PATTA v. THE CZECH REPUBLIC

DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 12605/02 de Ivo PATTA împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 14 septembrie 2004 în calitate de Cameră compusă din: J.-P. Președintele Costa Loucaides Bîrsan Jungwiert Butkevych dna Thomassen dna Mularoni, judecători și dna Dollé grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 8 martie 2002, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Ivo Patta, este un ceh, care s-a născut în 1948 și trăiește în Praha 10. El este reprezentat în fața Curții de către dl V. Vlk, un avocat care practică în Praha 8. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Bunica solicitantă deținea o casă și o parcelă de terenuri în Městec Králové, pe care statul a confiscat-o în 1960 și s-a întors la ea în 1969. La 15 octombrie 1970, a semnat un acord de vânzare a proprietății către Městec Králové Centre for Agricol Apprenticeship (Střední odborné učiliště zemědělské), un institut de stat, și a fost plătit 123 233,35 CZK. Apoi, o parte din proprietate a fost transferată la Cooperativă de Consumator (spotřebni družstvo) și Municipiului Městec Králové. Procedura de restituire a proprietății în temeiul Legii privind proprietatea terenurilor nr. 229/1991 La 10 octombrie 1991, reclamantul a solicitat proprietăților proprietăților proprietății în temeiul Legii Nr. 229/1991 pentru a-i returna proprietatea, susținând că bunica sa a semnat acordul de vânzare în condiții contrar și de dezavantaj remarcabil. După refuzul lor, la 4 decembrie 1992, el a solicitat Oficiul de teren Nymburk (pozemkový úřad) să-i restaureze proprietatea. La 31 ianuarie 1995, Oficiul de Teren a respins cererea reclamantului, declarând că, deși nu era sigur dacă bunica sa a acționat sub presiune, nu a vândut proprietatea în condiții de dezavantaj remarcabil. La 29 septembrie 1995, Curtea Municipală de Praga (městský soud) , la apelul reclamantului, a anulat hotărârea Oficiului de Teren și a revenit cauzele pentru stabilirea în continuare a faptelor. La 21 februarie 1996, Oficiul de Teren respinge din nou cererea reclamantului de restituire a proprietății, deoarece nu s-a dovedit că bunica sa a încheiat acordul de vânzare în condiții remarcabile dezavantaje. La 16 mai 1997, Curtea Municipală a susținut hotărârea Oficiului Land. La 9 iunie 1998, Curtea Constituțională a acordat recursul constituțional al reclamantului, în care s-a plâns că nu a fost invitat în mod corespunzător la ședință în fața Curții Municipale și că acesta din urmă a decis în absența sa. Curtea Constituțională a anulat hotărârea Curții Municipale. La 2 februarie 1999, Curtea Municipală a susținut din nou hotărârea Oficiului de Teren. La 29 august 2001, Curtea Constituțională a respins cererea reclamantului din 27 iulie 2001 de a înlocui judecătorul raportor din cauza presupusei prejudecăți. La 18 septembrie 2001, Curtea Constituțională a respins recursul constituțional al reclamantului din 14 iunie 1999 împotriva hotărârii Curții Municipale și a hotărârii Oficiului Terenului, vădit nefondat. II. Procedura de restituire a proprietății în temeiul Legii extrajudiciare de reabilitare nr. 87/1991 La 10 octombrie 1991, reclamantul a solicitat Centrul pentru Apropiere Agricolă să-i returneze proprietatea, în conformitate cu Legea extrajudiciară nr. 87/1991. După refuzul acestuia, el a solicitat Curtea de district Nymburk (okresní soud) la 16 martie 1992, pentru a-i restabili proprietatea. La 24 martie 