CtEDO 06.05.2003 Auto

SVETENCO AND JELIMALAI v. MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
06.05.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
SVETENCO AND JELIMALAI v. MOLDOVA (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

Cea decizia nr. 52528/99 de Constantin SVETENCO și Maria JELIMALAI împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 6 mai 2003 în calitate de Cameră compusă de Președintele Sir Nicolas Bratza Pellonpäää dna Palm Fischbach Casadevall Pavlovschi Borrego Borrego, judecători și dl M. O’Boyle având în vedere cererea de mai sus introdusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 5 aprilie 1999 și înregistrată la 9 noiembrie 1999, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamanții, dl Constantin Svetenco și dna Maria Jelimalai, sunt resortisanți moldoveni, născuți în 1932 și, respectiv, 1934, și trăiesc în Bălți, Moldova. Guvernul contestat este reprezentat de agentul lor, dl V. Pârlog, Ministerul Justiției. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1949, casa deținută de părinții reclamanților a fost confiscată de regimul comunist. În 1996 reclamanții, în calitate de succesori în titlul proprietarilor inițiali, au solicitat Consiliului Municipal Bălți pentru returnarea casei confiscate. La 22 februarie 1996, Consiliul Municipal Bălți a adoptat decizia de a ordona restabilirea casei către solicitanți. Consiliul Municipal a specificat în decizia sa că această casă va fi restaurată după expulzarea ultimei dintre cele patru familii care locuiesc în casă. În 1996 reclamanții au depus Curtea de District Bălți o acțiune prin care au încercat să declare nul și nulitatea contractelor de vânzare prin care chiriașii au achiziționat apartamentele care compun casa și titlurile de proprietate emise lor. La 8 iulie 1996, Curtea de District a declarat nul și anulat contractele de vânzare către chiriași și titlurile de proprietate emise lor în acest sens. În 1996 reclamanții au depus la Curtea de District Bălți o acțiune prin care au solicitat o ordonanță de evacuare a chiriașului. La 9 decembrie 1996, Curtea de District a ordonat expulziarea chiriașilor și a indicat că statul este responsabil pentru asigurarea de cazare alternativă. La 4 Iulie 1997 Curtea de District a trimis Consiliului Municipal mandatul de executare pentru hotărârea din 9 decembrie 1996. În 1998 reclamanții s-au plângut din nou despre neexecuția hotărârii din 9 decembrie 1996 la Curtea de District. Prin scrisoarea din 30 Octombrie 1999, un judecător al Curții de District a informat reclamanții că Consiliul Municipal Bălți nu are fonduri pentru construcția de construcții de apartamente, nu a avut cazare alternativă disponibilă pentru chiriași și, prin urmare, nu a putut aplica hotărârea din 9 decembrie 1996, înainte de a obține fonduri adecvate sau de a dispune de sedii vacante. Reclamanții se plâng că prin neexecuție a hotărârii de la 9 Decembrie 1996, dreptul lor de a avea drepturile lor civile determinate de o instanță a fost încălcat. De asemenea, se plâng că, datorită neexecuției hotărârii de mai sus, nu au putut să își bucure de posesiunile lor și, prin urmare, a fost încălcat dreptul lor la protecția proprietăților. Reclamanții se bazează pe articolele 6 § 1 și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Prin scrisoarea din 25 septembrie 2001, Guvernul a informat Curtea că, datorită imposibilității de evacuare a chiriașilor din casa restaurată, Consiliul Municipal Bălți a fost pregătit să plătească reclamanților valoarea de piață a casei restaurate. În răspuns, prin scrisoarea din 31 octombrie 2001, reclamanții au informat Curtea că au acceptat oferta guvernului din 52 de ani. La 17 februarie 2003, reclamanții au informat Curtea că Consiliul Municipal Bălți le-a plătit valoarea de piață a casei și că, ulterior, nu doresc să continue cererea. În scrisoarea adresată Curții din 12 martie 2003, Guvernul a solicitat Curții să pună în aplicare cererea din lista cazurilor sale. Curtea constată că părțile au ajuns la un acord și că reclamanții nu mai doresc să își continue cererea în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolul său, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, cazul ar trebui eliminat din lista de cauze a Curții. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cauze. Michael O’Boyle Nicolas Bratza Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă