TURCHIN v. MOLDOVA

CUARTA DECIZIE PRIVIND ADMINIBILitatea cererii nr. 32808/07 de către Vasile TURCHIN împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă la 1 decembrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 17 mai 2005, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de către solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Vasile Turchin, este un național moldoven care s-a născut în 1929 și locuiește în Edineț. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Marcu, avocat practicant la Edineț. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dl Vladimir Grosu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Familia reclamantului a fost victimele reprimarii statului sovietic, în timpul căruia au fost deportate din Moldova și proprietatea lor a fost confiscată. La 8 decembrie 1992, Parlamentul moldovenesc a adoptat o lege privind reabilitarea victimelor reprimarii politice comise de regimul totalitar de ocupare a comuniștilor (Legea nr. 1225-XII) (Legea nr. 1225-XII). Legea a permis victimelor reprimarii sovietice să își reia proprietățile confiscate sau naționalizate. Pe baza Legii din 1992, procurorul Edineț a inițiat un proces judiciar în interesul reclamantului și al fratelui său, cerând o compensație. La 21 decembrie 2006, Curtea de Apel a permis cererea și a ordonat Departamentului de Finanțe Regionale Edineț să plătească reclamantului și fratele său 143.236 lei (MDL) (8.415 euro). Nu s-a depus niciun recurs și hotărârea a devenit finală și executivă 15 zile mai târziu. