GUTAN v. MOLDOVA

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 57507/00 de către Maria GUȚAN împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 11 martie 2003 în calitate de Cameră compusă de Președintele Pellonpää, dna Palm Fischbach Maruste Pavlovschi Garlicki, Borrego Borrego, judecători și dna Elens-Pasos, grefierul adjunct, având în vedere cererea depusă la 24 noiembrie 1999, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent și observațiile prezentate în răspuns de către solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Maria Guțan, este un național moldovenesc, care s-a născut în 1926 și trăiește în Orhei, Moldova. Guvernul respondent a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Pârlog, Ministerul Justiției. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În 1996 reclamantul a depus la Curtea de District Orhei o acțiune prin care a solicitat restituirea casei confiscate de părinții ei, după deportarea lor în Siberia în 1949. Reclamantul a solicitat, de asemenea, să declare ca fiind nulă deciziile administrative prin care a fost acordată proprietatea casei chiriașilor săi și o compensare a fost plătită pentru proprietatea confiscată de părinții ei și pentru a evacua chiriașii din casă. La 13 iunie 1997, Curtea de District a ordonat revenirea la reclamantul casei și a declarat nul și anulat hotărârile administrative contestate. Curtea a ordonat, de asemenea, expulzarea chiriașilor din casă și a indicat că statul este responsabil pentru oferirea de cazare alternativă. Această decizie a fost susținută de Curtea de Avocat în hotărârea sa finală din 14 aprilie 1998. La o dată neespecificată în 1997, un judecător al Curții de District a eliberat mandatul de punere în aplicare a hotărârii din 13 iunie 1997. La 25 august 1997, reclamantul a prezentat Tribunalului de District prima solicitări de aplicare a hotărârii. Cu toate acestea, judecătorii și autoritățile locale în cauză nu au aplicat hotărârea. În 1999 reclamantul s-a plâns de neexecutarea hotărârii din 13 iunie 1997 la Ministerul Justiției. La 18 iunie 1999, Ministerul a trimis o scrisoare președintelui Curții de District Orhei, solicitând să pună în aplicare hotărârea din 13 iunie 1997. 1999 un judecător al Curții de District a trimis o scrisoare Consiliului Municipal Orhei solicitând aplicarea hotărârii din 13 iunie 1997 până la 1 august 1999. Într-o scrisoare din 30 iunie 1999, președintele Curții de District Orhei a informat reclamantul și Ministerul Justiției că Consiliul Municipal a declarat că, datorită lipsei de fonduri, construcția apartamentelor a fost suspendată și că nu a fost disponibilă cazare alternativă pentru persoanele expulzate din casele restituite foștilor lor proprietari. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că prin neexecuția hotărârii din 13 iunie 1997 a fost încălcat dreptul ei de a-și avea drepturile civile determinate de o instanță. De asemenea, se plânge că, din cauza neexecuției hotărârii din 13 iunie 1997, nu a putut să își bucure de bunurile și, prin urmare, de dreptul la protecția proprietăților în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost încălcat. Prin scrisoarea din 30 august 2001, Guvernul a informat Curtea că întreprinderile locale de stat care gestionează locuința erau gata să ofere cazare persoanelor expulzate din casă restaurate reclamantului. La 14 iunie 2002, reclamantul a informat Curtea că casa a fost supusă procedurii de restituire, că a luat posesia acestei proprietăți la 11 iunie 2002 și că, ulterior, nu dorește să urmărească cererea. În scrisoarea la Curtea din 16 iulie 2002, Guvernul solicită Curtea să excludă cererea din lista de cauze. Curtea constată că reclamantul nu mai dorește să își urmeze cererea în sensul art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolul său, care necesită examinarea cererii. În consecință, cazul ar trebui eliminat din lista de cauze a Curții. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cauze. Françoise Elens-Pasos Matti Pellonpäää Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 57507/00

by Maria GUȚAN

against Moldova

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 11

March

2003 as a Chamber composed of

Mr

M.

Pellonpää

,

President

,

Mrs

E.

Palm

,

Mr

M.

Fischbach

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki,

Mr

J.

Borrego Borrego,

judges

,

and

Mrs

F.

Elens-Passos

,

Deputy

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 24 November 1999,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mrs Maria Guțan, is a Moldovan national, who was born in 1926 and lives in Orhei, Moldova. The respondent Government were represented by their Agent, Mr V. Pârlog, Ministry of Justice.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In 1996 the applicant lodged with the Orhei District Court an action by which she sought the restitution of the house confiscated from her parents, following their deportation to Siberia in 1949. The applicant also requested to declare as null the administrative decisions by which ownership of the house had been granted to its tenants and a compensation had been paid to her for the property confiscated from her parents, and to evict the tenants from the house.

On 13 June 1997 the District Court ordered the return to the applicant of the house and declared null and void the contested administrative decisions. The court also ordered the eviction of tenants from the house and indicated that the State was responsible for providing alternative accommodation. This decision was upheld by the Appellate Court in its final judgment of 14

April

1998.

On an unspecified date in 1997, a judge of the District Court issued the enforcement warrant for the judgment of 13 June 1997. On 25 August 1997 the applicant submitted to the District Court her first request to enforce the judgment. However, the bailiffs and the local authorities concerned failed to enforce the judgment. In 1999 the applicant complained about the non-enforcement of the judgment of 13 June 1997 to the Ministry of Justice. On 18 June 1999 the Ministry sent a letter to the President of the Orhei District Court requesting to enforce the judgment of 13 June 1997. On 29

June

1999 a judge of the District Court sent a letter to the Orhei Municipal Council requesting to enforce the judgment of 13 June 1997 by 1

st

August

COMPLAINTS

The applicants complains under Article 6 § 1 of the Convention, that by non-enforcement of the judgment of 13 June 1997 her right of having her civil rights determined by a court was violated.

She also complains that because of the non-enforcement of the judgment of 13 June 1997 she was unable to enjoy her possessions and thus her right to protection of property under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention was violated.

THE LAW

By letter dated 30 August 2001 the Government informed the Court that the local State enterprise managing the housing had been ready to offer accommodation for the persons evicted from the house restored to the applicant.

On 14 June 2002 the applicant informed the Court that the house had been subject to restitution proceedings, that she had taken possession of this property on 11 June 2002 and that, subsequently, she did not wish to pursue the application. In their letter to the Court of 16 July 2002, the Government requested the Court to strike the application out of its list of cases.

The Court finds that the applicant no longer wishes to pursue her application within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocol which require the examination of the application be continued. Accordingly, the case should be struck out of the Court’s list of cases.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Françoise

Elens-Passos

Matti

Pellonpää

Deputy Registrar

President