când procedura internă era încă în așteptare.
Între timp, instanța națională a recunoscut titlul reclamantului în tranșă și i-a acordat compensații în valoare de 3.135.000 de lei albanezi. Reclamantul nu se plângea în legătură cu suma compensației, nici nu se plângea că i-a fost acordată compensație în loc de demolarea construcțiilor ilegale. 14. Curtea constată că, în cazul în care un reclamant acceptă o sumă de compensare în soluționarea cererilor civile și renunțe la utilizarea suplimentară a remediilor interne, în general, el sau ea nu va mai putea pretinde că este o victimă în aceste chestiuni (a se vedea mutatis mutandis Powell c. Regatul Unit (dec.), nr. 45305/99, CEDH 2000 V). 15. Curtea remarcă că recunoașterea drepturilor de proprietate ale reclamantului constituie recunoașterea unei încălcări și a fost, de asemenea, acordată o compensație adecvată de care nu s-a plângut.
Prin urmare, el nu mai poate fi considerat o victimă a încălcării solicitate. Prin urmare, această plângere trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § a) și 4 din Convenție. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 17. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Luli și alții, citate mai sus, și Mishgjoni , citate mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat.
Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, declară plângerea privind durata procedurii în temeiul articolului 6 din Convenție, admisibilă, constată că nu este necesară examinarea separată a plângerii în temeiul articolului 13 din Convenție și declară restul cererii inadmisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii civile; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 20 iulie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Ioannis Ktiskakis Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitarea depunerii de plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor civile) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Începutul procedurii sau data intrării în vigoare a Convenției în ceea ce privește Albania (2 octombrie 1996) Sfârșitul procedurii Niveluri totale de lungime a jurisdicției Sumele acordate pentru prejudiciu moral per reclamant (în euro) [1] 11254/11 15/01/2011 Frederik HAMITAJ 1949 08/02/2006 14/05/2012 6 ani(i) și 3 luni(i) și 7 zi(i) 3 zi(i) de jurisdicție 600 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului.
THIRD SECTION
CASE OF HAMITAJ v. ALBANIA (Application no. 11254/11) JUDGMENT STRASBOURG 20 July 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Hamitaj v. Albania, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Ioannis Ktistakis , President , Darian Pavli, Oddný Mjöll Arnardóttir , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 29 June 2023, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Albania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 15 January 2011.
The Albanian Government (“the Government”) were given notice of the application under Article 6 § 1 of the Convention, as regards alleged excessive length of proceedings, under Article 13 of the Convention as to the lack of an effective remedy to address the length of proceedings, as well as under Article 1 of Protocol No. 1 related to a violation of the applicant’s property rights. THE FACTS
The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.
The applicant complained of the excessive length of civil proceedings, including those before the Supreme Court, under Articles 6 § 1 of the Convention. The applicant also raised other complaints under the Convention. THE LAW
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 OF THE CONVENTION
5. The applicant complained principally that the length of the civil proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement (for further details see appended table). He relied on Article 6 § 1 of the Convention.
The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Gazsó v. Hungary , no. 48322/12, § 15, 16 July 2015; and Topallaj v. Albania , no. 32913/03, § 75, 21 April 2016).
In the leading cases of Luli and Others v. Albania, nos. 64480/09 and 5 others, 1 April 2014, and Mishgjoni v. Albania, no. 18381/05, 7 December 2010, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of justifying the overall length of the proceedings at the national level. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.
This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article 6 § 1 of the Convention.
OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW
10. The applicant also complained under Article 13 of the Convention about the lack of domestic remedies in respect of his complaint about the length of the proceedings. Having regard to the facts of the case, the submissions of the parties, and its findings in paragraph 9 above, the Court considers that it has examined the main legal question raised in the present application. It thus finds that there is no need to give a separate ruling on this complaint (see Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania [GC], no. 47848/08, § 156, ECHR 2014, and Habilaj v. Albania [Committee], no. 2480/10, § 14, 15 September 2022).
REMAINING COMPLAINTS
11. The applicant also complained under Article 1 of Protocol No. 1 about the legalisation of third parties’ illegal constructions on the applicant’s property.
The Court reiterates the principles governing the victim status of an applicant. A decision or measure favourable to an applicant is not in principle sufficient to deprive the applicant of his or her status as a “victim” unless the national authorities have acknowledged, either expressly or in substance, and then afforded redress for, the breach of the Convention (see Murray v. the Netherlands [GC], no. 10511/10, § 41, 26 April 2016, and Nada v. Switzerland [GC], no. 10593/08, § 128, ECHR 2012). This acknowledgement and the redress are most often the result of the exhaustion of domestic remedies (see Staykov v. Bulgaria , no. 49438/99, § 89, 12 October 2006, and C and D v. Croatia (dec.), no. 43317/07, 14 October 2010).
Turning to the circumstances of the present case, the Court notes that the applicant lodged his application with the Court when the domestic proceedings were still pending. In the meantime, the national courts recognised the applicant’s title to the plot and awarded him compensation in the amount of 3,135,000 Albanian lek. The applicant did not complain about the compensation amount, nor did he complain that he had been awarded compensation instead of demolition of the illegal constructions.
The Court notes that where an applicant accepts a sum of compensation in settlement of civil claims and renounces further use of domestic remedies, he or she will generally no longer be able to claim to be a victim in respect of those matters (see, mutatis mutandis , Powell v. the United Kingdom (dec.), no. 45305/99, ECHR 2000 V).
The Court notes that the recognition of the applicant’s property rights amounts to the acknowledgment of a violation. He was also awarded adequate compensation of which he did not complain. Therefore, he can no longer be considered a victim of the violation claimed. Accordingly, this complaint must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
16. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Luli and Others, cited above, and Mishgjoni , also cited above), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the complaint concerning the length of the proceedings under Article 6 of the Convention, admissible, finds that there is no need to examine separately the complaint under Article 13 of the Convention, and declares the remainder of the application inadmissible; Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention concerning the excessive length of the civil proceedings; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 20 July 2023, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Ioannis Ktistakis Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (excessive length of civil proceedings) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Start of proceedings or date of entry into force of the Convention in respect of Albania (2 October 1996) End of proceedings Total length Levels of jurisdiction Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant (in euros) [1] 11254/11 15/01/2011 Frederik HAMITAJ 1949 08/02/2006 14/05/2012 6 year(s) and 3 month(s) and 7 day(s) 3 level(s) of jurisdiction 600 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.