ZIMAKOVA v. RUSSIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE: 71989/01 de Anna ZIMAKOVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 20 octombrie 2005 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele Loucaides Doamna Tulkens Lorenzen Doamna Vajić, judecătorii Kovler și dl. S. Nielsen, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 23 martie 2001, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Anna Pavlovna Zimakova, este un național rus, născut în 1920 și locuiește în orașul Nelidovo. Guvernul contestat este reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1999 reclamantul a depus în judecată nepoata și nepotul ei pentru expulzare din apartamentul lor comun. La 11 iunie 1999, Curtea din orașul Nelidovo din regiunea Tver, în ultima instanță, a respins prima acțiune. La 17 octombrie 2000, Curtea Regională Tver a respins a doua acțiune. Reclamantul nu a participat pentru că a primit convocare în instanță după ședința de recurs. La 7 februarie 2005, Curtea a primit de la Guvern o copie a declarației semnate de reclamant și adresate Curții Europene a Drepturilor Omului. Partea sa relevantă, tradusă din Rusia, a citit după cum urmează: „Vă cer să nu examinați plângerile mele cu privire la procedurile din fața Tribunalului din Nelidovo și a Curții Regionale din Tver în acțiunile mele împotriva nepoatei mele... din cauza reconcilierii noastre.” Guvernul a insistat că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea în fața Curții. La 9 februarie 2005, reclamantul a fost invitat să își prezinte observațiile cu privire la scrisoarea Guvernului. Nu a fost urmat niciun răspuns. La 26 aprilie și 27 iunie 2005, Curtea a repetat cererea, trimisă prin poștă înregistrată. Reclamantul nu a răspuns. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” Curtea remarcă că reclamantul a semnat declarația prin care a solicitat Curtea să nu examineze cererea. Reclamantul a fost invitat să își prezinte observațiile. Nu a fost primit niciun răspuns până în prezent. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolele sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că acesta ar trebui eliminat din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 71989/01

by Anna ZIMAKOVA

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 20

October 2005 as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mr

L.

Loucaides

,

Mrs

F.

Tulkens

,

Mr

P.

Lorenzen

,

Mrs

N.

Vajić

,

Mrs

S.

Botoucharova,

Mr

A.

Kovler

,

judges

,

and Mr

S. Nielsen,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 23 March 2001,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Anna Pavlovna Zimakova, is a Russian national, who was born in 1920 and lives in the town of Nelidovo. The respondent Government are represented by Mr P. Laptev, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In 1999 the applicant sued her granddaughter and grandson for their eviction from their common flat.

On 11 June 1999 the Nelidovo Town Court of the Tver Region, in the final instance, dismissed the first action.

On 17 October 2000 the Tver Regional Court, in the final instance, dismissed the second action. The applicant did not attend because she received court summons after the appeal hearing had taken place.

THE LAW

On 7 February 2005 the Court received from the Government a copy of the declaration signed by the applicant and addressed to the European Court of Human Rights. Its relevant part, as translated from Russian, read as follows:

“[I] ask you not to examine my complaints concerning the proceedings before the Nelidovo Town Court and the Tver Regional Court in my action against my granddaughter... due to our reconciliation.”

The Government insisted that the applicant did not intend to pursue her application before the Court.

On 9 February 2005 the applicant was invited to submit her comments on the Government’s letter. No response followed. On 26 April and 27 June 2005 the Court repeated its request, sent by registered mail. The applicant did not reply.

The Court recalls Article

37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:

“1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a) the applicant does not intend to pursue his application;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court notes that the applicant signed the declaration by which she had requested the Court not to examine her application. The applicant was invited to submit her comments. No reply has been received to date. The Court infers therefrom that the applicant does not intend to pursue her application. Furthermore, the Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case.

In these circumstances it considers that Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.

Søren

Nielsen

Christos

Rozakis

Registrar

President