CASE OF STIPIĆ AND OTHERS v. BOSNIA AND HERZEGOVINA

CAUZUL CU PRIVIND SECȚIUNEA STIPII ȘI ALȚII v. BOSNIA ȘI HERZEGOVINA (Depunerea nr. 25230/20 și altele – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 22 iulie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Stipić și alții c. Bosnia și Herțegovina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), ședința în calitate de comitet compus din: Armen Harutyunyan, Președintele, Jolien Schukking, Ana Maria Guerra Martins, judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 1 iulie 2021, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cereri împotriva Bosniei și Herțegovinei depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Bosniei și Herțegovina („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de neexecutarea hotărârilor interne. Legea însoțitoare a cererilor având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Reclamanții s-au plâns de neexecutarea hotărârilor interne în favoarea lor. Ei au invocat, în mod expres sau substanțial, la art. 6 § 1 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1, care se citește după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unei „audieri” în sensul articolului 6. Se referă, de asemenea, la jurisprudența sa privind neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby c. Grecia, nr. 18357/91, § 40, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997 II). Spahić și alții v. Bosnia și Herțegovina, nr. 20514/15 și alți 15, §§ 25-31, 14 noiembrie 2017 și Kunić și alții v. Bosnia și Herțegovina, nr. 68955/12 și alți 15, §§ 26-31, 14 noiembrie 2017, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește aspecte similare cu cele din acest caz. Curtea constată, de asemenea, că deciziile din prezentele cereri au ordonat adoptarea unor măsuri specifice. Prin urmare, Curtea consideră că deciziile în cauză constituie „poziții” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1. 10. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea integrală și în timp util a deciziilor în favoarea reclamanților. 11. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIUNII 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Legea (a se vedea, în special, Spahić și alții c. Bosnia și Herțegovina, nr. 20514/15 și altele 15 §§ 36-43, 14 noiembrie 2017 și Kunić și alții c. Bosnia și Herțegovina, nr. 68955/12 și altele 15 §§§ 37-46, 14 noiembrie 2017), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 14. Curtea constată, de asemenea, că statul reclamant are obligația de a aplica hotărârile care rămân executoare. 15. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. declară că cererile sunt admisibile; declară că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neaplicarea sau aplicarea întârziere a deciziilor interne; faptul că statul pârât asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, executarea deciziilor interne în curs de desfășurare menționate în tabelul anexat; Detenții (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 22 iulie 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Armen Harutyunyan Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 (neexecuție sau întârziere de aplicare a deciziilor interne) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Decizie interioare relevantă Data începerii neexecuției Data finală a perioadei neexecutive Lungime a procedurii de executare Valoarea atribuită pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] [2] 25230/20 30/05/2020 Branimir STIPIδ 1979 Josip JUKIδ 1981 Curtea Municipală de Sarajevo (pentru reclamant STIPÏ), 07/09/2016 Curtea Municipală de Sarajevo (pentru reclamant JUKA), 28/09/2018 22/03/2017 24/12/2018 în așteptare Mai mult de 4 ani (s) și 2 luni (s) și 18 zile (s) în așteptare de peste 2 ani și 5 luni și 16 zile 1000 27749/20 05/06/2020 Josip TOMIČIδ 1972 Curtea Municipală de Sarajevo, 10/07/2015 07/06/2016 în așteptare de peste 5 ani și 2 zile 1000 41795/20 28/08/2020 Rifet MEZIפ 1979 Curtea Municipală de Sarajevo, 01/07/2015 10/12/2015 în așteptare de mai mult de 5 ani și 5 luni și 30 zile 1000 [1] În plus, orice impozit care poate fi taxat reclamanților [2] Mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivel intern.

FOURTH SECTION

CASE OF

STIPIĆ AND OTHERS v. BOSNIA AND HERZEGOVINA

(Application no. 25230/20 and 2 others – see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

22 July 2021

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Stipić and Others v. Bosnia and Herzegovina,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of:

Armen Harutyunyan,

President,

Jolien Schukking,

Ana Maria Guerra Martins,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 1 July 2021,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Bosnia and Herzegovina lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Government of Bosnia and Herzegovina (“the

Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the non-enforcement of domestic decisions.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE

1 OF PROTOCOL No.

1

6.

The applicants complained of the non-enforcement of domestic decisions given in their favour. They relied, expressly or in substance, on Article 6 § 1 of the Convention and on Article

1 of Protocol No.

1, which read as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

7.

The Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “hearing” for the purposes of Article

Hornsby v.

Greece

, no.

18357/91, §

40,

Reports of Judgments and Decisions

1997

‑

II).

8.

In the leading cases of

Spahić and Others v. Bosnia and Herzegovina,

nos. 20514/15 and 15 others, §§ 25-31, 14 November 2017 and

Kunić and

Others v. Bosnia and Herzegovina,

nos. 68955/12 and 15 others, §§ 26-31, 14 November 2017, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

The Court further notes that the decisions in the present applications ordered specific action to be taken. The Court therefore considers that the decisions in question constitute “possessions” within the meaning of Article

1 of Protocol No. 1.

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce fully and in due time the decisions in the applicants’ favour.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

12.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Spahić and Others v. Bosnia and Herzegovina,

nos. 20514/15 and 15 others, §§ 36-43, 14 November 2017 and

Kunić and

Others v. Bosnia and Herzegovina,

nos. 68955/12 and 15 others, §§ 37-46, 14 November 2017), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

14.

The Court further notes that the respondent State has an outstanding obligation to enforce the judgments which remain enforceable.

15.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that these applications disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1 concerning the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions;

Holds

that the respondent State shall ensure, by appropriate means, within three months, the enforcement of the pending domestic decisions referred to in the appended table;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 22 July 2021, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Armen Harutyunyan

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1

(non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Relevant

domestic decision

Start date of

non-enforcement

End date of non-enforcement period Length of enforcement proceedings

Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant (in euros)

[1]

[2]

25230/20

30/05/2020

Branimir STIPIĆ

1979

Josip JUKIĆ

1981

Sarajevo Municipal Court

(for applicant STIPIĆ),

07/09/2016

Sarajevo Municipal Court

(for applicant JUKIĆ),

28/09/2018

22/03/2017

24/12/2018

pending

More than 4 year(s) and 2 month(s) and 18 day(s)

pending

More than 2 year(s) and 5 month(s) and 16 day(s)

1,000

27749/20

05/06/2020

Josip TOMIČIĆ

1972

Sarajevo Municipal Court, 10/07/2015

07/06/2016

pending

More than 5 year(s) and 2 day(s)

1,000

41795/20

28/08/2020

Rifet MEZIĆ

1979

Sarajevo Municipal Court, 01/07/2015

10/12/2015

pending

More than 5 year(s) and 5 month(s) and 30 day(s)

1,000

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.

[2]

Less any amounts which may have already been paid in that regard at the domestic level.