CtEDO 01.03.2005 Auto

PARITCHI v. MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
01.03.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PARITCHI v. MOLDOVA (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 54396/00 de Lidia PARIȚCHI împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 1 martie 2005 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Pellonpää Maruste Pavlovschi Šikuta, judecători și dl O'Boyle Grefier având în vedere cererea depusă la 16 aprilie 1999, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de reclamant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național moldovenesc, născut în 1922 și locuiește în Bălți. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna L. Bubulici, un avocat practicant în Bălți. În iunie 1945, autoritățile sovietice au naționalizat două case aparținând părinților reclamanților. La 8 decembrie 1992, Parlamentul Moldovei a adoptat Legea nr. 1225-XII „pentru reabilitarea victimelor reprimarii politice comise de regimul totalitar de ocupare a comuniștilor”. Legea a permis victimelor reprimarii sovietice să își revendice proprietățile confiscate sau naționalizate. În 1996 reclamantul a depus o acțiune la Curtea de District Bălți (Judecătoria Sectorului Centru) la 20 septembrie 1996, Curtea de District Bălți a constatat în favoarea reclamantului și a ordonat restituirea casei și expulzarea ocupanților săi. La 29 mai 1997, Curtea regională Bălți a respins recursul depus de ocupanții acesteia. Întrucât nimeni nu a apelat împotriva hotărârii, aceasta a devenit finală. Între 1996 și 2001 reclamantul a formulat numeroase cereri în fața autorităților competente ale statului pentru executarea hotărârii finale din 20 septembrie 1996. Cu toate acestea, hotărârea nu a fost pusă în aplicare. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la neaplicarea hotărârii din 20 septembrie 1996. PROCEDURA LA 18 septembrie 2001, Curtea a invitat Guvernul să facă observații scrise cu privire la cerere. La 23 octombrie 2003, Guvernul a informat Curtea că reclamantul a acceptat o ofertă în soluționarea cererii sale, și anume plata de 205.362 Lei moldoveni (MDL) Guvernul a prezentat Curtea o copie a unui acord din 7 octombrie 2003 semnat de reclamantul, avocatul său, agentul guvernamental și primarul Bălți, care conține, printre altele, următoarele dispoziții: Municipiul Bălți își angajează obligația de a plăti doamnei Lidia Paritchi suma de MDL 205.362 în locul casei situate pe strada 18 Schmidt, la care reclamantul are dreptul în temeiul hotărârii finale din 29 mai 1997. Dna Lidia Paritchi va retrage cererea nr. 54396/00 depusă la Curtea Europeană la 16 aprilie 1999 și va comunica Guvernului Republicii Moldova la 18 septembrie 2001, imediat ce suma de MDL 205.362 va fi plătită de municipiul Bălți. Dna Lidia Paritchi declară că nu va mai avea reclamații împotriva Guvernului. Potrivit unui alt document prezentat de Guvern, reclamantul a primit banii la 9 octombrie 2003. Prin scrisorile din 3 noiembrie 2003 și 5 mai 2004, reclamantul a confirmat că a semnat acordul din 7 octombrie 2003 și că a primit banii preconizati. În același timp, ea a informat Curții că nu intenționează să retragă cererea, deoarece a considerat că guvernul ar trebui, de asemenea, să o compenseze pentru prejudiciile morale suferite. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii.” art. 37 § 1 în amendă include dispoziția că: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile în cauză.” Curtea remarcă că reclamantul a fost de acord să-și stabilească cererile pe baza plăților de la MDL 205.362 și a semnat un acord în acest sens, sub consilierea avocatului său. Cu toate acestea, mai târziu, a refuzat să respecte condițiile acordului prin care s-a angajat să își retragă cererea de la Curte. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Este satisfăcut, având în vedere acordul atins, că respectarea drepturilor omului nu necesită examinarea continuă a cererii. Prin urmare, cazul ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să scoată cererea din lista de cazuri.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă