LASTUVKOVA AND MRAZEK v. THE CZECH REPUBLIC

DRAHOMIRA LAŠTUVKOVÁ și JAN MRÁZEK împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 19 octombrie 2004 în calitate de Cameră compusă din: J.-P. Președintele Costa A.B. Baka Loucaides Bîrsan Jungwiert doamna Thomassen Mularoni, judecători și dl T.L. având în vedere cererea depusă la 20 noiembrie 2000, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere decizia parțială din 17 decembrie 2002, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile transmise de solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dna Drahomíra Laštuvková și dl Jan Mázek, sunt cehăi, născuți în 1928 și, respectiv, în 1934, locuiesc în Praga.

Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dl S. Balík, un avocat practicant la Praga. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dl V. A. Schorm. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În 1953, o casă și o parcelă de teren deținută de părinții reclamanților au fost expropriate în scopul extinderii Universității Charles.

După ce Universitatea Charles a refuzat cererea reclamantului din 25 iunie 1991, în temeiul Legii extrajudiciare de reabilitare a unui acord privind returnarea proprietății lor, au depus o acțiune de restituire la Curtea de District din Praga 1 (okresní soud) pentru recuperarea proprietății la 31 martie 1992. Cazul a fost tratat de Curtea de District între octombrie 1992 și iunie 1994, de Curtea Municipală de Praga între septembrie 1994 și august 1995, de Curtea Supremă între noiembrie 1995 și februarie 2000 și de Curtea Constituțională între iunie 1998 și noiembrie 2000. Reclamanții se plângeau inițial în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii era excesivă.

HOTĂRÂREA La 30 aprilie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentanții legali ai părților: [Traducerea guvernului] „Guvernul Republicii Cehe reprezentat în fața Curții Europene a Drepturilor Omului de agentul său, Vít Alexander Schorm („Guvernul”), și dna Drahomíra Laštuvková și dl Jan Mázek („Reclamanții”), reprezentat de consilierul lor, dl Stanislav Balík, declară că: 1. au ajuns la o soluție prietenoasă a cauzei nr. 72059/01 – Drahomíra Laštuvková și Jan Mázek v. Republica Cehă („ Cererea”); Guvernul va plăti fiecărui reclamant o sumă de 90.000 de coroane cehe (în cuvinte „o sută de mii de coroane cehe”) [aproximativ 2.864 euro], în termen de trei luni de la data notificării hotărârii emise de Curtea Europeană a Drepturilor Omului („Curtea”) în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”), la un cont bancar pe care reclamanții îl vor specifica Ministerului Justiției fără întârziere nejustificată la cerere; 3. suma menționată mai sus este de a acoperi orice daune care ar fi putut fi cauzate reclamanților de către Republica Cehă prin intermediul autorităților sale, inclusiv cheltuielile juridice; 4. dacă suma menționată mai sus nu este plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții, apoi de la data de expirare,

a dobânzi simple pentru sumă se plătesc la o rată anuală egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale; 5. Reclamanții renunțe la orice nouă cereri împotriva Republicii Cehe pe baza faptelor procedurii în fața Curții pe baza cererii și consideră această soluționare prietenoasă ca soluționarea finală a cererii; 6. nici Guvernul, nici reclamanții nu vor solicita ca cazul să fie remis la Marea Camerei Curții în temeiul art. 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții în temeiul art. 39 din Convenție; 7. soluționarea prietenoasă a cererii în conformitate cu prezenta declarație poate fi supusă aprobării de către Guvern la ședința sa ministerială; Reclamanții iau act în mod corespunzător de această rezervă.” Guvernul a informat Curții decizia Ministerului Justiției de a nu recurge la punctul 7 din declarația de mai sus.

Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea suplimentară a cererii (art. 37 § 1 în amendă) În consecință, cererea la cazul articolului 29 § 3 din Convenție ar trebui întreruptă și cazul scos din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să atace restul cererii din lista cazurilor sale. Președintele adjunct J.-P. Costa

SECOND SECTION

FINAL DECISION

Application no. 72059/01 by Drahomíra LAŠTUVKOVÁ and Jan MRÁZEK against the Czech Republic The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 19 October 2004 as a Chamber composed of: Mr J.-P. Costa , President , Mr A.B. Baka , Mr L. Loucaides , Mr C. Bîrsan , Mr K. Jungwiert , Mrs W. Thomassen , Mrs A. Mularoni, judges , and Mr T.L.

Early , Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 20 November 2000, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having regard to the partial decision of 17 December 2002, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mrs Drahomíra Laštuvková and Mr Jan Mrázek, are Czech nationals, born in 1928 and 1934 respectively and live in Prague. They were represented before the Court by Mr S. Balík, a lawyer practising in Prague.

The respondent Government were represented by their Agent, Mr V. A. Schorm. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In 1953 a house and a plot of land owned by the applicants' parents were expropriated for the purposes of the enlargement of Charles University.

After Charles University had refused the applicant's request of 25 June 1991 under the Extra-judicial Rehabilitation Act for an agreement on the return of the property to them, they lodged a restitution action with the Prague 1 District Court (okresní soud) for recovery of the property on 31 March 1992. The case was dealt with by the District Court between October 1992 and June 1994, by the Prague Municipal Court between September 1994 and August 1995, by the Supreme Court between November 1995 and February 2000 and by the Constitutional Court between June 1998 and November 2000. COMPLAINT The applicants originally complained under Article 6 § 1 of the Convention that the length of the proceedings was excessive.

THE LAW On 30 April 2004 the Court received the following declaration signed by the legal representatives of the parties: [Translation by the Government] “The Government of the Czech Republic , represented before the European Court of Human Rights by its Agent Mr. Vít Alexander Schorm (“the Government”), and Mrs. Drahomíra Laštuvková and Mr. Jan Mrázek (“the Applicants”), represented by their counsel Mr.

Stanislav Balík, declare that: 1. they have reached a friendly settlement of case No. 72059/01 – Drahomíra Laštuvková and Jan Mrázek v. the Czech Republic (“the Application”); 2. the Government will pay to each Applicant an amount of 90,000 Czech crowns (in words “ninety thousand Czech crowns”) [about 2,864 euros], within three months from the date of the notification of the judgement delivered by the European Court of Human Rights (“the Court”) pursuant to Article 39 of the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”), to a bank account that the Applicants will specify to the Ministry of Justice without undue delay upon request; 3. the above-mentioned sum is to cover any damage that might have been caused to the Applicants by the Czech Republic through its authorities, including legal expenses; 4. if the above-mentioned amount is not paid within the designated time of three months from the date of the notification of the Court's judgment, then from the expiry date, a simple interest on the amount shall be paid at an annual rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points; 5. the Applicants waive any further claims against the Czech Republic based on the facts of the proceedings before the Court on the basis of the Application,

and regard this friendly settlement as the final settlement of the Application; 6. neither the Government nor the Applicants will request that the case be referred to the Court's Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgement under Article 39 of the Convention; 7. the friendly settlement of the Application according to this declaration may be subject to approval by the Government at its ministerial meeting; the Applicants take due note of this reservation.” The Government have informed the Court of the decision of the Ministry of Justice not to have recourse to point 7 of the above declaration. The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties.

It finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the further examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, the application to the case of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the remainder of the application out of its list of cases. T.L. Early J.-P. Costa Deputy Registrar President