Efendić împotriva Bosniei și Herțegovinei

Traducere în română Auto

CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A EFENDIEI v. BOSNIA ȘI HERZEGOVINA (Depunerea nr. 37130/19) HOTĂRÂREA STRASBOURG 11 februarie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Efendić v. Bosnia și Herțegovina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Armen Harutyunyan, președinte, Jolien Schukking, Ana Maria Guerra Martins, judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 21 ianuarie 2021, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Bosniei și Herțegovinei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (“Convenția”) din 28 iunie 2019. Reclamantul a fost reprezentat de dl O. Eterović, avocat care practică la Sarajevo.

Guvernul Bosniei și Herțegovina (“ Guvernul”) a primit aviz de cerere. Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de neexecutarea unei decizii interne. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEII ȘI AL ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI Nr. Reclamantul s-a plâns de neexecutarea unei decizii interne în favoarea sa. El s-a bazat, în mod expres sau substanțial, pe art. 6 § 1 din Convenție și pe art. 1 din Protocolul nr. 1, care se citește după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unei „audieri” în sensul articolului 6. Se referă, de asemenea, la jurisprudența sa privind neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby c. Grecia, nr. 18357/91, § 40, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997 II).

Spahić și alții v. Bosnia și Herțegovina, nr. 20514/15 și alți 15, §§ 25-31, 14 noiembrie 2017, și Kunić și alții v. Bosnia și Herțegovina, nr. 68955/12 și alți 15, §§ 26-31, 14 noiembrie 2017, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. Prin urmare, Curtea consideră că decizia din prezenta cerere constituie „poziții” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 10. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea integrală și în timp util a deciziei în favoarea reclamantului.

11. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIUNII 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Legea (a se vedea, în special, Spahić și alții c. Bosnia și Herțegovina, nr. 20514/15 și altele 15 §§ 36-43, 14 noiembrie 2017, și Kunić și alții c. Bosnia și Herțegovina, nr. 68955/12 și altele 15 §§§ 37-46, 14 noiembrie 2017), Tribunalul consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat.

14. Curtea constată, de asemenea, că statul reclamant are obligația de a aplica hotărârea care rămâne executabilă. 15. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

cererea este admisibilă; deține că dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția unei decizii interne; deține că Statul pârât asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, aplicarea deciziei interne în curs de desfășurare menționate în tabelul anexat; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.

Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 11 februarie 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Armen Harutyunyan Președintele adjunct al Registrului interimar Apendice APPENDIX Solicitarea depunerii de plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (neexercitare sau întârziere a executării deciziilor interne) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Decizia interimar Relevantă Data de începere a perioadei de neexerciție Lungime a procedurilor de executare Sumele acordate pentru prejudiciu moral per reclamant (în euro) [1] [2] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile pe cerere (în euro) [3] 37130/19 28/06/2019 Mirsad EFENDIδ 1944, Curtea Municipală de Sarajevo, 30/06/2014 12/06/2018, în așteptare de mai mult de 2 ani (s) și 5 luni (s) și 20 zile (s) 1000 250 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

[2] Mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivelul intern. [3] În plus, orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

FOURTH SECTION

CASE OF EFENDIĆ v. BOSNIA AND HERZEGOVINA (Application no. 37130/19) JUDGMENT STRASBOURG 11 February 2021 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Efendić v. Bosnia and Herzegovina, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of: Armen Harutyunyan, President, Jolien Schukking, Ana Maria Guerra Martins, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 21 January 2021, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in an application against Bosnia and Herzegovina lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 28 June 2019.

The applicant was represented by Mr O. Eterović, a lawyer practising in Sarajevo.

The Government of Bosnia and Herzegovina (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

The applicant complained of the non-enforcement of a domestic decision. THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE

1 OF PROTOCOL No. 1

The applicant complained of the non-enforcement of a domestic decision given in his favour. He relied, expressly or in substance, on Article 6 § 1 of the Convention and on Article 1 of Protocol No. 1, which read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

The Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “hearing” for the purposes of Article 6. It also refers to its case-law concerning the non-enforcement or delayed enforcement of final domestic judgments (see Hornsby v. Greece , no. 18357/91, § 40, Reports of Judgments and Decisions 1997 ‑ II).

In the leading cases of Spahić and Others v. Bosnia and Herzegovina, nos. 20514/15 and 15 others, §§ 25-31, 14 November 2017, and Kunić and Others v. Bosnia and Herzegovina, nos. 68955/12 and 15 others, §§ 26-31, 14 November 2017, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

The Court further notes that the decision in the present application ordered specific action to be taken. The Court therefore considers that the decision in question constitutes “possessions” within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1.

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce fully and in due time the decision in the applicant’s favour.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

12. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Spahić and Others v. Bosnia and Herzegovina, nos. 20514/15 and 15 others, §§ 36-43, 14 November 2017, and Kunić and Others v. Bosnia and Herzegovina, nos. 68955/12 and 15 others, §§ 37-46, 14 November 2017), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

14.

The Court further notes that the respondent State has an outstanding obligation to enforce the judgment which remains enforceable.

15.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that it discloses a breach of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 concerning the non-enforcement of a domestic decision; Holds that the respondent State shall ensure, by appropriate means, within three months, the enforcement of the pending domestic decision referred to in the appended table; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 11 February 2021, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Armen Harutyunyan Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 (non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Relevant domestic decision Start date of non-enforcement period Length of enforcement proceedings Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant (in euros) [1] [2] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [3] 37130/19 28/06/2019 Mirsad EFENDIĆ 1944 Sarajevo Municipal Court, 30/06/2014 12/06/2018 pending More than 2 year(s) and 5 month(s) and 20 day(s) 1,000 250 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant. [2] Less any amounts which may have already been paid in that regard at the domestic level. [3] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.