CtEDO 12.10.2004 Auto

NITU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
12.10.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
NITU v. ROMANIA (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 70806/01, de către Alexandrina NITU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 12 octombrie 2004 ca secțiune compusă din: J.-P. Președintele Costa Loucaides Bîrsan Jungwiert Butkevych Ugrekhelidze Doamna Mularoni, judecători și grefierul de secțiune Dollé având în vedere cererea depusă la 1 octombrie 2000, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dna Alexandrina Nițu, este o națională română, născut în 1933 și locuiește în Vlaici. A fost reprezentată în fața Curții de către dna N. Vișan, un avocat practicant în București. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl B. Aurescu și ulterior de dna R. Rizoiu, Agenți. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În decembrie 1999, E.N. a depus o plângere penală la Curtea de District Slatina împotriva reclamantului, acuzând că aceaceasta a fost încălcată pe terenul său. În hotărârea din 17 martie 2000, Curtea de District a achita reclamantul din cauza faptului că exercita posesia asupra plăcii din 1991 și că avea un titlu de proprietate valabil pentru aceasta din 1994. E.N. a apelat împotriva acestei hotărâri. Curtea Regională Olt a înregistrat recursul și a interzis reclamantul să apară pentru o audiere la 13 aprilie 2000. Ora audierii a fost indicată sub numele de „T2.” Reclamantul a sosit în instanță la 10:30. Până atunci, audierea cazului ei a fost deja desfășurată. Potrivit reclamantului, personalul instanței i-a informat că judecătorii au avut audierea înainte de momentul indicat părților, deoarece au trebuit să părăsească orașul mai devreme în acea zi. Ea a fost informată că nu va fi avută altă audiere și că judecătorii vor elibera în curând decizia finală. Reclamantul a informat Curtea că avocatul ei nu a fost prezent la această audiere. În urma audierii din 13 aprilie 2000, Curtea Regională a anulat hotărârea din 17 martie 2000, a retras cazul pe fond, a constatat că E.N. a deținut deținerea în mod valabil a terenului și, într-o decizie finală a aceleiași zile, a condamnat reclamantul de încălcarea pe terenul E.N., a amendat-o pe 2.000.000 de lei români (ROL) și a ordonat-o să plătească 300.000 de ROL pentru taxele de judecată. Reclamantul a solicitat anularea deciziei finale din 13 aprilie 2000 (concursată în anulare ), pe baza articolului 386 din Codul de Procedură Penală. Reclamantul a susținut că citarea primită pentru audierea de recurs este ilegală, în măsura în care nu a indicat ora reală a audierii, astfel cum a solicitat legea. La 19 mai 2000 Curtea Regională Olt și-a respins cererea prin pur și simplu afirmarea că „nu a îndeplinit cerințele prevăzute în mod expres” prin lege. Reclamantul nu a apelat împotriva deciziei din 19 mai 2000 care a devenit astfel finală. 1 și 3 lit. (b) și (c) din Convenție, reclamantul s-a plâns că nu a avut un proces echitabil sau posibilitatea de a se apăra în fața Curții Regionale Olt, care a judecat recursul pe fondul cazului și a condamnat-o în absența ei, fără să o audă pe ea sau pe avocatul ei, și fără să fie interzisă în mod legal la audiere. Ea susține că presupunerea de nevinovăție în favoarea sa a fost încălcată în același proces în fața Curții Regionale Olt, în încălcarea articolului 2 din Convenție. PROCEDURA La 20 februarie 2004, cazul a fost comunicat guvernului contestat. La cererea Guvernului, la 17 mai 2004, Registrul a formulat o propunere de soluționare prietenoasă a ambelor părți. La 14 și 15 iunie 2004, Guvernul și, respectiv, reclamantul au informat Curtea că au ajuns la o soluție prietenoasă și au atașat declarațiile de acceptare. Într-o scrisoare din 19 iunie 2004, Guvernul a solicitat Curtea să sancționeze acordul părților și să elimine cererea de pe lista sa de cazuri. O cerere similară a fost formulată de reclamant într-o scrisoare din 30 iulie. 2004. DREPTUL La 14 iunie 2004, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvernul respondent: „Declar că Guvernul României oferă să plătească ex gratie 2.500 de euro doamnei Alexandrina Nițu, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi transformată în lei românesc la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 15 iunie 2004, reprezentantul reclamantului a trimis Curtea o declarație, care se menționează după cum urmează: „Not că Guvernul României sunt dispus să plătească ex grație suma de 2.500 de euro doamnei Alexandrina Nițu, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi transformată în lei românesc la rata aplicabilă la data plății și fără taxe care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Prin urmare, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cauze. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă