CASE OF APOSTOLOVSKI AND OTHERS v. BOSNIA AND HERZEGOVINA

CAUZA DE APOSTOLOVSKI ȘI ALȚII v. BOSNIA ȘI HERZEGOVINA (Aplicații nr. 28704/11 și altele 2) JUDGMENT STRASBOURG 18 ianuarie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Apostolovski și alții c. Bosnia și Herțegovina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Tim Eicke, președinte, Faris Vehabović, Pastor Pere Vilanova, judecători și Ilse Freiwirth, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile (n. 28704/11, 45699/13 și 74240/13) împotriva Bosniei și Herțegovinei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național al Macedoniei de Nord, dl Laste Apostolovski , un național al Bosniei și Herțegovinei, dl Milan Knežević, și un național al Bosniei și Herțegovinei și Croației, dl Ratko Popović („reclamanții”), la diferitele date indicate în tabelul adăugat; hotărârea de a anunța plângerile în temeiul articolului 8 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Guvernul Bosniei și Herțegovina („Guvernul”), reprezentată de dna J. Cvijetić, agentul interimar al acestora, și de a declara inadmisibilă restul cererilor; observațiile părților; observațiile scrise prezentate de guvernele Macedoniei de Nord și Serbiei, invitate să intervenă de către președintele Secțiunii (art. 36 § 2 din Convenția și art. 44 § 3 din Regulamentul de procedură). Când Bosnia și Herțegovina a declarat independență, reclamanții au fost angajati în armata Republicii Socialiste Federale Iugoslavie („SFRY”). Fiind staționați pe teritoriul Bosniei și Herțegovina, ei au fost alocați apartamente militare acolo. Dl Apostolovski a cumpărat apartamentul său militar cu puțin timp înainte de războiul 1992-1995 (comparaționați cu „Okić” v. Bosnia și Herțegovina , nr. 6518/04, 27 mai 2010), în timp ce celelalte două reclamante nu au (compară Mago și alții v. Bosnia și Herțegovina , nr. 12959/05 și altele 5 , 3 mai 2012 ) . Toți reclamanții au părăsit apartamentele atunci când războiul a început și s-au alăturat forțelor armate străine . Din acest motiv, cererile lor de restituire au fost respinse după război (a se vedea art. 3a din Legea privind restabilirea apartamentelor 1998 ). La 23 noiembrie 2012 și 25 aprilie 2013, Curtea Constituțională a Bosniei și Herțegovina a constatat o încălcare a dreptului la bucuria pașnică a apartamentelor lor de înainte de război în ceea ce privește dl Knežević și, respectiv, dl Popović . În timp ce reiterează că nu este disproporționat respingerea cererilor de restituire în ceea ce privește apartamentele militare în temeiul articolului 3a din Legea privind restabilirea apartamentelor din 1998, Curtea Constituțională a susținut că reclamanții trebuie să primească compensații echitabile în cazul în care se stabilește că nu au achiziționat un apartament militar într-un alt stat. Se pare că încă nu au primit nicio compensație în acest sens. EVALUAREA TRIBUNALULUI PRIVIND CURTEA STANDIUL LOCUS AL soțului APLICANTULUI în cazul dr Apostolovski După moartea reclamantului, soțul său, dna Branka Apostolovska, a declarat la 25 noiembrie 2019 dorința ei de a continua cererea ca moștenitor al său. Guvernul nu a prezentat nicio observație în acest sens. În cazul în care reclamantul original a murit după depunerea cererii, Curtea permite în mod normal următoarea cerere, cu condiția ca acesta să aibă un interes legitim (a se vedea Malhous c. Republica Cehă (dec.) [GC], nr. 33071/96, ECHR 2000 XII, și Murray c. Țările de Jos [GC], nr. 10511/10, § 79, ECHR 2016, cu alte referințe). În consecință, Curtea acceptă că dna Apostolovska este în stare să urmărească cererea în numele târziui Laste Apostolovski. AUPLICAREA DECIZII , având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Reclamanții s-au plâns în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție pentru incapacitatea lor de a le fi restaurat apartamentele lor de prelucrare în Bosnia și Herțegovina. Admisibilitate Obiecția Guvernului potrivit căreia aplicarea dlui Knežević a fost depusă din timp, deoarece a fost primită de Curte mai mult de șase luni de la data eliberării hotărârii Curții Constituționale în cazul său, trebuie respinsă. Data introducerii unei cereri în sensul articolului 35 § 1 din Convenție este data poștalului în care reclamantul a trimis Curții un formular de cerere în mod corespunzător completat (a se vedea art. 47 § 6 litera (a) din Regulamentul de procedură) și nu data primirii cererii de către Curte (a se vedea Brežec c. Croația , nr. 7177/10 , § 29, 18 Iulie 2013). Cu alte cuvinte, reclamanții nu pot fi reținuți responsabili pentru întârzierile care pot afecta corespondența cu Curtea în tranzit; să rămână altfel ar însemna reducerea nejustificată a perioadei de șase luni prevăzute la art. 35 § 1 din Convenție și să afecteze negativ dreptul de cerere individuală (a se vedea Anchugov și Gladkov c. Rusia) , nr. 11157/04 și 15162/05, § 70, 4 iulie 2013). Prezentul reclamant a trimis Curtea un formular de cerere în mod corespunzător la 11 iunie 2013. De la data notificării hotărârii Curții Constituționale în cazul său este 14 decembrie 2012, cererea a fost depusă în mod clar în termenul de șase luni. Următoarea opoziție a Guvernului potrivit căreia aplicarea dlui Knežević constituie un abuz al dreptului de cerere, deoarece reclamantul nu a informat Curtea că a depus o cerere de apartament militar în Serbia , trebuie să fie respinsă în mod egal . O cerere poate fi respinsă ca abuz al dreptului de cerere individuală în sensul art. 35 § 3 (a) din Convenție dacă, printre alte motive, aceasta se bazează cu conștiență pe informații false. Depunerea de informații incomplete și, prin urmare, înșelătoare poate constitui un abuz al dreptului de cerere, mai ales dacă informațiile se referă la esențialul cazului și nu au fost furnizate explicații suficiente pentru nerespectarea dezvăluirii acestor informații (a se vedea Stevančević v. Bosnia și Herțegovina (dec.), nr. 67618/09, § 26, 10 ianuarie 2017 ). Întrucât nu există nici o indicație, și mai puțin o dovadă, că dreptul reclamantului la un apartament militar a fost stabilit de către autoritățile militare din Serbia, indiferent dacă a depus sau nu o cerere pentru un apartament militar în Serbia nu este relevant. Tribunalul constată că, în caz contrar, cererile nu sunt, vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție, nici inadmisibile din alte motive. Prin urmare, aceasta le declară admisibile. Bosnia și Herțegovina (dec.), nr. 38233/05, § 26, 3 februarie 2015. 