- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 31 august 2023
- Stat pârât
- UKR
- Articole
- Articolul 41
- Concluzia
- Prejudiciu material — sumă acordată
Borisov împotriva Ucrainei
Traducere în română Auto
CAUZUL CU BORISOV v. UKRAINE (Documentul nr. 2371/11) JUDGMENTUL (Satisfacție echitabilă) STRASBOURG 31 august 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Borisov v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Lado Chanturia , Președintele Stéphanie Mourou-Vikström, Mykola Gnatovskyy , judecători și Martina Keller, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 6 iulie 2023, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată: PROCEDIU Cazul se referă în principal la o plângere în temeiul articolului 1 din Protocol 1 la Convenția privind demolarea proprietăților imobile ale reclamantului pe baza unei decizii judiciare valabile care a fost ulterior anulată ca ilegală.
Acesta se referă, de asemenea, la art. 6 § 1 în ceea ce privește durata procedurii civile relevante. Într-o hotărâre pronunțată la 4 martie 2021 („hotărârea principală”), Curtea a considerat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, având în vedere caracterul disproporționat al interferenței, deoarece reclamantul nu a fost oferită nicio compensație pentru demolarea eronată a proprietății sale.
Curtea a constatat, de asemenea, o încălcare a articolului 6 § 1 din cauza lungii excesive a procedurii civile (a se vedea Borisov c. Ucraina [Comitetul] nr. 2371/11, §§ 49-51 și 58-59, 4 martie 2021). În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat 2.588.700 hryvnia ucraineană (UAH) [1] în ceea ce privește prejudiciu material, reprezentând compensarea în valoarea valorii de piață a bunurilor pe care le-a pierdut și UAH 7.731.200 [2] În ceea ce privește veniturile pierdute, reclamantul a solicitat o compensare în continuare în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și costurile și cheltuielile (ibid., §§ 61 și 65). În ceea ce privește daunele și cheltuielile morale (ibid., §§ 64 și 67 și punctul 6 din dispozițiile operative).
41 din Convenția nu a fost pregătită pentru hotărâre în ceea ce privește prejudiciile materiale, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni de la data notificării hotărârii, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., § 63 și punctul 5 din dispozițiile operative). Reclamantul și Guvernul, fiecare observație depusă. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Pronunțarea părților Reclamantul a reiterat cererea sa de 2 588.700 hryvnia ucraineană (UAH) în ceea ce privește prejudiciu material, reprezentând compensarea în valoarea de piață a proprietății pe care le-a pierdut.
În această privință, reclamantul a prezentat un raport de către un evaluator privat care a pregătit o estimare a valorii pieței magazinului demolat la 1 iulie 2019, utilizând metoda comparativă. Convertit în euro la rata de schimb stabilită de Banca Națională a Ucrainei în iulie 2019, suma respectivă a corespuns la 86.974 euro (EUR). În plus, reclamantul a solicitat că UAH 7.731.200 în ceea ce privește venitul pierdut pe care l-ar fi obținut în cursul anilor dacă ar fi putut să își desfășoare activitatea de afaceri în magazinul demolat. Referindu-se la prețul de închiriere indicat în raportul de evaluare menționat anterior, reclamantul a remarcat, de asemenea, că ar fi putut obține venit dacă ar fi putut închiria spațiul de închiriere.
Guvernul a susținut că afirmațiile reclamantului nu erau justificate și exorbitante. În plus, a rămas deschis reclamantului să solicite compensații în ceea ce privește prejudiciile materiale la nivel intern. Guvernul a remarcat în continuare natura speculativă a cererii reclamantului în ceea ce privește pierderea veniturilor. Evaluarea Curții 10. În ceea ce privește argumentul Guvernului că ar fi posibil ca reclamantul să solicite compensații în instanțe naționale, Curtea reiterează că, ca o regulă, cerința de epuizare a măsurilor interne, inclusiv opțiunea de redeschidere a procedurii, nu se aplică doar cererilor de satisfacție prezentate în temeiul articolului 41 (a se vedea S.L. și J.L. c. Croația) 11. Curtea constată, în plus, că, din moment ce magazinul a fost demolat, este imposibil să se calculeze suma exactă a prejudiciilor materiale.
În același timp, Guvernul nu a contestat constatările expertului care a pregătit raportul prezentat de reclamant, nici nu și-a prezentat propria evaluare a experților (ibid., §§ 19-20). Prin urmare, nu există niciun motiv pentru Curtea să pună în întrebări valoarea pieței imobiliare estimată la 86.974 EUR în iulie 2019 (compare Dacia S.R.L. c. Moldova (justă satisfacție), nr. 3052/04, § 44, 24 februarie 2009). Deși presupunând că valoarea de piață a proprietăților respective ar putea fi schimbată de la data respectivă, Curtea observă că nici reclamantul, nici guvernul nu au prezentat o estimare actualizată. 12. În sfârșit și în ceea ce privește pierderea susținută a veniturilor, Curtea constată că există un anumit grad de speculație în calculul prezentat de solicitant.
