Rysmukhametov împotriva Rusiei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 33220/02 de către Irk RYSMUKHAMETOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 28 octombrie 2004 în calitate de Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Lorenzen Dna Tulkens, Kovler Zagrebelsky dna Steiner Hajiyev, judecători și grefierul secțiunii Nielsen având în vedere cererea depusă la 7 august 2002, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Irk Zagitovich Rysmukhametov, este un național rus, născut în 1931 și locuiește în orașul Sibay din Republica Bashkortostană. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Kuznetsov, avocat care practică la Moscova. Guvernul contestat este reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 19 decembrie 1999, au avut loc alegerile naționale la camera inferioară a legislaturii federale, Duma de Stat a Adunării Federale a Federației Ruse. Un candidat, dl. Barlybaev („deputatul parlamentului” sau „MP”), a primit o majoritate de voturi în districtul electoral single-ballot Sibay nr. 6 din Republica Bashkortostană. La 16 iunie 2000, reclamantul, un votant local, a depus o plângere la Comisia Electorală Centrală a Federației Ruse („CEC”) împotriva deciziei de aproba rezultatele alegerilor din district. Reclamantul a afirmat, în special, că fiul său, dl Mukhamet-Irekle, care a fost în momentul material asistentul viitorului parlamentar, a observat că viitorul parlamentar nu a plătit serviciile furnizate de o companie locală de radiodifuziune.

De asemenea, reclamantul a susținut că dl Barlybaev nu a plătit serviciile furnizate de o editură locală și de alte instituții și a solicitat CEC să investigheze această chestiune și să invalideze rezultatele alegerilor. La 6 iulie 2000, Parlamentul a depus o acțiune civilă împotriva reclamantului pentru protecția onoarei, demnității și a reputației sale profesionale. Deputatul a susținut că plângerea reclamantului din 16 iunie 2000 către CEC conținea declarații difamatorii și dăunătoare. De asemenea, deputatul a susținut că singurul motiv pentru care reclamantul depune reclamația a fost să răzbune refuzul depus de Parlament de angajare fiul reclamantului, dl Mukhamet-Irekle. La o dată neespecificată, reclamantul a răspuns prin depunerea unei cereri de contrare, susținând că plângerea sa la CEC a fost un exercitare legală a datoriei sale civile și că acuzațiile sale au fost exacte.

La 8 noiembrie 2000, Curtea de Oraș Sibay a Republicii Bashkortostan și-a pronunțat hotărârea. Curtea a concluzionat că acuzațiile reclamantului din reclamația sa din 16 iunie 2000 au fost inexacte și au acordat cererea Parlamentului, au respins reclamația reclamantului și au ordonat reclamantului să plătească RUR 5.000 (aproximativ 200 EUR) în daune. La 28 februarie 2002, Curtea Supremă a Republicii Bashkortostan a respins recursul reclamantului și a susținut hotărârea. Reclamantul s-a plâns, fără a invoca dispoziții specifice ale Convenției, că instanța l-a considerat responsabil pentru comunicarea informațiilor către Comisia Electorală Centrală a Federației Ruse, în ciuda faptului că aceste informații au fost în domeniul public.

În temeiul articolelor 6 și 13 din Convenția și al articolului 3 din Protocolul nr. 1 reclamantul s-a plâns că procedurile de difamare împotriva acestuia au fost nejustificate și arbitrare. DLUL pe 14 august 2003 Artur Mukhamet-Irekle, fiul reclamantului, a fost numit tutore legal al reclamantului. La 8 septembrie 2003, cererea a fost comunicată guvernului contestat. Prin scrisoarea din 1 octombrie 2003, dl Mukhamet-Irekle a informat Curtea că dl Kuznetsov a fost desemnat ca reprezentant al reclamantului. La 13 ianuarie 2004, au fost primite observațiile guvernamentale cu privire la admisibilitatea și meritele cererii, iar reprezentantul reclamantului a fost invitat să își prezinte observațiile scrise în răspuns până la 10 martie 2004. La 11 februarie 2004, versiunea engleză a observațiilor Guvernului a fost transmisă reprezentantului reclamantului.

Prin o scrisoare nedenumită primită prin fax la 3 martie 2004, dl Mukhamet-Irekle solicită o prelungire a unei perioade nedefinite a termenului permis de prezentare a observațiilor, citand boala reclamantului. Președintele Camerei a acordat o prelungire până la 1 aprilie 2004. Prin scrisoarea prin fax din 11 martie 2004, dl Mukhamet-Irekle a informat Curtea cu privire la moartea reclamantului. El a indicat că este singurul moștenitor și succesor al reclamantului și a solicitat Curtea să continue examinarea cererii. Având în vedere că observațiile privind admisibilitatea și meritul nu au fost primite de termenul indicat, la 11 mai 2004, reprezentantul reclamantului a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobărea observațiilor ar putea duce la grevarea cererii sale.

El a fost, de asemenea, informat că Curtea a luat în considerare declarația moștenitorului reclamantului care exprimă dorința de a continua procesul în fața Curții și, prin urmare, el a furnizat o declarație scrisă care explică interesul legitim al moștenitorului de a urmări procedura. Până în prezent, nu au fost primite observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile și nici declarația de mai sus. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1.