11. Contrar Aleksić , citat mai sus , dreptul actual la un apartament nu a fost stabilit de autoritățile militare în orice stat succesor al fostului SFRY . În plus , așa cum se menționează mai sus , § 60 și Mago și alții , citat mai sus § 103 , nu există nici o indicație, nu mai mult decât dovada, că reclamanții au participat, ca parte a forțelor armate străine, la orice crimă de război din teritoriul Bosniei și Herțegovinei. În cele din urmă, nu au primit nici o compensație recunoscută ca datorită acestora de Curtea Constituțională pentru pierderea apartamentelor lor militare în Bosnia și Herțegovina. 12. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. ALLEGED încălcarea art. 8 din Convenție 13. Dl Apostolovski și dl Knežević s-au plâns de incapacitatea lor de a le restaura apartamentele lor militare înainte de război în Bosnia și Herțegovina, de asemenea, în conformitate cu art. 8 din Convenție. Având în vedere faptele cauzei, argumentele părților și concluziile sale de mai sus, Curtea consideră că plângerea este admisibilă, dar că nu este necesar să se examineze separat dacă a existat, de asemenea, o încălcare a dispoziției convenției. În ceea ce privește cazul dlui Apostolovski, nu a fost depusă nicio cerere de satisfacție. În consecință, Curtea consideră că nu există nici un apel pentru a acorda sume pe acest cont. Dl Knežević a solicitat 35 000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material, 5.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale și 1,880 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. , citat mai sus, § 121), Curtea a atribuit în ceea ce privește prejudiciu material valoarea de piață a apartamentelor în cauză (aprobată, la momentul respectiv, la 1000 EUR pe metru pătrat pentru apartamentele din Sarajevo și Mostar), plus orice impozit care poate fi imputabil. Cu toate acestea, jurisprudența Curții a evoluat de atunci. În special, în Stevančević , citat mai sus, §§ 21 și În conformitate cu jurisprudența sa, Curtea a atribuit dlui Knežević 22 200 EUR pentru un apartament de șaptezeci și patru metri pătrați în Bihać, precum și orice impozit care poate fi imputabil pentru prejudiciu material. În ceea ce privește prejudiciile morale, Curtea atribuie sumele solicitate de reclamant plus orice impozit care poate fi taxabil (a se vedea Mago și alții , citat mai sus § 123). În sfârșit, în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața Curții, reclamantul nu a prezentat dovezi că a plătit de fapt sau a fost obligat să plătească, în temeiul unei obligații juridice sau contractuale, suma reclamată (a se vedea Mago și alții , citat mai sus § 126) , cu excepția costurilor de traducere în valoare de 345 EUR . Întrucât suma susținută în acest sens este rezonabilă , Curtea acordă 345 EUR sub acest cap plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului. 16. Dl Popović a solicitat 32 000 EUR în ceea ce privește prejudiciu material, 5 000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale și 1.022 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. În conformitate cu jurisprudența menționată la punctul 15 de mai sus, Curtea aprobă dl Popović EUR 19,200 pentru un apartament de 60-4 metri pătrați în Bihać, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciu material. În ceea ce privește prejudiciile morale, Curtea atribuie suma solicitată de reclamant plus orice impozit care poate fi taxabil (a se vedea Mago și alții În cele din urmă, în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața Curții, reclamantul a depus o factură a costurilor, pe baza tarifului stabilit de asociația bar locală. Întrucât suma solicitată este rezonabilă, Curtea aprobă 1,022 EUR sub acest cap plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. 17. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, susține că doamna Apostolovska poate continua cererea în numele târziui Laste Apostolovski; Declară că se alătură cererilor; cererile admisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține că nu este necesară examinarea plângerilor în temeiul articolului 8 din Convenție; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească dlui Knežević, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 22,200 EUR (20 mii două sute două sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciu material; (ii) 5.000 EUR (cincă mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (iii) 345 EUR (trei sute și patruzeci și cinci de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că statul pârât trebuie să plătească dlui Popović, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 19,200 EUR (noiprezece mii două sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile materiale; (ii) 5.000 EUR (cincă mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (iii) 1,022 EUR (o mie și douăzeci și două de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (c) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 18 ianuarie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Ilse Freiwirth Tim Eicke Președintele adjunct al grefierului APENDIX Lista cererilor nr. cerere nr. Denumire de caz Lodged on Solicitant An of Residence Local of Residence Nationality Reprezentat de 28704/11 Apostolovski c. Bosnia și Herțegovina 17/01/2011 Laste APOSTOLOVSKI 1952 Kumanovo Macedonia de Nord Sulejman HADŽIBEGOVIδ 45699/13 Knežević c. Bosnia și Herțegovina 11/06/2013 Milan KNEŽEVI

