ABONAHI c. GRÈCE

Publicat pe 18 septembrie 2023 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 22920/16 Wasim ABONAHI împotriva Greciei introdusă la 19 aprilie 2016 comunicată la 29 august 2023 Reclamantul de origine palestiniană și de cetățenie palestiniană și siriană din Siria afirmă că, la 20 iulie 2013, a sosit împreună cu soția și cei doi copii ai săi - și cu alți doi solicitanți de azil sirian- într-o zonă piscicolă a insulei Samos pe cale maritimă prin Turcia pentru a solicita protecție internațională în Europa. Acesta susține că, de la sosirea lor pe teritoriul elen, ei au informat în mod repetat autoritățile turce și elene cu privire la prezența lor în zona forestieră și la nevoia lor de ajutor. Cu toate acestea, autoritățile nu au fost în măsură să le localizeze.

În seara de 20 iulie 2013, reclamantul și familia sa au dormit în pădure. În dimineața zilei de 21 iulie 2013, ei au început să meargă. Din cauza epuizării familiei reclamantului și a lipsei de apă, ei au rămas la un punct fix în pădure, în timp ce reclamantul încerca să găsească ajutor. În aceeași zi, un incendiu de sine este declarat pe insulă și este înălțat. Reclamantul susține că autoritățile nu au desfășurat o operațiune adecvată de căutare și salvare, deși știau că reclamantul și familia sa se aflau în zona forestieră și au solicitat ajutor. La 22 iulie 2013, reclamantul a fost arestat de către autorități și pus în detenție provizorie ca resortisant al unei țări terțe aflat în situație neregulamentară.

La 25 iulie 2013, s-a luat o decizie administrativă împotriva reclamantului pentru a-l trimite înapoi în Siria, dar aceasta nu a fost niciodată executată din cauza faptului că a fost retrimisă. Reclamantul a fost eliberat la 21 august 2013. Reclamantul se plânge că abia la 16 august 2013, când reprezentanții săi au intervenit, că înregistrarea oficială a persoanelor dispărute, deschiderea dosarului și ancheta referitoare la acesta au avut loc. Acesta susține că, pe toată durata detenției sale, nu a primit nicio informație din partea autorităților cu privire la cazul dispariției rudelor sale după incendiu. La 6 septembrie 2013, restul familiei sale a fost găsit carbonizat în zona forestieră și identificat ulterior.

În urma anchetei preliminare privind omisiunile autorităților polițienești în cauza decesului familiei reclamantului și depunerea plângerii corespunzătoare a reclamantului, la 20 octombrie 2015, procurorul districtual din Samos a clasat cauza în lipsa unui responsabil desemnat. Invocând art. 2 din Convenție, reclamantul se plânge de moartea soției și a celor doi copii ai săi din cauza omisiunilor și întârzierilor autorităților naționale în conducerea și organizarea operațiunii de căutare și salvare. Invocând art. 2 din Convenție sub aspectul său procedural, el denunță caracterul inadecvat și ineficient al anchetei privind dispariția și moartea familiei sale și atribuirea responsabilităților autorităților interne.

Având în vedere obligația statelor, în sensul articolului 2 din convenție, de a lua măsurile necesare pentru protecția persoanelor aflate sub jurisdicția lor (Nancheva și alții c. Bulgaria, nr. 48609/06, §§ 105-106, 18 iunie 2013, Safi și alții c. Grecia, nr. 5418/15, § 149-153, 7 Iulie 2022), a fost încălcat dreptul la viață al soției și al celor doi copii ai reclamantului în speță? Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (Safi și alții, citată anterior, §§ 115- luat în considerare), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne ca urmare a incendiului a îndeplinit cerințele articolului 2 din convenție? respectă reclamantul în calitate de apropiat al victimelor, în mod regulat, în cadrul investigațiilor lor și în cadrul procedurii relevante în sensul părții procedurale a articolului 2 din convenție ( Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC], nr. 24014/05, § 179, 14 aprilie 2015)?

Publié le 18 septembre 2023

TROISIÈME SECTION

Requête n o 22920/16 Wasim ABONAHI contre la Grèce introduite le 19 avril 2016 communiquée le 29 août 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant d’origine palestinienne et de nationalité palestinienne et syrienne provenant de Syrie, allègue que le 20 juillet 2013 il est arrivé avec son épouse et ses deux enfants -et deux autres demandeurs d’asile syriens- dans une zone forestière de l’île de Samos par voie maritime via la Turquie afin de demander une protection internationale en Europe. Il soutient que depuis leur arrivée sur le territoire grec, ils ont averti à plusieurs reprises les autorités turques et grecques de leur présence dans la zone forestière et de leur besoin d’aide. Cependant, les autorités n’ont pas été en mesure de les localiser. Le soir du 20 juillet 2013, le requérant et sa famille ont dormi dans la forêt.

Le matin du 21 juillet 2013, ils ont commencé à marcher. En raison de l’épuisement de la famille du requérant et du manque d’eau, ils sont restés à un point fixe dans la forêt, tandis que le requérant tentait de trouver de l’aide. Le même jour, un incendie s’est déclaré sur l’île et s’est propagé. Le requérant allègue que les autorités n’ont pas mené une opération de recherche et de sauvetage adéquate, alors qu’elles savaient que le requérant et sa famille se trouvaient dans la zone forestière et avaient demandé de l’aide. Le 22 juillet 2013, le requérant a été arrêté par les autorités et placé en détention provisoire en tant que ressortissant de pays tiers en situation irrégulière. Le 25 juillet 2013, une décision administrative a été prise à l’encontre du requérant pour le renvoyer en Syrie, mais celle-ci n’a jamais été exécutée en raison de l’impossibilité de l’y renvoyer.

Le requérant a été remis en liberté le 21 août 2013. Le requérant se plaint que ce n’est que le 16 août 2013, lorsque ses représentants sont intervenus, que l’enregistrement officiel des personnes disparues, l’ouverture du dossier et l’enquête y relative eurent lieu. Il affirme que, pendant toute la durée de sa détention, il n’a reçu aucune information de la part des autorités concernant l’affaire de la disparition de ses proches après l’incendie. Le 6 septembre 2013, les restes de sa famille ont été retrouvés carbonisés dans la zone forestière et identifiés par la suite. Suite à l’enquête préliminaire sur les omissions des autorités policières dans l’affaire du décès de la famille du requérant et le dépôt de la plainte correspondante du requérant, le 20 octobre 2015, le procureur près du tribunal de Samos a classé l’affaire en l’absence de responsable désigné.

Invoquant l’article 2 de la Convention, le requérant se plaint du décès de son épouse et de ses deux enfants en raison des omissions et des retards des autorités nationales dans la conduite et l’organisation de l’opération de recherche et de sauvetage. Invoquant l’article 2 de la Convention sous son volet procédural, il dénonce le caractère inadéquat et inefficace de l’enquête sur la disparition et le décès de sa famille et l’attribution des responsabilités y afférentes aux autorités internes.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Étant donné l’obligation des États, au sens de l’article 2 de la Convention, de prendre les mesures nécessaires à la protection des personnes relevant de leur juridiction ( Nencheva et autres c. Bulgarie , n o 48609/06, §§ 105-106, 18 juin 2013, Safi et autres c. Grèce , n o 5418/15, §§ 149-153, 7 juillet 2022), est-ce que le droit à la vie de l’épouse et des deux enfants du requérant, a été violé en l’espèce ? 2. Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie ( Safi et autres , précité, §§ 115-120), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes suite à l’incendie a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention ? En particulier, les autorités ont ‑ elles respecté le requérant en tant que proche des victimes en l’informant régulièrement du déroulement de leurs enquêtes et en l’associant à la procédure pertinente au sens du volet procédural de l’article 2 de la Convention ( Mustafa Tunç et Fecire Tunç c. Turquie [GC], no 24014/05, § 179, 14 avril 2015) ?