În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile în cauză, este necesar.” Curtea constată că reprezentantul reclamantului a fost recomandat că el a fost de a prezenta observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritele cauzei. El a primit ulterior un aviz al acestuia. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent. Curtea declară că moștenitorul reclamantului nu intenționează să își continue cererea.

În plus, consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu este obligată să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că cazul ar trebui eliminat din listă în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista cazurilor sale. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 33220/02 by Irk RYSMUKHAMETOV against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 28 October 2004 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mr P. Lorenzen , Mrs F. Tulkens, Mr A. Kovler , Mr V. Zagrebelsky , Mrs E. Steiner , Mr K. Hajiyev, judges , and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 7 August 2002, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Irk Zagitovich Rysmukhametov, is a Russian national, who was born in 1931 and lives in the town of Sibay of the Bashkortostan Republic. He was represented before the Court by Mr M. Kuznetsov, a lawyer practising in Moscow.

The respondent Government are represented by Mr P. Laptev, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 19 December 1999 the national elections to the lower chamber of the federal legislature, the State Duma of the Federal Assembly of the Russian Federation, took place. One candidate, Mr Barlybaev (“the member of parliament” or “MP”), received a majority of votes in Sibay single-ballot electoral district no. 6 of the Bashkortostan Republic. On 16 June 2000 the applicant, a local voter, filed a complaint with the Central Electoral Commission of the Russian Federation (“the CEC”) against the decision of the district electoral registry to approve the results of the district elections.

The applicant alleged, in particular, that his son, Mr Mukhamet-Irekle who was at the material time the assistant to the future MP, had observed the future MP's failure to pay for the services provided by a local broadcasting company. The applicant also alleged that Mr Barlybaev had failed to pay for the services provided by a local publishing house and some other institutions and requested the CEC to investigate the matter and invalidate the results of elections. On 6 July 2000 the MP lodged a civil action against the applicant for the protection of his honour, dignity and professional reputation. The MP alleged that the applicant's complaint of 16 June 2000 to the CEC had contained defamatory and damaging statements.

The MP also alleged that the sole reason for the applicant's filing the complaint had been to avenge the MP's refusal to employ the applicant's son, Mr Mukhamet-Irekle. On an unspecified date the applicant responded by lodging a counterclaim. He submitted that his complaint to the CEC had been a lawful exercise of his civil duty and that his allegations had been accurate. On 8 November 2000 the Sibay Town Court of the Bashkortostan Republic gave its judgment. The court concluded that the applicant's allegations in his complaint of 16 June 2000 had been inaccurate and granted the MP's claim, dismissed the applicant's counterclaim and ordered the applicant to pay RUR 5,000 (approximately EUR 200) in damages.

On 28 February 2002 the Supreme Court of the Bashkortostan Republic dismissed the applicant's appeal and upheld the judgment. COMPLAINTS The applicant complained, without invoking specific provisions of the Convention, that the court had found him liable for communication of information to the Central Electoral Commission of the Russian Federation, notwithstanding the fact that this information had been in the public domain. Under Articles 6 and 13 of the Convention and Article 3 of Protocol No. 1 the applicant complained that the proceedings for defamation against him had been unfair and arbitrary. THE LAW On 14 August 2003 Mr Artur Mukhamet-Irekle, the applicant's son, was appointed the applicant's legal guardian.

On 8 September 2003 the application was communicated to the respondent Government. By a letter of 1 October 2003, Mr Mukhamet-Irekle informed the Court that Mr Kuznetsov was appointed to act as the applicant's representative. On 13 January 2004 the Government's observations on the admissibility and merits of the application were received and the applicant's representative was invited to submit his written observations in reply by 10 March 2004. On 11 February 2004 the English version of the Government's observations was forwarded to the applicant's representative. The time-limit for the submission of the applicant's observations remained unaffected. By an undated letter received by fax on 3 March 2004, Mr Mukhamet-Irekle requested an extension of an unspecified duration of the time allowed for submission of the observations, citing the applicant's illness.

The President of the Chamber granted an extension until 1 April 2004. By a faxed letter of 11 March 2004, Mr Mukhamet-Irekle informed the Court of the applicant's death. He indicated that he was the applicant's only heir and successor and asked the Court to pursue examination of the application. As the observations on the admissibility and merits had not been received by the indicated time-limit, on 11 May 2004 the applicant's representative was advised by registered mail that the failure to submit observations might result in the strike-out of his application. He was also informed that the Court had taken into account the statement by the applicant's heir expressing the wish to pursue the proceedings before the Court and he was therefore to provide a written statement explaining the heir's legitimate interest in having the proceedings pursued.

As it appears from the acknowledgement-of-receipt card, the letter was delivered on 28 May 2004. To date neither the observations on the admissibility and merits nor the above statement have been received. The Court recalls Article 37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court notes that the applicant's representative was advised that he was to submit written observations on the admissibility and merits of the case.

He subsequently received a reminder thereof. No response has been received to date. The Court infers therefrom that the applicant's heir does not intend to pursue his application. Furthermore, it considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case. In these circumstances it considers that the case should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President