CASE OF MAGLODI v. HUNGARY

RESPONDENT

HUN

HOTĂRÂRE

09.11.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 5-3;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF MAGLODI v. HUNGARY (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1970 și trăiește în Budapesta. În prezent, el este reținut la închisoarea Budapesta. În 10 iunie 1999 reclamantul a fost arestat și interogat pe o acuzație de crimă. El a fost acuzat de a fi ucis un om în 1997. Cadavrul omului a fost găsit în grădina unei co-acusate. identitatea victimei nu a fost încă cunoscută. În a doua zi, Procurorul Regional din Budapesta a respins plângerea reclamantului în legătură cu arestarea sa. În acțiunea urmatoare, el a fost asistat de un avocat de apărare de alegere. La 10 și 24 iunie, 9 septembrie, 3 noiembrie 1999 și 2 mai 2000 reclamantul a fost interogat, dar el a refuzat să răspundă la întrebările adresate lui. Co-acusat a fost interogat la 21 și 23 iunie, 8 septembrie 1999 și 3 mai 2000. Martorii au fost auziți la 10 și 23 iunie, 10 și 16 iulie, 2, 3, 6 și 9 august, 10 și 29 septembrie, 3 noiembrie 1999, 17 februarie, 1 și 13 martie 2000 și 10 iulie 2001. 10. Între timp, la 12 iunie 1999, Curtea Centrală de District a Pest, confirmată de Curtea Regională de la Budapesta la 18 iunie 1999, a ordonat detenția reclamantului în reținere până la 12 iulie 1999. Curtea de District a considerat că, având în vedere gravitatea acuzațiilor împotriva acestuia, a existat un risc de coluzie și abscondare a reclamantului. 11. La 14 iunie 1999 a fost numit un patolog legist. El a prezentat avizul său final la 19 octombrie 1999 12. La 8 iulie 1999, Curtea Centrală de District Buda, confirmată de Curtea Regională la 26 iulie 1999, a prelungit detenția reclamantului până la 12 septembrie 1999 din aceleași motive date de Curtea Centrală de District Pest. 13. La 7 septembrie și 2 decembrie 1999, Curtea Regională, confirmată de un comitet de apel al aceleiași instanțe la 23 septembrie și 22 decembrie 1999, a prelungit, din aceleași motive, detenția reclamantului până la 12 decembrie 1999 și, respectiv, 12 aprilie 2000, 14. La 10 aprilie, 4 iulie și 6 octombrie 2000, Curtea Supremă a prelungit detenția reclamantului până la 12 iulie, 12 octombrie 2000 și, respectiv, 20 ianuarie 2001, și a făcut referire la pericolul abscondării reclamantului, menționând că o analiză ADN a fost efectuată în vederea confirmării identității victimei. Un expert în hemogenetică, care a fost desemnat în acest scop la 16 august 1999, și-a prezentat avizul final la 17 octombrie 2001. 15. La 6 noiembrie 2000, Curtea Regională, confirmată de un comitet de apel al aceleiași instanțe la 15 decembrie 2000, a respins cererea reclamantului de eliberare. 16. La 17 ianuarie 2001, Curtea Supremă a prelungit detenția reclamantului până la 20 aprilie 2001 și a respins cererea de eliberare. La 19 aprilie 2001, Curtea Supremă a prelungit detenția reclamantului până la 20 iulie 2001, din cauza faptului că ar putea să absoargă. 19. La 2 mai 2001, ancheta a fost închisă și dosarul a fost pus la dispoziția acuzaților. La 22 mai 2001, Procurorul public a redeschis ancheta în vederea încheierii cazului împotriva acuzaților. Aceste proceduri s-au încheiat la 20 iunie 2001. 20. Între timp, la 5 iunie 2001, Curtea Regională, confirmată de un comitet de recurs al aceluiași tribunal, la 27 iunie 2001, a respins cererea reclamantului de eliberare. 21. La 13 iulie 2001, Procurorul a preferat un proiect de lege de acuzare, acuzând reclamantul și alte două persoane de crimă. La 17 iulie 2001 și 29 aprilie 2002, Curtea Regională, confirmată de Curtea Supremă la 16 august 2001 și, respectiv, 11 iunie 2002, a susținut deținerea reclamantului la înaintare până la eliberarea hotărârii de primă instanță. Curtea a invocat pericolul abscondajului reclamantului. 23. La 8 iulie 2002, reclamantul a depus o cerere de eliberare în care s-a referit la jurisprudența internă și la jurisprudența Curții privind detenția anterioară. El a susținut, printre altele, că abscondarea lui era improbabilă având în vedere legăturile sale strânse cu mama sa bolnavă și tatăl paralizat, frații săi și fiul său de 11 ani, și faptul că el a trăit cu soția sa de cinci ani de common law și că au efectuat o renovare majoră a apartamentului lor. 24. La 23 iulie 2002, judecătorul președinte a refuzat, în temeiul articolului 95 § 4 din Codul de Procedură Penală, să ia o decizie oficială cu privire la cererea reînnoită a reclamantului de eliberare din cauză că nu se referă la noi circumstanțe. La 10 și 15 octombrie 2002, Curtea Regională a desfășurat audieri. La 25 octombrie 2002 a fost numit psihiatru criminalist pentru a examina inculpați. La 8 ianuarie 2003, Curtea Regională a depus o audiere și a refuzat să elibereze reclamantul. La 3 februarie 2003, Curtea Supremă și-a respins recursul, se bazează pe pericolul de abscondare. 26. La 4 și 20 martie 2003, Curtea Regională a depus audieri și a refuzat să elibereze reclamantul. 27. La 16 aprilie, 12 mai, 3 și 11 iunie 2003, Curtea Regională a pronunțat o hotărâre. În hotărârea sa de 34 de pagini, Curtea Regională a condamnat reclamantul de crimă și a impus o condamnare pe viață. 28. La 7 august 2003, reclamantul a interzis apelul. La 27 octombrie 2003, și-a încheiat recursul. 29. La 5 mai 2004, Curtea de Apel din Budapesta a desfășurat o audiere. Curtea a anulat hotărârea de primă instanță, a trimis cazul Curții Regionale și a prelungit detenția anterioară a reclamantului. Reclamantul a fost reținut încă de atunci. 30. Secțiunea 95 din Codul de Procedință Penală, astfel cum este în vigoare în perioada relevantă, se citește după cum urmează: (1) Detenția retrasă, atunci când este ordonată înaintea acuzării, poate dura până la decizia instanței în cadrul procedurii preliminare anterioare, până la maxim o lună. Detenția retrasă poate fi prelungită de către Curtea de District într-o ocazie, timp de cel mult două luni. După trei luni, detenția în reținere poate fi prelungită de către un singur judecător al Curții Regionale, până la două ocazii, dar nu poate continua după un an de la ordinul de reținere. După aceea, durata detenției în reținere poate fi prelungită numai de către Curtea Supremă. (2) Detenția depusă în reținere, atunci când este ordonată sau susținută de instanța de primă instanție după acuzație, poate dura până când hotărârea de primă instanție este pronunțată... (3) În cazul în care durata deținerii în reținere în reținere ordonată sau susținută după inculpare a) depășește șase luni și instanța de primă instanție nu a pronunțat o hotărâre, instanța de primă instanție b) depășește un an, Curtea Supremă examinează rezonabilitatea deținerii în reținere în reținere. (4) Curtea ... poate ... o cerere repetată de eliberare a detenției preliminare nu se referă la nicio circumstanță nouă.

