REZAYEV v. RUSSIA

Prima secțiune decizia nr. 77455/01 de Ivan Maksimovich REZAYEV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 2 martie 2006 în calitate de cameră compusă de: Președintele C.L. Rozakis dna Botoucharova Kovler dna Steiner K. H ajiyev Spielmann S.E. Jebens și dl judecător adjunct al secțiunii S. Quesada, Având în vedere cererea depusă la 8 noiembrie 2001, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. Reclamantul, dl Ivan Maksimovich Rezayev, este un național rus care s-a născut în 1934 și locuiește în Kiev, în Ucraina. Guvernul contestat este reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul primește o pensie de vârstă. La o dată neespecificată, reclamantul a depus în judecată fondul de pensii din districtul Kalininskiy din Novosibirsk pentru creșterea pensiei sale și pentru arridele de pensie. La 29 octombrie 1998, Curtea de District Kalininskiy din Novosibirsk a acordat în parte acțiunea reclamantului. Curtea a susținut că pensia sa ar trebui crescută în conformitate cu legislația privind pensiile, că pârâtul ar trebui să plătească reclamantului RUR 596,61 în amânare și a respins atenția cererilor. La 28 ianuarie 1999, Curtea regională Novosibirsk a susținut hotărârea privind recursul.

La 24 mai 2001, Presidiumul Curții Regionale Novosibirsk, prin intermediul procedurilor de supraveghere-revizuire și prin aplicarea președintelui Curții Regionale Novosibirsk, a anulat hotărârile din 29 octombrie 1998 și 28 ianuarie 1999 în partea referitoare la creșterea pensiei reclamantului, a respins această cerere și a susținut reamintirea hotărârilor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție că hotărârea finală a fost anulată prin intermediul unei revizuiri de supraveghere, că președintele Curții regionale Novosibirsk nu avea dreptul de a depune o cerere de reexaminare și de a participa la determinarea cazului său și că instanțele interne au interpretat greșit legislația.

La 25 mai 2005, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 7 septembrie 2005, observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii au fost primite și reclamantul a fost invitat să prezinte observații scrise în răspuns până la 10 noiembrie 2005. La 11 octombrie 2005, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului. Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 10 noiembrie 2005, la 12 decembrie 2005, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobărea observațiilor ar putea duce la grevarea cererii.

După cum rezultă din avizul de primire care a revenit la Curte, scrisoarea din 12 decembrie 2005 a ajuns la reclamant la 22 decembrie 2005. Reclamantul nu a răspuns. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” Curtea remarcă că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei, iar ulterior a primit un aviz cu privire la aceasta.

Reclamantul a fost, de asemenea, informat cu privire la consecințele neaprovizionării acestei observații. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolele sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că acesta ar trebui eliminat din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista de cazuri.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 77455/01 by Ivan Maksimovich REZAYEV against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 2 March 2006 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mrs S. Botoucharova , Mr A. Kovler , Mrs E. Steiner , Mr K. H ajiyev , Mr D. Spielmann , Mr S.E. Jebens , judges , and Mr S. Quesada , Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 8 November 2001, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Ivan Maksimovich Rezayev, is a Russian national who was born in 1934 and lives in Kiev, in Ukraine.

The respondent Government are represented by Mr P. Laptev, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant receives an old-age pension. On an unspecified date the applicant sued the Pension Fund of the Kalininskiy District of Novosibirsk for increase of his pension and for pension arrears. On 29 October 1998 the Kalininskiy District Court of Novosibirsk granted the applicant’s action in part. The court held that his pension should be increased according to the pension law, that the defendant should pay the applicant RUR 596.61 in arrears and dismissed the reminder of the claims.

On 28 January 1999 the Novosibirsk Regional Court upheld the judgment on appeal. On 24 May 2001 the Presidium of the Novosibirsk Regional Court, by way of supervisory-review proceedings and upon an application of the president of the Novosibirsk Regional Court, quashed the judgments of 29 October 1998 and 28 January 1999 in the part concerning the increase of the applicant’s pension, dismissed that claim and upheld the reminder of the judgments. COMPLAINTS The applicant complained under Articles 6 and 13 of the Convention that the final judgment had been quashed by way of a supervisory review, that the president of the Novosibirsk Regional Court had had no right to lodge an application for a review and to participate in the determination of his case, and that the domestic courts had misinterpreted the law.

THE LAW On 25 May 2005 the application was communicated to the respondent Government. On 7 September 2005 the Government’s observations on the admissibility and merits of the application were received and the applicant was invited to submit written observations in reply by 10 November 2005. On 11 October 2005 the English version of the Government’s observations was forwarded to the applicant. The time-limit for the submission of the applicant’s observations remained unaffected. As the applicant’s observations on the admissibility and merits had not been received by 10 November 2005, on 12 December 2005 the applicant was advised by registered mail that the failure to submit observations might result in the strike-out of the application.

As it follows from the advice of receipt which returned to the Court, the letter of 12 December 2005 reached the applicant on 22 December 2005. The applicant did not reply. The Court recalls Article 37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court notes that the applicant was requested to submit written observations on the admissibility and merits of the case.

He subsequently received a reminder thereof. The applicant was also informed about the consequence of his failure to submit the observations. No response has been received to date. The Court infers therefrom that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case. In these circumstances it considers that Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.

Santiago Quesada Christos Rozakis Deputy Registrar President