- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 5 septembrie 2023
- Stat pârât
- BIH
- Concluzia
- Inadmisibil
Prodanović și Todorović împotriva Bosniei și Herțegovinei
Traducere în română Auto
CUARTA DECIZIE DECIZIE Adresă nr. 19887/21 și 27137/22 Ranko PRODANOVI , împotriva Bosniei și Herțegovinei și a Ljubinko TODOROVI , împotriva Bosniei și Herțegovinei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința la 5 septembrie 2023 în calitate de comitet compus din: Anja Seibert-Fohr , Președintele Faris Vehabović , Sebastian Rădulețu , judecători și Valentin Nicolescu, adjunctul interimar Grefierul secțiunii, având în vedere: cererile împotriva Bosniei și Herțegovinei depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”), la datele indicate în acest articol; hotărârea de a anunța plângerile referitoare la incapacitatea reclamanților de a le fi restaurat apartamentele lor militare de înainte de război din Sarajevo în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Guvernul Bosniei și Herțegovina („Guvernul”), reprezentate de agentii interioare, dna J. Cvijetić și dna M. Mijić, și de a declara inadmisibilă restul cererii a doua; Observațiile părților; după deliberare, hotărăsc după cum urmează: OBIECTUL CAUZUL CU ȘI Bosnia și Herțegovina a declarat independența, reclamanții au fost angajati în armata Republicii Socialiste Federale Iugoslavie.
Fiind staționați în Sarajevo, au fost alocați apartamente militare acolo. Ei nu au cumpărat aceste apartamente, dar au deținut un drept de ocupare pe ele (a se vedea Mago și alții v. Bosnia și Herțegovina , nr. 12959/05 și alți cinci, 3 mai 2012; contrastul .Okić v. Bosnia și Herțegovina , nr. 6518/04 , 27 mai 2010 . Ei au părăsit apartamentele atunci când războiul a început și s-a alăturat oficial forțelor armate străine . Din acest motiv, cererile lor de restituire au fost respinse după război (a secțiunea 3a din Legea privind restabilirea apartamentelor 1998 ). În ceea ce privește aplicarea nr. 19887/21, la 20 aprilie 2016 Curtea Constituțională a Bosniei și Herțegovina a constatat o încălcare a dreptului la bucurarea pașnică a apartamentului anterior războiului reclamantului.
În timp ce reiterează că nu este disproporționat respingerea cererilor de restituire în ceea ce privește apartamentele militare în temeiul articolului 3a din Legea privind restabilirea apartamentelor din 1998, Curtea Constituțională a susținut că reclamantul trebuie să primească compensații corecte în cazul în care se stabilește că nu a fost alocat un alt apartament militar. 27137/22, la 3 noiembrie 2021 (decizia a servit reclamantului la 19 noiembrie 2021, Curtea Constituțională nu a constatat încălcarea dreptului la bucurarea pașnică a apartamentului de înainte de război al reclamantului. EVALUAREA TRIBUNALULUI Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie.
Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 despre incapacitatea lor de a le fi restaurat apartamentele lor militare înainte de război din Sarajevo. Guvernul a susținut că reclamanții au abuzat de dreptul lor de aplicare prin omiterea de a furniza toate faptele relevante pentru cererile lor. 19887/21 a omit să informeze Curtea că a fost alocat un alt apartament militar în Bosnia și Herțegovina și reclamantul în cererea nr. 27137/22 a omit să informeze Curtea că a fost acordat un complot de teren și ajutor de stat pentru construcția unei case. Reclamanții nu au contestat aceste fapte, dar le consideră irelevante.
În conformitate cu jurisprudența Curții (a se vedea, printre multe autorități, Gross v. Elveția [GC], nr. 67810/10, § 28, CEDO 2014), depunerea de informații incomplete și, prin urmare, înșelătoare poate constitui un abuz al dreptului la cerere, mai ales în cazul în care informațiile se referă la miezul situației și nu a fost furnizată nicio explicație suficientă pentru nerespectarea acestor informații.
Curtea consideră că informațiile omitete în acest caz se referă chiar la centrul cauzei (a se vedea Mago și alții , citate mai sus §§§ 104-05 , în care Curtea nu a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește reclamanții care au fost alocați un alt apartament militar pe teritoriul fostei Republici Socialiste Federale Iugoslave sau au obținut un împrumut ipotecare cofinanțat de autoritățile militare ale unuia dintre statele succesoare ale fostei Republici Socialiste Federale Iugoslave și, în scop ilustrativ, Jakovljević și alții c. Bosnia și Herțegovina (dec.) [Comitetul], nr. 9544/12 și altele 11 și 14 decembrie 2021. Curtea consideră, de asemenea, că nu a fost furnizată nicio explicație suficientă în cazul în care nu a fost dezvăluită această informație.
Avocații trebuie să înțeleagă că, având în vedere datoria Curții de a examina acuzațiile de încălcare a drepturilor omului, trebuie să prezinte un nivel ridicat de prudență profesională și o cooperare semnificativă cu Curtea, scutind-o de introducerea de plângeri nemeritorioase și, atât înainte de instituirea procedurilor, cât și ulterior, trebuie să cerceteze cu diligence toate detaliile cazului, să respecte cu atenție toate normele de procedură relevante și să îndemne clienții să facă același lucru.
În caz contrar, abuzul intenționat sau neglijent al resurselor Curții poate submina credibilitatea lucrărilor avocaților în ochii Curții și, chiar dacă se întâmplă sistematic, poate duce la interzicerea în special avocaților individuali de a reprezenta reclamanții în temeiul art. 36 § 4 din Regulamentul Curții (a se vedea Stevančević c. Bosnia și Herțegovina (dec.), nr. 67618/09, § 29, 10 ianuarie 2017). Având în vedere cele de mai sus, Curtea susține obiecția Guvernului potrivit căreia comportamentul reclamanților a constituit un abuz al dreptului la cerere în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție. Prin urmare, cererile trebuie respinse în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; Declarații depunerea cererilor inadmisibile.Fabricată în limba engleză și notificată în scris la 28 septembrie 2023. Valentin Nicolescu Anja Seibert-Fohr Președintele adjunct al Registrului interimar Apendicel Lista cazurilor: nr. cerere nr. Denumirea cazului Lodged on Solicitant An of Residence Place of Residence Nationality Reprezentat până în 19887/21 Prodanović c. Bosnia si Herțegovina 07/04/2021 Ranko PRODANOVIV Bosnia și Herțegovina Omar ETEROVIδ 27137/22 Todorović c. Bosnia și Herțegovina 17/05/2022 Ljubinko TODOROVIδ 1965 Banja Luka Bosnia și Herțegovina Arsenije BALTI
FOURTH SECTION
DECISION Applications nos.
19887/21 and 27137/22 Ranko PRODANOVIĆ against Bosnia and Herzegovina and Ljubinko TODOROVIĆ against Bosnia and Herzegovina The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 5 September 2023 as a Committee composed of: Anja Seibert-Fohr , President , Faris Vehabović, Sebastian Rădulețu , judges , and Valentin Nicolescu, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to: the applications against Bosnia and Herzegovina lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table (“the applicants”), on the dates indicated therein; the decision to give notice of the complaints concerning the applicants’ inability to have restored to them their pre-war military flats in Sarajevo under Article 1 of Protocol No. 1 to the Government of Bosnia and Herzegovina (“the Government”) represented by their Acting Agents, Ms J. Cvijetić and Ms M. Mijić, and to declare inadmissible the remainder of the second application; the parties’ observations; Having deliberated, decides as follows:
SUBJECT MATTER OF THE CASE
1. When Bosnia and Herzegovina declared independence, the applicants were employed in the army of the Socialist Federal Republic of Yugoslavia. Being stationed in Sarajevo, they were allocated military flats there. They did not buy those flats but held an occupancy right on them (see Mago and Others v. Bosnia and Herzegovina , nos. 12959/05 and 5 others, 3 May 2012; contrast Đokić v. Bosnia and Herzegovina , no. 6518/04, 27 May 2010). They left their flats when the war started and formally joined foreign armed forces. For that reason, their restitution claims were rejected after the war (pursuant to section 3a of the Restitution of Flats Act 1998). As regards application no. 19887/21, on 20 April 2016 the Constitutional Court of Bosnia and Herzegovina found a breach of the right to the peaceful enjoyment of the applicant’s pre-war flat.
