CtEDO 28.10.2004 Auto

RYSMUKHAMETOV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
28.10.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
RYSMUKHAMETOV v. RUSSIA (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 33220/02 de către Irk RYSMUKHAMETOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 28 octombrie 2004 în calitate de Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Lorenzen Dna Tulkens, Kovler Zagrebelsky dna Steiner Hajiyev, judecători și grefierul secțiunii Nielsen având în vedere cererea depusă la 7 august 2002, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Irk Zagitovich Rysmukhametov, este un național rus, născut în 1931 și locuiește în orașul Sibay din Republica Bashkortostană. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Kuznetsov, avocat care practică la Moscova. Guvernul contestat este reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 19 decembrie 1999, au avut loc alegerile naționale la camera inferioară a legislaturii federale, Duma de Stat a Adunării Federale a Federației Ruse. Un candidat, dl. Barlybaev („deputatul parlamentului” sau „MP”), a primit o majoritate de voturi în districtul electoral single-ballot Sibay nr. 6 din Republica Bashkortostană. La 16 iunie 2000, reclamantul, un votant local, a depus o plângere la Comisia Electorală Centrală a Federației Ruse („CEC”) împotriva deciziei de aproba rezultatele alegerilor din district. Reclamantul a afirmat, în special, că fiul său, dl Mukhamet-Irekle, care a fost în momentul material asistentul viitorului parlamentar, a observat că viitorul parlamentar nu a plătit serviciile furnizate de o companie locală de radiodifuziune. De asemenea, reclamantul a susținut că dl Barlybaev nu a plătit serviciile furnizate de o editură locală și de alte instituții și a solicitat CEC să investigheze această chestiune și să invalideze rezultatele alegerilor. La 6 iulie 2000, Parlamentul a depus o acțiune civilă împotriva reclamantului pentru protecția onoarei, demnității și a reputației sale profesionale. Deputatul a susținut că plângerea reclamantului din 16 iunie 2000 către CEC conținea declarații difamatorii și dăunătoare. De asemenea, deputatul a susținut că singurul motiv pentru care reclamantul depune reclamația a fost să răzbune refuzul depus de Parlament de angajare fiul reclamantului, dl Mukhamet-Irekle. La o dată neespecificată, reclamantul a răspuns prin depunerea unei cereri de contrare, susținând că plângerea sa la CEC a fost un exercitare legală a datoriei sale civile și că acuzațiile sale au fost exacte. La 8 noiembrie 2000, Curtea de Oraș Sibay a Republicii Bashkortostan și-a pronunțat hotărârea. Curtea a concluzionat că acuzațiile reclamantului din reclamația sa din 16 iunie 2000 au fost inexacte și au acordat cererea Parlamentului, au respins reclamația reclamantului și au ordonat reclamantului să plătească RUR 5.000 (aproximativ 200 EUR) în daune. La 28 februarie 2002, Curtea Supremă a Republicii Bashkortostan a respins recursul reclamantului și a susținut hotărârea. Reclamantul s-a plâns, fără a invoca dispoziții specifice ale Convenției, că instanța l-a considerat responsabil pentru comunicarea informațiilor către Comisia Electorală Centrală a Federației Ruse, în ciuda faptului că aceste informații au fost în domeniul public. În temeiul articolelor 6 și 13 din Convenția și al articolului 3 din Protocolul nr. 1 reclamantul s-a plâns că procedurile de difamare împotriva acestuia au fost nejustificate și arbitrare. DLUL pe 14 august 2003 Artur Mukhamet-Irekle, fiul reclamantului, a fost numit tutore legal al reclamantului. La 8 septembrie 2003, cererea a fost comunicată guvernului contestat. Prin scrisoarea din 1 octombrie 2003, dl Mukhamet-Irekle a informat Curtea că dl Kuznetsov a fost desemnat ca reprezentant al reclamantului. La 13 ianuarie 2004, au fost primite observațiile guvernamentale cu privire la admisibilitatea și meritele cererii, iar reprezentantul reclamantului a fost invitat să își prezinte observațiile scrise în răspuns până la 10 martie 2004. La 11 februarie 2004, versiunea engleză a observațiilor Guvernului a fost transmisă reprezentantului reclamantului. Prin o scrisoare nedenumită primită prin fax la 3 martie 2004, dl Mukhamet-Irekle solicită o prelungire a unei perioade nedefinite a termenului permis de prezentare a observațiilor, citand boala reclamantului. Președintele Camerei a acordat o prelungire până la 1 aprilie 2004. Prin scrisoarea prin fax din 11 martie 2004, dl Mukhamet-Irekle a informat Curtea cu privire la moartea reclamantului. El a indicat că este singurul moștenitor și succesor al reclamantului și a solicitat Curtea să continue examinarea cererii. Având în vedere că observațiile privind admisibilitatea și meritul nu au fost primite de termenul indicat, la 11 mai 2004, reprezentantul reclamantului a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobărea observațiilor ar putea duce la grevarea cererii sale. El a fost, de asemenea, informat că Curtea a luat în considerare declarația moștenitorului reclamantului care exprimă dorința de a continua procesul în fața Curții și, prin urmare, el a furnizat o declarație scrisă care explică interesul legitim al moștenitorului de a urmări procedura. Până în prezent, nu au fost primite observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile și nici declarația de mai sus. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile în cauză, este necesar.” Curtea constată că reprezentantul reclamantului a fost recomandat că el a fost de a prezenta observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritele cauzei. El a primit ulterior un aviz al acestuia. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent. Curtea declară că moștenitorul reclamantului nu intenționează să își continue cererea. În plus, consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu este obligată să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că cazul ar trebui eliminat din listă în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista cazurilor sale. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă