FURTUNA v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
FURTUNA v. MOLDOVA (CtEDO, 2004)
Cea decizia nr. 2418/02 de la Sava FURTUNA împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 30 noiembrie 2004 ca Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Maruste Pavlovschi Garlicki, Borrego Borrego, judecători și grefierul Secțiunii M. O'Boyle având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 14 decembrie 2001, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Sava Furtună, este un național moldovenesc, care s-a născut în 1956 și trăiește în Drochia, Moldova. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Pârlog. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne în cadrul Direcției Pompierului și Salvatorilor. În 1997 reclamantul a depus Curții de district Chișinău o acțiune civilă împotriva Ministerului în care a solicitat rambursarea achizițiilor salariale pentru perioada 1994-1995. La 28 august 1997, instanța a acordat reclamantului compensații în valoare de 1 407,34 lei moldoveni. Nu a fost interzis niciun recurs și hotărârea a devenit finală. După pensionare, reclamantul a depus Curtea de district Drochia o acțiune civilă împotriva Departamentului de Protecție Civilă și a Situațiilor Excepcionale în care a solicitat plata indemnităților pecuniare pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 5 noiembrie 1999. La 26 aprilie 2001, Curtea a acordat reclamantului compensații în valoare de MDL. 6.077.83. Nu a fost interzis niciun recurs și hotărârea a devenit finală. La 10 mai 2001, reclamantul s-a plângut de neexecuția hotărârilor din 28 august 1997 și, respectiv, din 26 aprilie 2001 la Ministerul Justiției. La 6 septembrie 2001, Ministerul a transmis plângerile reclamantei la Tribunalul de District Chișinău și, respectiv, la Tribunalul de District Drochia. În răspuns, la 12 septembrie și 11 octombrie 2001, Ministerul a informat reclamantul că hotărârile nu pot fi executate din cauza lipsei de fonduri în conturile bancare ale Ministerului Afacerilor Interne și a Departamentului de Protecție Civilă și Situații Excepcionale. La 16 august 2001, reclamația reclamantului cu privire la neexecuția hotărârii din 26 aprilie 2001 depuse la Biroul Președintelui a fost transmisă Ministerului Muncii și Departamentului de Protecție Civilă și Situații Excepcionale. Într-o scrisoare din 12 septembrie 2001, Departamentul de Protecție Civilă și Situații Excepcionale a informat reclamantul că hotărârea nu a putut fi executată din cauza lipsei de fonduri în contul bancar al debitorului. La 15 mai 2003, hotărârile au fost executate. 1. Reclamantul s-a plâns că, prin neexecuția hotărârilor din 28 august 1997 și, respectiv, din 26 aprilie 2001, dreptul său de a avea drepturile civile determinate de o instanță a fost încălcat și a invocat în substanță art. § 1 din Convenție. 2. De asemenea, reclamantul s-a plâns că, din cauza neexecuției hotărârilor din 28 august 1997 și, respectiv, din 26 aprilie 2001, el nu a putut să își bucure de bunurile și, prin urmare, a fost încălcat dreptul la protecție a proprietății. El a invocat în substanță art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Prin scrisoarea din 20 mai 2003, Guvernul a informat Curtea că hotărârile finale din 28 august 1997 și 26 aprilie 2001 au fost puse în aplicare. În scrisorile din 19 august 2003 și 31 martie 2004, reclamantul a mulțumit Curții că l-a ajutat să fie pus în aplicare hotărârile și a declarat că nu dorește să urmeze cererea. Curtea constată că reclamantul nu mai dorește să își continue cererea în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolul său, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, cazul ar trebui eliminat din lista de cauze a Curții. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cauze. Michael O'Boyle Nicolas Bratza Președintele grefierului