1992, Curtea de District a invitat reclamantul să remedieze deficiențele din observațiile sale, pe care le-a făcut-o la 7 aprilie 1992. La 18 septembrie 1992, Curtea de District a organizat o audiere. La 15 iulie 1996, reclamantul a informat Curtea de District, la ancheta din 4 iulie 1996, că el a insistat asupra continuării procedurilor în ciuda cererii simultane de restituire în temeiul Legii de proprietate a terenurilor în fața Oficiului de Teren. La 29 iulie 1997, Curtea de District a întrerupt procedura, declarând că nu are competența să se ocupe de acest caz. La 6 noiembrie 1997 Curtea Municipală de Praga (krajský soud) , după apelul reclamantului din 19 august 1997, a anulat hotărârea Curții de District și a înmânat cazul pentru a fi examinată în continuare. La 6 ianuarie 1999, Curtea de District a informat reclamantul că procedura a fost rămasă la 4 decembrie 1998. La 23 mai 2002, Curtea de District a ordonat o audiere la 23 iulie 2002. La 28 martie 2003, Curtea de District a întrerupt din nou procedura pentru lipsă de competență și a adresat cazul Ministerului Agriculturii. La 19 august 2003, Curtea Municipală a susținut această decizie. La 25 februarie 2004, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept, declarând că concluziile instanțelor inferiore au fost în conformitate cu dreptul intern. 1. În ceea ce privește procedurile de restituire a proprietăților în temeiul Legii privind proprietatea terenurilor nr. 229/1991, reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii a fost excesivă și, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, că a fost privat de posesiunile sale deoarece bunica sa a fost forțată să semneze contractul de vânzare. 2. În ceea ce privește procedurile de restituire a proprietății în temeiul Legii extrajudiciare nr. 87/1991, reclamantul se plâng în temeiul art. 6 § 1 din Convenție că durata procedurii a fost excesivă. 1. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii de restituire în temeiul Legii privind proprietatea terenurilor, care a început la 4 decembrie 1992 și s-a încheiat la 18 septembrie 2001 și, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, despre privarea proprietăților, se presupune că datorită forței bunica sa. Curtea consideră că nu poate determina, pe baza dosarului, admisibilitatea plângerii referitoare la durata procedurii de restituire în temeiul Legii privind proprietatea terenurilor și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe acest lucru guvernului contestat. În măsura în care reclamantul se plânge în legătură cu circumstanțele vânzării proprietății de către bunica sa în 1970, care a avut loc înainte de 18 martie 1992, această plângere trebuie respinsă ca fiind incompatibilă ratione temporis în conformitate cu art. 35 § 3 din Convenție. În consecință, plângerea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. 2. Reclamantul se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu privire la durata procedurii de restituire în temeiul Legii extrajudiciare de reabilitare, care a început la 16 martie 1992. Se pare că procedura este încă în suspensie. Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să notifice guvernul contestat. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerii reclamantului cu privire la durata procedurii de restituire a bunurilor în temeiul Actelor privind proprietatea terenului și reabilitarea extrajudiciară; declara restul cererii inadmisibil. Dollé J.-P. Costa Grefier Președinte

