BREIEROVA v. the CZECH REPUBLIC

DECIZIA FINALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 57321/00 a Ingrid BREIEROVÁ împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), ședința la 8 iunie 2004 ca Cameră compusă din: J.-P. Președintele Costa Loucaides Bîrsan Jungwiert Butkevych doamna Thomassen dna Mularoni, judecători și dl T.L., grefier adjunct al secțiunii. Având în vedere cererea depusă la 18 ianuarie 2000, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere decizia parțială din 8 octombrie 2002, având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat și de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Ingrid Becker (fost Breierová), este un ceh care s-a născut în 1966 și trăiește în Viena (Austria).

Ea este reprezentată în fața Curții de către dl P. Strnad, un avocat care practică în Republica Cehă. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dl Schorm. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 aprilie 1992, mama reclamantului a depus o acțiune de restituire a unei parcele de teren, naționalizată în 1952. La 15 septembrie 1992, Curtea de District 10 de Praga (obvodní soud) a respins acțiunea. În 1993, Curtea Municipală de Praga (městský soud) La 23 august 1995, mama reclamantului a murit. Reclamantul și sora ei au preluat procedura de restituire ca moștenitori. La 20 mai 1997, Curtea de district a respins cererile de restituire, susținând că proprietatea nu a putut fi returnată în natura în calitate de clădire a fost construită pe teren după expropriarea sa și, prin urmare, a fost exclusă din restituire.

Cu toate acestea, reclamanții ar putea solicita o compensare financiară. La 15 septembrie 1998, Curtea Municipală a susținut hotărârea de primă instanță. La 16 iulie 1999, reclamanta a depus un recurs constituțional (ústavní stížnost) , susținând o încălcare a dreptului ei la o ședință echitabilă. Noiembrie 1999 Curtea Constituțională ( Ústavní soud ) a respins recursul constituțional vădit nefondat. COMPLAINTA Reclamantul s-a plângut inițial în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii.

HOTĂRÂREA La 30 aprilie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de ambele părți: [Traducerea Guvernului] „Guvernul Republicii Cehe, reprezentat în fața Curții Europene a Drepturilor Omului de agentul lor, Vít Alexander Schorm (“Guvernul”), și dna Ingrid Becker (Breierová) („Reclamantul”), reprezentat de sfatul ei, dl Pavel Strnad, declară că: au ajuns la o soluție prietenoasă a cauzei nr. 57321/00 – Ingrid Breierová și alții v. Republica Cehă ( „ cererea”); Guvernul va plăti reclamantului o sumă totală de 96,000 de coroane cehe (CZK) [aproximativ 2.957 euro], în termen de trei luni de la data notificării hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului („Curtea”), în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”), la un cont bancar pe care reclamantul îl va specifica Ministerului Justiției fără întârziere nejustificată la cerere; suma menționată anterior este de a acoperi orice daune care ar fi putut fi cauzate reclamantului de către Republica Cehă prin intermediul autorităților sale, inclusiv a cheltuielilor juridice; în cazul în care suma menționată nu este plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții, atunci, de la data de expirare,

se plătește un dobânzi simplu pe valoarea respectivă la o rată anuală egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale; Reclamantul renunțe la orice nouă plângere împotriva Republicii Cehe pe baza faptelor procedurii în fața Curții pe baza cererii și consideră că această soluție prietenoasă este soluționarea finală a cererii; nici Guvernul, nici reclamantul nu vor solicita ca cazul să fie remis la Marea Camerei Curții în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții în temeiul articolului 39 din Convenție; soluționarea prietenoasă a cererii în conformitate cu prezenta declarație poate fi supusă aprobării de către Guvern la ședința sa ministerială; Reclamantul ia act în mod corespunzător de această rezervă.” Guvernul a informat, de asemenea, Curtea cu privire la decizia luată de Ministerul Justiției de a nu recurge la punctul 7 din declarație.

Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea suplimentară a cererii (art. 37 § 1 în amendă) În consecință, cererea la cazul articolului 29 § 3 din Convenție ar trebui întreruptă și cazul scos din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să atace restul cererii din lista cazurilor sale. Președintele adjunct J.-P. Costa

SECOND SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 57321/00 by Ingrid BREIEROVÁ against the Czech Republic The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 8 June 2004 as a Chamber composed of: Mr J.-P. Costa , President , Mr L. Loucaides , Mr C. Bîrsan , Mr K. Jungwiert , Mr V. Butkevych , Mrs W. Thomassen , Mrs A. Mularoni, judges , and Mr T.L. Early, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 18 January 2000, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the partial decision of 8 October 2002, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government and the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mrs Ingrid Becker (formerly Breierová), is a Czech national who was born in 1966 and lives in Vienna (Austria).

She is represented before the Court by Mr P. Strnad, a lawyer practising in the Czech Republic. The respondent Government were represented by their Agent, Mr V. Schorm. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 1 April 1992 the mother of the applicant filed an action for the restitution of a plot of land, nationalised in 1952. On 15 September 1992 the Prague 10 District Court (obvodní soud) rejected the action. In 1993, the Prague Municipal Court (městský soud) quashed this judgment and remitted the case to the District Court for a further hearing. On 23 August 1995 the applicant's mother died. The applicant and her sister took over the restitution proceedings as her heirs.

On 20 May 1997 the District Court rejected the restitution claims, holding that the property could not be returned in natura as a building had been constructed on the land after its expropriation, and was therefore excluded from restitution. Nevertheless, the plaintiffs could claim financial compensation. On 15 September 1998 the Municipal Court upheld the first instance judgment. On 16 July 1999 the applicant lodged a constitutional appeal (ústavní stížnost) , claiming a violation of her right to a fair hearing. On 4 November 1999 the Constitutional Court ( Ústavní soud ) dismissed the constitutional appeal as being manifestly ill-founded. COMPLAINT The applicant originally complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings.

THE LAW On 30 April 2004 the Court received the following declaration signed by both of the parties: [Translation of the Government] “The Government of the Czech Republic, represented before the European Court of Human Rights by their Agent Mr Vít Alexander Schorm (“the Government”), and Mrs.

Ingrid Becker (Breierová) (“the Applicant”), represented by her counsel Mr.Pavel Strnad, declare that: 1. they have reached a friendly settlement of the case No. 57321/00 – Ingrid Breierová and others v. the Czech Republic (“the Application”); 2. the Government will pay to the Applicant a total amount of 96,000 Czech crowns (CZK) [Around 2,957 euros], within three months from the date of the notification of the decision delivered by the European Court of Human Rights (“the Court”) pursuant to Article 39 of the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”), to a bank account that the Applicant will specify to the Ministry of Justice without undue delay upon request; 3. the above-mentioned sum is to cover any damage that might have been caused to the Applicant by the Czech Republic through its authorities, including legal expenses; 4. if the above-mentioned amount is not paid within the designated time of three months from the date of the notification of the Court's decision then, from the expiry date, a simple interest on the amount shall be paid at an annual rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points; 5. the Applicant waives any further claims against the Czech Republic based on the facts of the proceedings before the Court on the basis of the Application,

and regards this friendly settlement as the final settlement of the Application; 6. neither the Government nor the Applicant will request that the case be referred to the Court's Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's decision under Article 39 of the Convention; 7. the friendly settlement of the Application according to this declaration may be subject to approval by the Government at its ministerial meeting; the Applicant takes due note of this reservation.” The Government have also informed the Court about the decision made by the Ministry of Justice not to have recourse to point 7 of the declaration. The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties.

It finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the further examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, the application to the case of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the remainder of the application out of its list of cases. T.L. Early J.-P. Costa Deputy Registrar President