The applicant was born in 1970 and lives in Budapest. At present, he is detained at Budapest Prison. 8. On 10 June 1999 the applicant was arrested and interrogated on a charge of murder. He was charged with having murdered a man in 1997. The man's corpse had been found in the garden of a co-accused. The victim's identity was not yet known. On the next day the Budapest Regional Public Prosecutor's Office dismissed the applicant's complaint in respect of his arrest. In the ensuing proceedings he was assisted by a defence counsel of his choice. 9. On 10 and 24 June, 9 September, 3 November 1999 and 2 May 2000 the applicant was interrogated, but he refused to answers the questions put to him. His co-accused was interrogated on 21 and 23 June, 8 September 1999 and 3 May 2000. Witnesses were heard on 10 and 23 June, 10 and 16 July, 2, 3, 6 and 9 August, 10 and 29 September, 3 November 1999, 17 February, 1 and 13 March 2000 and 10 July 2001. 10. Meanwhile, on 12 June 1999 the Pest Central District Court, as confirmed by the Budapest Regional Court on 18 June 1999, ordered the applicant's detention on remand until 12 July 1999. The District Court considered that – given the seriousness of the charges against him – there was a risk of the applicant's collusion and absconding. 11. On 14 June 1999 a forensic pathologist was appointed. He submitted his final opinion on 19 October 1999. 12. On 8 July 1999 the Buda Central District Court, as confirmed by the Regional Court on 26 July 1999, prolonged the applicant's detention until 12 September 1999 for the same reasons given by the Pest Central District Court. 13. On 7 September and 2 December 1999 the Regional Court, as confirmed by an appeal panel of the same court on 23 September and 22 December 1999, prolonged, for the same reasons, the applicant's detention until 12 December 1999 and 12 April 2000, respectively. 14. On 10 April, 4 July and 6 October 2000 the Supreme Court prolonged the applicant's detention until 12 July, 12 October 2000 and 20 January 2001, respectively. It referred to the danger of the applicant's absconding, noting that a DNA-analysis was being carried out with a view to confirming the victim's identity. An expert in haemogenetics, who had been appointed to this end on 16 August 1999, submitted his final opinion on 17 October 2001. 15. On 6 November 2000 the Regional Court, as confirmed by an appeal panel of the same court on 15 December 2000, dismissed the applicant's request for release. 16. On 17 January 2001 the Supreme Court prolonged the applicant's detention until 20 April 2001 and dismissed his request for release. It invoked the danger that the applicant would abscond if released. 17. On 6 March 2001 the Regional Court dismissed the applicant's request for release. 18. On 19 April 2001 the Supreme Court prolonged the applicant's detention until 20 July 2001 on the ground that he might abscond. 19. On 2 May 2001 the investigation was closed and the case-file was made available to the defendants. On 22 May 2001 the Public Prosecutor's Office reopened the investigation with a view to completion of the case against the defendants. These proceedings ended on 20 June 2001. 20. Meanwhile, on 5 June 2001 the Regional Court, as confirmed by an appeal panel of the same court on 27 June 2001, dismissed the applicant's request for release. 21. On 13 July 2001 the Public Prosecutor's Office preferred a bill of indictment, accusing the applicant and two others of murder. The indictment listed several witnesses and two forensic medical experts. 22. On 17 July 2001 and 29 April 2002 the Regional Court, as confirmed by the Supreme Court on 16 August 2001 and 11 June 2002 respectively, upheld the applicant's detention on remand until the delivery of the first-instance judgment. The courts invoked the danger of the applicant's absconding. 23. On 8 July 2002 the applicant filed a request for release in which he referred to domestic jurisprudence and the Court's case-law concerning pre-trial detention. He argued, inter alia, that his absconding was unlikely in view of his close ties with his sick mother and paralysed father, his siblings and his 11-year old son, and of the fact that he had been living with his common-law wife for five years and that they had carried out a major renovation of their flat. 24. On 23 July 2002 the presiding judge refused, under section 95 § 4 of the Code of Criminal Procedure, to take a formal decision on the applicant's renewed request for release on the ground that it referred to no new circumstances. On 10 and 15 October 2002 the Regional Court held hearings. On 25 October 2002 a forensic psychiatrist was appointed to examine the defendants. He submitted his opinion on 17 January 2003. 25. On 8 January 2003 the Regional Court held a hearing and refused to release the applicant. On 3 February 2003 the Supreme Court dismissed his appeal, relying on the danger of absconding. 26. On 4 and 20 March 2003 the Regional Court held hearings and refused to release the applicant. 27. Further hearings took place on 16 April, 12 May, 3 and 11 June 2003. On the latter date the Regional Court delivered a judgment. In its 34page judgment the Regional Court convicted the applicant of murder and imposed a life sentence. 28. On 7 August 2003 the applicant appealed. On 27 October 2003 he completed his appeal. 29. On 5 May 2004 the Budapest Court of Appeal held a hearing. The court quashed the first-instance judgment, remitted the case to the Regional Court and prolonged the applicant's pre-trial detention. The applicant has been detained ever since. 30. Section 95 of the Code of Criminal Procedure, as in force in the relevant period, reads as follows: (1) Detention on remand, when ordered prior to the indictment, may last until the decision of the court in the preliminary proceedings before trial, up to a maximum of one month. Detention on remand can be prolonged by the District Court on one occasion, for two months at the most. After three months, detention on remand can be prolonged by a single judge of the Regional Court, on up to two occasions, but may not continue beyond one year after the remand order. Thereafter, the duration of detention on remand can only be extended by the Supreme Court. (2) Detention on remand, when ordered or upheld by the first-instance court after the indictment, may last until the first-instance judgment is pronounced... (3) When the length of the detention on remand ordered or upheld after the indictment a) exceeds six months and the first-instance court has not delivered a judgment, the first-instance court, b) exceeds one year, the Supreme Court shall review the reasonableness of the detention on remand. (4) The court ... may dispense with delivering a [formal] decision if ... a repeated request for release from pre-trial detention refers to no new circumstances.

§ Cauze similare