SECOND SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 12605/02

by Ivo PATTA

against the Czech Republic

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 14

September 2004 as a Chamber composed of:

Mr

J.-P.

Costa

,

President

,

Mr

L.

Loucaides

,

Mr

C.

Bîrsan

,

Mr

K.

Jungwiert

,

Mr

V.

Butkevych

,

Mrs

W.

Thomassen

,

Mrs

A.

Mularoni,

judges

,

and Mrs

S.

Dollé

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 8 March 2002,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Ivo Patta, is a Czech national, who was born in 1948 and lives in Praha 10. He is represented before the Court by Mr V. Vlk, a

lawyer practising in Praha 8.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant's grandmother owned a house and plot of land in Městec Králové, which the State seized in 1960 and returned to her in 1969. On 15

October 1970 she signed an agreement to sell the property to the Městec Králové Centre for Agricultural Apprenticeship

(Střední odborné učiliště zemědělské),

a State institute, and was paid 123,233.35 CZK. Subsequently, part of the property was transferred to the Consumer Cooperative

(spotřební družstvo)

and the Městec Králové Municipality.

I.

Proceedings for the restitution of the property under the Land Ownership Act No. 229/1991

On 10 October 1991 the applicant requested the owners of the property under the Land Ownership Act No. 229/1991 to return the property to him, arguing that his grandmother had signed the sale agreement under duress and conspicuously disadvantageous conditions. Upon their refusal, on 4 December 1992 he requested the Nymburk Land Office

(pozemkový úřad)

to restore the property to him.

On 31 January 1995 the Land Office dismissed the applicant's request, stating that, while it was uncertain whether his grandmother had acted under duress, she had not sold the property under conspicuously disadvantageous conditions.

On 29 September 1995 the Prague Municipal Court

(městský soud)

, upon the applicant's appeal, quashed the Land Office's decision and returned the case to it for further establishment of the facts.

On 21 February 1996 the Land Office again dismiss the applicant's request for the restitution of the property as it was not proved that his grandmother had concluded the sale agreement under conspicuously disadvantageous conditions.

On 16 May 1997 the Municipal Court upheld the Land Office's decision.

On 9 June 1998 the Constitutional Court granted the applicant's constitutional appeal, in which he had complained that he had not been duly invited to the hearing before the Municipal Court, and that the latter had decided in his absence. The Constitutional Court quashed the Municipal Court's judgment.

On 2 February 1999 the Municipal Court again upheld the Land Office's decision.

On 29 August 2001 the Constitutional Court dismissed the applicant's request of 27 July 2001 to replace the judge rapporteur because of alleged partiality.

On 18 September 2001 the Constitutional Court dismissed the applicant's constitutional appeal of 14 June 1999 against the Municipal Court's judgment and the Land Office's decision as manifestly ill-founded.

II.

Proceedings for the restitution of the property under the Extra-judicial Rehabilitation Act No. 87/1991

On 10 October 1991 the applicant requested the Centre for Agricultural Apprenticeship to return the property to him, pursuant to the Extra-judicial Rehabilitation Act No. 87/1991. After its refusal, he requested the Nymburk District Court

(okresní soud)

on 16 March 1992 to restore the property to him. On 24 March 1992 the District Court invited the applicant to remedy shortcomings in his submissions, which he did on 7 April 1992.

On 18 September 1992 the District Court held a hearing.

On 15 July 1996 the applicant informed the District Court, upon its inquiry of 4 July 1996, that he insisted on the continuation of these proceedings despite his simultaneous request for restitution under the Land Ownership Act before the Land Office.

On 29 July 1997 the District Court discontinued the proceedings, finding that it lacked competence to deal with the case.

On 6 November 1997 the Prague Municipal Court

(krajský soud)

, upon the applicant's appeal of 19 August 1997, quashed the District Court's decision and remitted the case to it for further consideration.

On 6 January 1999 the District Court informed the applicant that the proceedings had been stayed on 4 December 1998.

On 23 May 2002 the District Court ordered a hearing on 23 July 2002.

On 28 March 2003 the District Court again discontinued the proceedings for lack of competence and referred the case to the Ministry of Agriculture.

On 19 August 2003 the Municipal Court upheld this decision.

On 25 February 2004 the Supreme Court dismissed the applicant's appeal on points of law, holding that the conclusions of the lower courts had been in accordance with domestic law.

COMPLAINTS

THE LAW

The Court considers that it cannot, on the basis of the file, determine the admissibility of the complaint concerning the length of the restitution proceedings under the Land Ownership Act, and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of it to the respondent Government.

Insofar as the applicant complains about the circumstances of the sale of the property by his grandmother in 1970, which took place prior to 18

March 1992, this complaint must be rejected as being incompatible

ratione temporis

with the Convention within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. Accordingly, the complaint under Article 1 of Protocol No. 1 must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention.

The Court considers that it cannot, on the basis of the file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of it to the respondent Government.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to adjourn

the examination of the applicant's complaint concerning the length of the proceedings for restitution of property under the Land Ownership and Extra-judicial Rehabilitation Acts;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

S.

Dollé

J.-P.

Costa

Registrar

President