FOURTH SECTION

CASE OF

APOSTOLOVSKI AND OTHERS v.

BOSNIA AND HERZEGOVINA

(Applications nos. 28704/11and 2 others)

JUDGMENT

STRASBOURG

18 January 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Apostolovski and Others v. Bosnia and Herzegovina,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of:

Tim Eicke,

President,

Faris Vehabović,

Pere Pastor Vilanova,

judges,

and Ilse Freiwirth,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the applications (nos.

28704/11, 45699/13 and 74240/13) against Bosnia and Herzegovina lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a national of North Macedonia,

Mr Laste Apostolovski

, a national of Bosnia and Herzegovina, Mr Milan Knežević, and a national of Bosnia and Herzegovina and Croatia, Mr Ratko Popović, (“the applicants”) on the various dates indicated in the appended table;

the decision to give notice of the complaints under Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Government of Bosnia and Herzegovina (“the Government”), represented by Ms J. Cvijetić, their Acting Agent, and to declare inadmissible the remainder of the applications;

the parties’ observations;

the written comments submitted by the Governments of North Macedonia and Serbia, who were invited to intervene by the President of the Section (Article 36 § 2 of the Convention and Rule 44 § 3 of the Rules of Court).

Having deliberated in private on 14 December 2021,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT-MATTER OF THE CASE

1.

