Jankauskas împotriva Lituaniei

Reclamantul s-a născut în 1972. Locuiește în Šiauliai. Reclamantul, fost investigator de poliție, a fost suspectat de abuz de birou și de mituire. Detenția sa a fost ordonată de Curtea de districtul Šiauliai la 12 martie 1999 în legătură cu frica de abdomen și influența martori. Reținutul său în custodie a fost prelungit. 10. La 3 octombrie 2000, Curtea Regională Šiauliai a condamnat reclamantul de abuz de funcție și corupție, condamnându-l la opt ani de închisoare. La 29 iunie 2001, Curtea de Apel a menținut hotărârea mai mică. La 18 decembrie 2001, Curtea Supremă a respins recursul de casare al reclamantului în acest caz. Pe urmă, sentința a fost redusă având în vedere o lege de amnistia.

Reclamantul a fost eliberat din închisoare după ce a terminat condamnarea la 18 august 2003. 11. Potrivit reclamantului, toate scrisorile sale adresate și din partea autorităților de stat, organizațiile neguvernamentale și persoanele private - și anume familia sa, rudele, prietenii și avocatul - au fost deschise și citite în absența sa, în timp ce el a fost în închisoarea de reținere Šiauliai în perioada cuprinsă între 12 martie 1999 și 20 iulie 2001. Reclamantul afirmă că un total de 362 din scrisorile sale au fost deschise și citite. Reclamantul a transmis o scrisoare adresată avocatului său de către administrația închisorii Šiauliai, la 18 februarie 2004, atestând că, în perioada 15 martie 1999-20 iulie 2001, reclamantul a trimis scrisori la 241 destinatari, inclusiv autoritățile de stat, ONG-urile, Curtea Europeană a Drepturilor Omului și diferite terțe persoane.

Toate aceste scrisori au fost enumerate în detaliu de către administrația penitenciară, referindu-se la data, adresa și numărul acestora în dosarul reclamantului. 12. art. 22 din Constituție garantează dreptul de a respecta viața privată, viața de familie și corespondența. În conformitate cu art. 15 din Legea 1996 privind detenția în reținere și cu art. 72 din Regulamentul intern al închisorilor în reținere, care erau aplicabile la momentul material, scrisorile persoanelor în reținere ar putea fi supuse cenziunii. art. 75 din Regimentul Intern al Penitenciarilor Rezidențiale prevede că administrația centrului rezidențial nu poate deschide scrisorile deținuților adresate Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul în care aceste scrisori au fost transmise administrației care urmează să fie trimise într-un plic închis.

art. 83 prevede că administrația închisorii deținute familiarizează deținutul cu un răspuns la corespondența sa în termen de trei zile de la primirea scrisorii adresate deținutului. Prin urmare, toate scrisorile primite de deținuți nu le sunt date și sunt păstrate în dosarele lor de către administrația centrală deținută.

8. The applicant was born in 1972. He lives in Šiauliai. 9. The applicant, a former police investigator, was suspected of abuse of office and bribery. His detention on remand was ordered by the Šiauliai City District Court on 12 March 1999 on the fear of his absconding and influencing witnesses. His remand in custody was thereafter prolonged. 10. On 3 October 2000 the Šiauliai Regional Court convicted the applicant of abuse of office and bribery, sentencing him to eight years’ imprisonment. On 29 June 2001 the Court of Appeal upheld the lower judgment. On 18 December 2001 the Supreme Court rejected the applicant’s cassation appeal in the case. The sentence was subsequently reduced in view of an amnesty law.

The applicant was released from prison after having completed the sentence on 18 August 2003. 11. According to the applicant, all his letters to and from the State authorities, non-governmental organisations as well private persons - namely his family, relatives, friends and legal counsel - were opened up and read in his absence while he was in the Šiauliai remand prison during the period from 12 March 1999 until 20 July 2001. The applicant states that a total of 362 of his letters had been opened and read. The applicant has submitted a letter addressed to his lawyer by the Šiauliai remand prison administration on 18 February 2004, attesting that during the period from 15 March 1999 to 20 July 2001 the applicant had sent letters to 241 addressees, including the State authorities, NGOs, the European Court of Human Rights, and various third persons.

All of these letters were listed in detail by the prison administration, with reference to their date, addressee, and their number in the applicant’s file. 12. Article 22 of the Constitution guarantees the right to respect for one’s private life, family life and correspondence. According to Article 15 of the Detention on Remand Act 1996 and Rule 72 of the Remand Prisons Internal Rules 1996, which were applicable at the material time, remanded persons’ letters could be subject to censorship. Rule 75 of the Remand Prisons Internal Rules provides that the remand centre administration cannot open letters of detainees addressed to the European Court of Human Rights if those letters were given to the administration to be sent in a closed envelope.

Rule 83 provides that the remand prison administration shall familiarise the detainee with a reply to his correspondence within three days following receipt of the letter addressed to the detainee. Therefore, all letters received by the detainees are not given to them and are kept in their files by the remand centre administration.