În plus, reclamantul nu a furnizat suficiente dovezi documentare în sprijinul estimării sale privind veniturile pierdute la 7 731 200 UAH. 13. Având în vedere considerentele de mai sus, evaluarea prejudiciilor materiale va trebui efectuată într-un mod echitabil. Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului 90.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile materiale (a se vedea, pentru principiile jurisprudenței relevante referitoare la discreția Curții în aceste aspecte, Kurić și alții c. Slovenia (sau satisfăcătoare) [GC], nr. 26828/06, § 82, CEDO 2014). 14. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
faptul că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 90.000 EUR (o sută de mii de euro) în ceea ce privește prejudiciu material, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie convertit în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 31 august 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură.
Martina Keller Lado Chanturia Președintele adjunct al grefierului [1] 86, 974 euro (EUR) [2] 259.750 euro (EUR)
FIFTH SECTION
CASE OF BORISOV v. UKRAINE (Application no. 2371/11) JUDGMENT (Just satisfaction) STRASBOURG 31 August 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Borisov v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of: Lado Chanturia , President , Stéphanie Mourou-Vikström, Mykola Gnatovskyy , judges , and Martina Keller, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 6 July 2023, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case primarily concerns a complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the demolition of the applicant’s immovable property on the basis of a valid court decision which was subsequently quashed as unlawful. It also concerns Article 6 § 1 as regards the length of the relevant civil proceedings.
In a judgment delivered on 4 March 2021 (“the principal judgment”), the Court held that there had been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention on account of the disproportionate character of the interference, as the applicant had not been offered any compensation for the erroneous demolition of his property. The Court also found a violation of Article 6 § 1 on account of the excessive length of the civil proceedings (see Borisov v. Ukraine [Committee], no. 2371/11, §§ 49-51 and 58-59, 4 March 2021).
Under Article 41 of the Convention, the applicant claimed 2,588,700 Ukrainian hryvnias (UAH) [1] in respect of pecuniary damage, representing compensation in the amount of the market value of the property he had lost, and UAH 7,731,200 [2] in respect of lost income. The applicant further claimed compensation in respect of non-pecuniary damage, as well as costs and expenses (ibid., §§ 61 and 65). His claim was partially granted in so far as it concerned non-pecuniary damage and costs and expenses (ibid., §§ 64 and 67 and point 6 of the operative provisions).
Since the question of the application of Article 41 of the Convention was not ready for decision as regards pecuniary damage, the Court reserved it and invited the Government and the applicant to submit, within three months from the date of notification of the judgment, their written observations on that issue and, in particular, to notify the Court of any agreement they might reach (ibid., § 63, and point 5 of the operative provisions).
The applicant and the Government each filed observations. THE LAW 6 . Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
PECUNIARY DAMAGE
The parties’ submissions
The applicant reiterated his claim of 2,588,700 Ukrainian hryvnias (UAH) in respect of pecuniary damage, representing compensation in the amount of the market value of the property he had lost. In that connection, the applicant submitted a report by a private valuer who had prepared an estimate of the market value of the demolished shop on 1 July 2019, using the comparative method. Converted into euros at the exchange rate established by the National Bank of Ukraine in July 2019, that sum corresponded to 86,974 euros (EUR).
The applicant further claimed UAH 7,731,200 in respect of the lost income that he would have obtained over the years if he had been able to conduct his business activity in the demolished shop. Referring to the rental price indicated in the above-mentioned valuation report, the applicant also noted that he could have obtained income if he had been able to lease the shop space.
The Government submitted that the applicant’s claims were unsubstantiated and exorbitant. Furthermore, it remained open to the applicant to claim compensation in respect of pecuniary damage at the domestic level. The Government further noted the speculative nature of the applicant’s claim in respect of loss of income. The Court’s assessment
With regard to the Government’s argument that it would be possible for the applicant to seek compensation in the national courts, the Court reiterates that as a rule, the requirement that domestic remedies should be exhausted, including the option of reopening the proceedings, does not apply to just satisfaction claims submitted to it under Article 41 (see S.L. and J.L. v. Croatia (just satisfaction), no. 13712/11, § 15, 6 October 2016).
The Court further notes that, since the shop has been demolished, it is impossible to calculate the precise amount of the pecuniary damage. At the same time, the Government have not challenged the findings of the expert who prepared the report submitted by the applicant, nor have they submitted their own expert assessment (ibid., §§ 19-20). Therefore, there is no reason for the Court to question the property market value estimated at EUR 86,974 in July 2019 (compare Dacia S.R.L. v. Moldova (just satisfaction), no. 3052/04, § 44, 24 February 2009). While assuming that the market value of that property might have changed since that date, the Court observes that neither the applicant nor the Government have submitted an up-to-date estimate.
Lastly and regarding the claimed loss of income, the Court notes that there is a certain degree of speculation in the calculation presented by the applicant. Moreover, the applicant has not provided sufficient documentary evidence in support of his estimate of lost income at UAH 7,731,200.
In the light of the foregoing considerations, the assessment of the pecuniary damage will have to be made on an equitable basis. The Court considers it reasonable to award the applicant EUR 90,000 in respect of pecuniary damage (see, for the relevant case-law principles regarding the Court’s discretion on such matters, Kurić and Others v. Slovenia (just satisfaction) [GC], no. 26828/06, § 82, ECHR 2014).
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, EUR 90,000 (ninety thousand euros) in respect of pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 31 August 2023, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Martina Keller Lado Chanturia Deputy Registrar President [1] 86, 974 euros (EUR) [2] 259,750 euros (EUR)