Nizamiyeva împotriva Rusiei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 36199/02, de către Liliya Gamirovna NIZAMIYEVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 2 martie 2006 în calitate de Cameră compusă de: Președintele C.L. Rozakis, dna Botoucharova Kovler, dna Steiner K. H ajiyev Spielmann S.E. Jebens judecători și dl. Dr. Quesada, având în vedere cererea depusă la 23 iulie 2002, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Liliya Gamirovna Nizamiyeva, este un național rus care s-a născut în 1960 și locuiește în satul Sharan din Republica Bashkortostană a Federației Ruse.

Guvernul contestat este reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 septembrie 1998, reclamantul și-a interzis fostul soț pentru diviziunea apartamentului achiziționat în comun. La 21 ianuarie 2000, fostul soț al reclamantului a reclamat și a solicitat instanței să ordone că reclamantul să plătească taxele de întreținere a locuințelor. La 18 decembrie 2002, Curtea de District Bakalinskiy a atribuit în parte acțiunea reclamantului. La 10 aprilie 2003, Curtea Supremă a Republicii Bashkortostan a anulat hotărârea privind recursul și a remis cazul pentru o nouă examinare.

La 1 martie 2004, Curtea de District Bakalinskiy a respins acțiunea reclamantului și a permis în parte acțiunea fostului său soț. La 3 august 2004, Curtea Supremă a Republicii Bashkortostan a susținut hotărârea din 1 martie 2004 privind recursul. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție că procedura a fost excesiv de lungă și nedrept, că instanța a evaluat în mod eronat faptele și a interpretat greșit dreptul intern. La 4 mai 2005, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 23 august 2005, observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii au fost primite și reclamantul a fost invitat să prezinte observații scrise în răspuns până la 27 octombrie 2005. La 22 septembrie 2005, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului.

Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 27 octombrie 2005, la 12 decembrie 2005, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobărea observațiilor ar putea duce la grevarea cererii. După cum rezultă din avizul de primire care a revenit la Curte, scrisoarea din 12 decembrie 2005 a ajuns la reclamant la 27 decembrie 2005. Reclamantul nu a răspuns. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1.

În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” Curtea remarcă că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei, iar ulterior a primit un aviz cu privire la aceasta. Reclamantul a fost informat, de asemenea, cu privire la o consecință a neaprovizionării acestei observații. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea.

În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolele sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că acesta ar trebui eliminat din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista de cazuri.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 36199/02 by Liliya Gamirovna NIZAMIYEVA against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 2 March 2006 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mrs S. Botoucharova , Mr A. Kovler , Mrs E. Steiner , Mr K. H ajiyev , Mr D. Spielmann , Mr S.E. Jebens , judges , and Mr S. Quesada , Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 23 July 2002, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Liliya Gamirovna Nizamiyeva, is a Russian national who was born in 1960 and lives in the village of Sharan in the Bashkortostan Republic of the Russian Federation.

The respondent Government are represented by Mr P. Laptev, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 1 September 1998 the applicant sued her former husband for division of their jointly acquired flat. On 21 January 2000 the applicant’s former husband counterclaimed and requested the court to order that the applicant should pay housing maintenance charges. On 18 December 2002 the Bakalinskiy District Court awarded the applicant’s action in part. On 10 April 2003 the Supreme Court of the Bashkortostan Republic quashed the judgment on appeal and remitted the case for a fresh examination.

On 1 March 2004 the Bakalinskiy District Court dismissed the applicant’s action and allowed her former husband’s action in part. On 3 August 2004 the Supreme Court of the Bashkortostan Republic upheld the judgment of 1 March 2004 on appeal. COMPLAINTS The applicant complained under Articles 6 and 13 of the Convention that the proceedings had been excessively long and unfair, that the courts had incorrectly assessed the facts and misinterpreted the domestic law. THE LAW On 4 May 2005 the application was communicated to the respondent Government. On 23 August 2005 the Government’s observations on the admissibility and merits of the application were received and the applicant was invited to submit written observations in reply by 27 October 2005. On 22 September 2005 the English version of the Government’s observations was forwarded to the applicant.

The time-limit for the submission of the applicant’s observations remained unaffected. As the applicant’s observations on the admissibility and merits had not been received by 27 October 2005, on 12 December 2005 the applicant was advised by registered mail that the failure to submit observations might result in the strike-out of the application. As it follows from the advice of receipt which returned to the Court, the letter of 12 December 2005 reached the applicant on 27 December 2005. The applicant did not reply. The Court recalls Article 37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows: “1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court notes that the applicant was requested to submit written observations on the admissibility and merits of the case. She subsequently received a reminder thereof. The applicant was also informed about a consequence of her failure to submit the observations. No response has been received to date. The Court infers therefrom that the applicant does not intend to pursue her application.

Furthermore, the Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case. In these circumstances it considers that Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Christos Rozakis Deputy Registrar President