While reiterating that it was not disproportionate to reject restitution claims regarding military flats pursuant to section 3a of the Restitution of Flats Act 1998, the Constitutional Court held that the applicant had to be given fair compensation should it be established that he had not been allocated another military flat. In application no. 27137/22, on 3 November 2021 (the decision served on the applicant on 19 November 2021) the Constitutional Court found no breach of the right to the peaceful enjoyment of the applicant’s pre-war flat.
THE COURT’S ASSESSMENT
2. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision. 3. The applicants complained under Article 1 of Protocol No. 1 about their inability to have restored to them their pre-war military flats in Sarajevo. The Government claimed that the applicants had abused their right of application by omitting to provide all the facts relevant to their applications. Notably, the applicant in application no. 19887/21 had omitted to inform the Court that he had been allocated another military flat in Bosnia and Herzegovina and the applicant in application no. 27137/22 had omitted to inform the Court that he had been granted a plot of land and State aid for the building of a house.
The applicants did not dispute those facts but considered them irrelevant. 4. In accordance with the Court’s case-law (see, among many authorities, Gross v. Switzerland [GC], no. 67810/10, § 28, ECHR 2014), the submission of incomplete and thus misleading information may amount to an abuse of the right of application, especially if the information concerns the very core of the case and no sufficient explanation has been provided for the failure to disclose that information.
The Court considers that the information omitted in the present case concerns the very core of the case (see Mago and Others , cited above, §§ 104-05, in which the Court found no violation of Article 1 of Protocol No. 1 in respect of those applicants who had been allocated another military flat in the territory of the former Socialist Federal Republic of Yugoslavia or obtained a mortgage loan co-financed by the military authorities of one of the successor States of the former Socialist Federal Republic of Yugoslavia, and, for illustrative purposes, Jakovljević and Others v. Bosnia and Herzegovina (dec.) [Committee], nos. 9544/12 and 11 others, 14 December 2021). The Court further considers that no sufficient explanation has been provided in the present case for the failure to disclose that information.
5. Lawyers must understand that, having due regard to the Court’s duty to examine allegations of human rights violations, they must show a high level of professional prudence and meaningful cooperation with the Court by sparing it the introduction of unmeritorious complaints and, both before proceedings have been instituted and thereafter, they must inquire diligently into all the details of the case, meticulously abide by all the relevant rules of procedure and must urge their clients to do the same.
Otherwise, the willful or negligent misuse of the Court’s resources may undermine the credibility of lawyers’ work in the eyes of the Court and even, if it occurs systematically, may result in particular individual lawyers being banned from representing applicants under Rule 36 § 4 of the Rules of Court (see Stevančević v. Bosnia and Herzegovina (dec.), no. 67618/09, § 29, 10 January 2017). 6. In the light of the above, the Court upholds the Government’s objection that the applicants’ conduct amounted to an abuse of the right of application within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. The applications must therefore be rejected pursuant to Article 35 § 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Declares the applications inadmissible.
Done in English and notified in writing on 28 September 2023. Valentin Nicolescu Anja Seibert-Fohr Acting Deputy Registrar President Appendix List of cases: No. Application no. Case name Lodged on Applicant Year of Birth Place of Residence Nationality Represented by 1. 19887/21 Prodanović v. Bosnia and Herzegovina 07/04/2021 Ranko PRODANOVIĆ 1960 Nevesinje Bosnia and Herzegovina Omar ETEROVIĆ 2. 27137/22 Todorović v. Bosnia and Herzegovina 17/05/2022 Ljubinko TODOROVIĆ 1965 Banja Luka Bosnia and Herzegovina Arsenije BALTIĆ