When Bosnia and Herzegovina declared independence, the applicants were employed with the army of the Socialist Federal Republic of Yugoslavia (“SFRY”). Being stationed in the territory of Bosnia and Herzegovina, they were allocated military flats there. Mr Apostolovski bought his military flat shortly before the 1992-95 war (compare

Đokić v. Bosnia and Herzegovina

, no. 6518/04, 27 May 2010), whereas the other two applicants did not (compare

Mago and Others

v. Bosnia and Herzegovina

, nos. 12959/05 and 5

others, 3 May 2012). All applicants left their flats when the war started and joined foreign armed forces. For that reason, their restitution claims were rejected after the war (pursuant to section 3a of the Restitution of Flats Act 1998). On 23 November 2012 and 25 April 2013, the Constitutional Court of Bosnia and Herzegovina found a breach of the right to the peaceful enjoyment of their pre-war flats in respect of

Mr Knežević and Mr Popović

, respectively. While reiterating that it was not disproportionate to reject restitution claims regarding military flats pursuant to section 3a of the Restitution of Flats Act 1998, the Constitutional Court held that the applicants had to be given fair compensation should it be established that they had not acquired a military flat in another State. It appears that they have not yet received any compensation in this connection.

THE COURT’S ASSESSMENT

THE

LOCUS STANDI

OF THE APPLICANT’S spouse in the case of mr Apostolovski

2.

Following the applicant’s death, his spouse, Mrs Branka Apostolovska, declared on 25 November 2019 her wish to pursue the application as his heir. The Government did not submit any observations in this connection.

3.

Where the original applicant has died after lodging the application, the Court normally permits the next-of-kin to pursue an application, provided he or she has a legitimate interest (see

Malhous v. the Czech Republic

(dec.) [GC], no. 33071/96, ECHR 2000 XII, and

Murray v. the Netherlands

[GC], no.

10511/10, § 79, ECHR 2016, with further references).

4.

Accordingly, the Court accepts that Mrs Apostolovska has standing to pursue the application on behalf of the late Laste Apostolovski.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 OF Protocol No. 1 to THE CONVENTION

6.

The applicants complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about their inability to have restored to them their pre-war flats in Bosnia and Herzegovina.

Admissibility

7.

The Government’s objection that the application of Mr Knežević had been lodged out of time, because it had been received by the Court more than six months from the date of delivery of the Constitutional Court’s decision in his case, must be dismissed. The date of introduction of an application for the purposes of Article

35 § 1 of the Convention is the date of the postmark when the applicant dispatched a duly completed application form to the Court (see Rule 47 § 6 (a) of the Rules of Court), and not the date of receipt of the application by the Court (see

Brežec v. Croatia

, no. 7177/10, § 29, 18

July 2013). In other words, applicants cannot be held responsible for any delays that may affect their correspondence with the Court in transit; to hold otherwise would mean unjustifiably shortening the six-month period set forth in Article 35 § 1 of the Convention and negatively affecting the right of individual petition (see

Anchugov and Gladkov

v. Russia

, nos. 11157/04 and 15162/05, § 70, 4 July 2013). The present applicant sent a duly completed application form to the Court on 11 June 2013. Since the date of notification of the Constitutional Court’s decision in his case is 14 December 2012, the application was clearly lodged within the six-month time-limit.

8.

The Government’s next objection that the application of Mr Knežević constituted an abuse of the right of petition, because the applicant had failed to inform the Court that he had lodged an application

for a military flat in Serbia

, must equally be dismissed. An application may be rejected as an abuse of the right of individual application within the meaning of Article 35 § 3

(a) of the Convention if, among other reasons, it was knowingly based on false information. The submission of incomplete and thus misleading information may constitute an abuse of the right of petition, especially if the information concerns the very core of the case and no sufficient explanation has been provided for the failure to disclose that information (see

Stevančević v. Bosnia and Herzegovina

(dec.), no. 67618/09, § 26, 10 January 2017

). Since there is no indication, let alone proof, that the applicant’s right to a military flat has been established by the military authorities in Serbia, whether he has lodged an application for a military flat in Serbia or not is of no relevance.

9.

The

Court notes that the applications are otherwise neither manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention nor inadmissible on any other grounds. It therefore declares them admissible.

Merits

10.

The general principles concerning this issue have been summarized in

Đokić

, cited above, §§ 55-64;

Mago and Others

, cited above, §§ 94-105;

and

Aleksić v.

Bosnia and Herzegovina

(dec.), no. 38233/05, § 26, 3

February 2015.

11.

Contrary to

Aleksić

, cited above, the present applicants’ right to a flat has not been established by the military authorities in any successor State of the former SFRY. Furthermore, as in

Đokić

, cited above, § 60, and

Mago and Others

, cited above, § 103

, there is no indication, let alone proof, that the applicants participated, as part of foreign armed forces, in any war crimes in the territory of Bosnia and Herzegovina. Lastly, they have not been given any of the compensation recognised as due to them by the Constitutional Court for the loss of their military flats in Bosnia and Herzegovina.

