SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 5610/00 prezentată de Brigitte BRUNET împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 22 februarie 2005 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Türmen Jungwiert Ugrekhelidze mei Mularoni, Fura-Sandström judecători și Dolle, graffière de secțiune, având în vedere cererea prezentată anterior la 16 Februarie 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta, dna Brigitte Brunet, este o resortisantă franceză născută în 1956 și rezidentă în Millau. Octombrie 1998, recurenta a fost citată în fața Tribunalului de Poliție din Millau pentru că nu a achitat o taxă de parcare care plătea pentru automobilul său. Prin hotărârea din 17 noiembrie 1998, tribunalul de poliție a condamnat-o la o amendă de 75 de franci, adică 11,43 EUR. Prin Hotărârea din 16 iunie 1999, Camera Penală a Curții de Casație a respins recursul reclamantei, care nu era reprezentată de un avocat în cadrul Consiliului de Stat și al Curții de Casație, în aceste condiții Așteptând ca, (...) mijloacele, care, pe baza unei critici a deciziei atacate, să se limiteze la a relua argumentul că, printr-o motivare lipsită de insuficiență și contradicție, instanța de poliție a respins în mod corespunzător, nu poate fi primită și a așteptat ca hotărârea să fie regulată în forma Respinge recursul (...) GRIEFS Invocând art. 6 din convenție, recurenta se plângea de o încălcare a principiului egalității de arme în fața Curții de Casație în măsura în care aceasta nu a avut nici o comunicare a raportului și a proiectului de hotărâre întocmite de consilierul raportor înainte de ședință, în timp ce aceste documente au fost transmise avocatului general, nici comunicarea concluziilor acestuia din urmă o încălcare a dreptului său la un proces echitabil în măsura în care Curtea de Casație nu și-a motivat suficient decizia cu privire la încălcarea dreptului la o instanță independentă și imparțială, în măsura în care instanțele sesizate în acest caz au făcut obiectul motivului de stat pentru a proteja o organizație ilegală a serviciului public de parcare care plătește. PROCEDURE Cererea a fost depusă la 16 februarie 2000 și înregistrată la 27 aprilie 2000, în urma trimiterii de către recurentă, la 13 martie 2000, a documentelor suplimentare solicitate de grefă. La 11 martie 2004, Curtea a decis să prezinte cererea guvernului pârât și să examineze împreună admisibilitatea și fondul cererii, în conformitate cu art. 29 3 din Convenție. Guvernul și-a prezentat observațiile și-a indicat poziția cu privire la o soluționare amiabilă a cauzei prin scrisorile din 4 iunie 2004. 2004 să își prezinte observațiile ca răspuns la observațiile guvernului; două scrisori de rechemare au fost adresate acestuia prin recomandări cu aviz de primire la 2 august și 16 septembrie 2004 și au atras atenția asupra posibilității Curții de a anula cazul rolului, în conformitate cu art. 37 (a) Convenției, în caz de absență a unei motive; aceste scrisori au rămas fără răspuns, deși avizul de primire a celei de a doua scrisori de rechemare a fost semnat de recurentă la grefa Curții la 30 septembrie 2004. Curtea concluzionează că reclamanta nu mai intenționează să își mențină cererea, în sensul art. 37. (a) Convenției. În plus, aceasta consideră că nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție care să impună continuarea examinării cererii, în sensul art. 37 in fine din Convenție; prin urmare, aplicarea art. 293 din Convenție trebuie să înceteze și să elimine cererea de rol. Dolle A.B. B aka Modulul Președinte
Requête n
o
56910/00
présentée par Brigitte BRUNET
contre la France
La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 22 février 2005 en une chambre composée de
:
MM.
A.B.
Baka
,
président
,
J.-P.
Costa
R.
Türmen
,
K.
Jungwiert
,
M.
Ugrekhelidze
,
M
mes
A.
Mularoni,
E.
Fura-Sandström
,
juges
,
et de
M
me
S.
Dollé
, greffière de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 16
février 2000,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
lle
Brigitte Brunet, est une ressortissante française née en 1956 et résidant à Millau.
Le 20
octobre 1998, la requérante fut citée à comparaître devant le tribunal de police de Millau pour ne pas avoir acquitté une redevance de stationnement payant de son véhicule automobile.
Par jugement du 17
novembre 1998, le tribunal de police la condamna à une peine d'amende de 75 francs, soit 11,43 euros.
La requérante forma un pourvoi en cassation. Elle déposa un mémoire personnel devant la Cour de cassation.
Par arrêt du 16
juin 1999, la chambre criminelle de la Cour de cassation rejeta le pourvoi de la requérante, qui n'était pas représentée par un avocat au Conseil d'Etat et à la Cour de cassation, en ces termes
:
«
Attendu que, (...) les moyens, qui, sous couvert d'une critique de la décision attaquée, se bornent à reprendre l'argumentation que, par une motivation exempte d'insuffisance comme de contradiction, le tribunal de police a écartée à bon droit, ne sauraient être accueillis
;
Et attendu que le jugement est régulier en la forme
;
Rejette le pourvoi
(...)
»
Invoquant l'article 6 de la Convention, la requérante se plaignait
:
1.
d'une atteinte au principe de l'égalité des armes devant la Cour de cassation en ce qu'elle n'a eu ni communication du rapport et du projet d'arrêt rédigés par le conseiller rapporteur avant l'audience alors que ces documents ont été transmis à l'avocat général, ni communication des conclusions de ce dernier
;
2.
d'une atteinte à son droit à un procès équitable en ce que la Cour de cassation n'a pas suffisamment motivé sa décision
;
3.
de la violation du droit à un tribunal indépendant et impartial, en ce que les juridictions saisies en l'espèce ont obéi à la raison d'Etat en vue de protéger une organisation illégale du service public de stationnement payant.
La requête a été introduite le 16 février 2000 et enregistrée le 27
avril
2000, à la suite de l'envoi, par la requérante le 13 mars 2000, de documents complémentaires demandés par le greffe.
Le 11 mars 2004, la Cour a décidé de porter la requête à la connaissance du gouvernement défendeur et d'examiner ensemble la recevabilité et le fond de la requête, en application de l'article 29
§
3 de la Convention.
Le Gouvernement a présenté ses observations et a indiqué sa position quant à un règlement amiable de l'affaire par lettres du 4 juin 2004.
La Cour constate que la requérante a été invitée, par lettre du 11
juin
2004, à présenter ses observations en réponse à celles du Gouvernement. Deux lettres de rappel lui ont été adressées en recommandés avec avis de réception les 2 août et 16 septembre 2004, et ont attiré son attention sur la possibilité pour la Cour de rayer l'affaire du rôle, en application de l'article 37
§
1
a) de la Convention, en cas d'absence de réaction. Ces lettres sont restées sans réponse, bien que l'avis de réception de la seconde lettre de rappel soit revenu signé par la requérante au greffe de la Cour le 30 septembre 2004.
La Cour en conclut que la requérante n'entend plus maintenir sa requête, au sens de l'article 37
§
1
a) de la Convention. Elle estime, par ailleurs, qu'aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n'exige la poursuite de l'examen de la requête, au sens de l'article 37
§
1
in fine
de la Convention.
Partant, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29
§
3 de la Convention et de rayer la requête du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
S.
Dollé
aka
Greffière
Président