CASE OF PIŠTOROVÁ v. THE CZECH REPUBLIC

Reclamantul s-a născut în 1935 și locuiește în Praga. Părinții reclamanților au deținut o casă cu o grădină și un drum privat. La 24 aprilie 1967, ei și-au donat proprietatea statului. Proprietatea a fost apoi administrată de comuna Humpolec (město Humpolec). La 24 aprilie 1991, reclamantul a solicitat municipalității să încheie un acord de restituire cu ea, în conformitate cu Legea extrajuzială de reabilitare (denumită în continuare „Actul”). Municipiul a refuzat. La 10 februarie 1993, Tribunalul de District Pelhřimov (okresní soud), după a desfășura două audieri la 17 iunie 1992 și 9 februarie 1993, a respins acțiunea reclamantului de restituire a proprietăților în cauză, introdusă la 31 martie 1992 și finalizată la 8 și 16 iunie 1992, declarând că contractul de donație nu a fost încheiat sub presiune, astfel cum prevede legea.

La 13 mai 1993, Curtea Regională České Budδjovice (krajský soud), la recursul reclamantului din 17 martie 1993, a anulat această hotărâre și a trimis acest caz Curții de District. La 20 octombrie și 10 decembrie 1993 și la 26 și 29 iulie 1994, Curtea de District a desfășurat audieri. 10. La 29 iulie 1994, municipalitatea a ordonat restabilirea proprietății reclamantului. Tribunalul, după evaluarea anumitor probe suplimentare, a constatat că părinții reclamantului au semnat contractul de donație sub presiune. 11. La 8 decembrie 1994, Curtea Regională, cu privire la apelul inculpatului din 28 august 1994, la care reclamantul și-a făcut observațiile la 4 septembrie 1994, a modificat hotărârea Curții de District, respingând cererea de restituire a reclamantului.

Acesta a constatat că municipalitatea nu a deținut casa la 1 aprilie 1991, astfel cum se prevede în Act, și că nu a fost transferată în Comunitate după intrarea în vigoare a Actului nr. 172/1991 cu obligația de a-l restabili fostilor proprietari. 12. La 13 februarie 1995, hotărârea a fost notificată reclamantului care, la 27 februarie 1995, a depus un recurs asupra punctelor de drept (dovolání) la Curtea Înaltă de la Praga (Vrchní soud), susținând întrebarea poziției municipalității în calitate de acuzată. 13. La 17 decembrie 1998, Curtea Supremă, la care cauza reclamantului a fost transferată din motive de competență materială la 2 ianuarie 1996, a respins recursul reclamantului, susținând motivele furnizate de Curtea Regională.

14. La 23 martie 1999, reclamantul a depus un recurs constituțional (ústavní stížnosti) susținând că procedura a fost nejustificată, iar dreptul ei la o audiere corectă și publică care respectă principiul egalității armelor a fost încălcat. 15. La 3 august 2000, Curtea Constituțională (Ústavní soud) a respins recursul, declarând, printre altele, că nu au existat întârzieri nejustificate în cadrul procedurii, considerând că orice întârziere în cadrul procedurii dinainte de Curtea Supremă a fost cauzată de amendamentele Codului de Procedură Civilă (občanský soudní řád). Decizia a fost notificată avocatului reclamantului la 14 august 2000.

4. The applicant was born in 1935 and lives in Prague.