12.

There has accordingly been a violation of Article

1 of Protocol No.

1 to the Convention.

ALLEGED violation of Article 8 of the convention

13.

Mr Apostolovski and Mr Knežević complained about their inability to have restored to them their pre-war military flats in Bosnia and Herzegovina also under Article 8 of the Convention. Having regard to the facts of the case, the submissions of the parties, and its findings above, the Court considers that the complaint is admissible but that it is not necessary to examine separately whether there has also been a violation of that provision of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

14.

As regards the case of Mr Apostolovski, no claim for just satisfaction was submitted. Accordingly, the Court considers that there is no call to award any sum on that account.

15

.

Mr Knežević claimed 35,000 euros (EUR) in respect of pecuniary damage, EUR 5,000 in respect of non-pecuniary damage and EUR 1,880 in respect of costs and expenses incurred before the Court. In the leading case concerning this matter (see

Mago and Others

, cited above, § 121), the Court awarded in respect of pecuniary damage the market value of the flats at issue (assessed, at the time, at EUR 1,000 per square meter for flats in Sarajevo and Mostar), plus any tax that may be chargeable. However, the Court’s case-law has evolved since then. Notably, in

Stevančević

, cited above, §§ 21 and

28, the Court considered that compensation in the amount of EUR 21,496 for a flat situated in Sarajevo was adequate. In accordance with its case-law, the Court awards Mr Knežević EUR 22,200 for a flat measuring seventy-four square meters in Bihać, plus any tax that may be chargeable, in respect of pecuniary damage. As concerns non-pecuniary damage, the Court awards the amount claimed by the applicant plus any tax that may be chargeable (see

Mago and Others

, cited above, § 123). Lastly, as to costs and expenses incurred before the Court, the applicant failed to submit evidence that he had actually paid, or was bound to pay, pursuant to a legal or contractual obligation, the amount claimed (see

Mago and Others

, cited above, §

126), save for translation costs in the amount of EUR 345. Since the sum claimed in that respect is reasonable, the Court awards EUR 345 under this head plus any tax that may be chargeable to the applicant.

16.

Mr Popović claimed EUR 32,000 in respect of pecuniary damage, EUR 5,000 in respect of non-pecuniary damage and EUR 1,022 in respect of costs and expenses incurred before the Court.

In accordance with its case-law mentioned in paragraph 15 above,

the Court awards Mr Popović EUR

19,200 for a flat measuring sixty-four square meters in Bihać, plus any tax that may be chargeable, in respect of pecuniary damage. As to non-pecuniary damage, the Court awards the amount claimed by the applicant plus any tax that may be chargeable (see

Mago and Others

, cited above, § 123). Lastly, as to costs and expenses incurred before the Court, the applicant submitted a bill of costs, based on the tariff fixed by the local bar association. Since the sum claimed is reasonable, the Court awards EUR 1,022 under this head plus any tax that may be chargeable to the applicant.

17.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Holds

that Mrs Apostolovska may pursue the application on behalf of the late Laste Apostolovski;

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention;

Holds

that there is no need to examine the complaints under Article

8 of the Convention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay Mr Knežević, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement:

(i)

EUR 22,200 (twenty-two thousand two hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of pecuniary damage;

(ii)

EUR 5,000 (five thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(iii)

EUR 345 (three hundred and forty-five euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses;

(b)

that the respondent State is to pay Mr Popović, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement:

(i)

EUR 19,200 (nineteen thousand two hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of pecuniary damage;

(ii)

EUR 5,000 (five thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(iii)

EUR 1,022 (one thousand and twenty-two euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses;

(c)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 18 January 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Ilse Freiwirth

Tim Eicke

Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of Applications

No.

Application no.

Case name

Lodged on

Applicant

Year of Birth

Place of Residence

Nationality

Represented by

1.

28704/11

Apostolovski v. Bosnia and Herzegovina

17/01/2011

Laste APOSTOLOVSKI

1952

Kumanovo

North Macedonia

Sulejman HADŽIBEGOVIĆ

2.

45699/13

Knežević v. Bosnia and Herzegovina

11/06/2013

Milan KNEŽEVIĆ

1947

Dragočaj

Bosnia and Herzegovina

Rafaela LJUBOJEVIĆ-ĐURIĆ

3.

74240/13

Popović v. Bosnia and Herzegovina

17/10/2013

Ratko POPOVIĆ

1964

Belgrade

Bosnia and Herzegovina + Croatia

Nebojša MILANOVIĆ