- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 octombrie 2004
- Stat pârât
- CZE
- Articole
- Articolul 6, Articolul 35, Articolul 41
- Concluzia
- Excepție preliminară
- Restul cererii — inadmisibil
- Încălcare — Articolul 6
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral — sumă acordată
Pištorová împotriva Cehiei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1935 și locuiește în Praga. Părinții reclamanților au deținut o casă cu o grădină și un drum privat. La 24 aprilie 1967, ei și-au donat proprietatea statului. Proprietatea a fost apoi administrată de comuna Humpolec (město Humpolec). La 24 aprilie 1991, reclamantul a solicitat municipalității să încheie un acord de restituire cu ea, în conformitate cu Legea extrajuzială de reabilitare (denumită în continuare „Actul”). Municipiul a refuzat. La 10 februarie 1993, Tribunalul de District Pelhřimov (okresní soud), după a desfășura două audieri la 17 iunie 1992 și 9 februarie 1993, a respins acțiunea reclamantului de restituire a proprietăților în cauză, introdusă la 31 martie 1992 și finalizată la 8 și 16 iunie 1992, declarând că contractul de donație nu a fost încheiat sub presiune, astfel cum prevede legea.
La 13 mai 1993, Curtea Regională České Budδjovice (krajský soud), la recursul reclamantului din 17 martie 1993, a anulat această hotărâre și a trimis acest caz Curții de District. La 20 octombrie și 10 decembrie 1993 și la 26 și 29 iulie 1994, Curtea de District a desfășurat audieri. 10. La 29 iulie 1994, municipalitatea a ordonat restabilirea proprietății reclamantului. Tribunalul, după evaluarea anumitor probe suplimentare, a constatat că părinții reclamantului au semnat contractul de donație sub presiune. 11. La 8 decembrie 1994, Curtea Regională, cu privire la apelul inculpatului din 28 august 1994, la care reclamantul și-a făcut observațiile la 4 septembrie 1994, a modificat hotărârea Curții de District, respingând cererea de restituire a reclamantului.
Acesta a constatat că municipalitatea nu a deținut casa la 1 aprilie 1991, astfel cum se prevede în Act, și că nu a fost transferată în Comunitate după intrarea în vigoare a Actului nr. 172/1991 cu obligația de a-l restabili fostilor proprietari. 12. La 13 februarie 1995, hotărârea a fost notificată reclamantului care, la 27 februarie 1995, a depus un recurs asupra punctelor de drept (dovolání) la Curtea Înaltă de la Praga (Vrchní soud), susținând întrebarea poziției municipalității în calitate de acuzată. 13. La 17 decembrie 1998, Curtea Supremă, la care cauza reclamantului a fost transferată din motive de competență materială la 2 ianuarie 1996, a respins recursul reclamantului, susținând motivele furnizate de Curtea Regională.
14. La 23 martie 1999, reclamantul a depus un recurs constituțional (ústavní stížnosti) susținând că procedura a fost nejustificată, iar dreptul ei la o audiere corectă și publică care respectă principiul egalității armelor a fost încălcat. 15. La 3 august 2000, Curtea Constituțională (Ústavní soud) a respins recursul, declarând, printre altele, că nu au existat întârzieri nejustificate în cadrul procedurii, considerând că orice întârziere în cadrul procedurii dinainte de Curtea Supremă a fost cauzată de amendamentele Codului de Procedură Civilă (občanský soudní řád). Decizia a fost notificată avocatului reclamantului la 14 august 2000.
4. The applicant was born in 1935 and lives in Prague.
The applicant's parents owned a house with a garden and private road. On 24 April 1967 they donated their property to the State. The property was then administered by the Humpolec Municipality (město Humpolec).
On 24 April 1991 the applicant requested the Municipality to conclude a restitution agreement with her, pursuant to the Extra-Judicial Rehabilitation Act (hereinafter “the Act”). The Municipality refused.
On 10 February 1993 the Pelhřimov District Court (okresní soud), after having held two hearings on 17 June 1992 and 9 February 1993, dismissed the applicant's action for restitution of the property in question, introduced on 31 March 1992 and completed on 8 and 16 June 1992, stating that the contract of donation had not been concluded under pressure, as envisaged by the Act.
On 13 May 1993 the České Budĕjovice Regional Court (krajský soud), upon the applicant's appeal of 17 March 1993, quashed this judgment and remitted the case to the District Court.
On 20 October and 10 December 1993 and on 26 and 29 July 1994 the District Court held hearings.
On 29 July 1994 it ordered the Municipality to restore the property to the applicant. The court, having assessed certain additional evidence, found that the applicant's parents had signed the contract of donation under pressure.
On 8 December 1994 the Regional Court, on the defendant's appeal of 28 August 1994, to which the applicant had made her comments on 4 September 1994, modified the District Court's judgment, dismissing the applicant's claim for restitution. It found that the Municipality had not owned the house on 1 April 1991, as provided for in the Act, and that it had not been transferred to the Municipality after the entry into force of Act no. 172/1991 with the obligation to restore it to the former owners.
On 13 February 1995 the judgment was notified to the applicant who, on 27 February 1995, filed an appeal on points of law (dovolání) with the Prague High Court (Vrchní soud), raising the question of the position of the Municipality as defendant.
On 17 December 1998 the Supreme Court, to which the applicant's case had been transferred for reasons of material competence on 2 January 1996, dismissed the applicant's appeal, endorsing the reasons given by the Regional Court.
On 23 March 1999 the applicant lodged a constitutional appeal (ústavní stížnosti) claiming that the proceedings had been unreasonably long, and that her right to a fair and public hearing respecting the principle of equality of arms had been violated.
On 3 August 2000 the Constitutional Court (Ústavní soud) dismissed her appeal, stating inter alia that there had been no unjustified delays in the proceedings. It considered that any delay in the proceedings before the Supreme Court had been caused by the amendments to the Code of Civil Procedure (občanský soudní řád). The decision was notified to the applicant's lawyer on 14 August 2000.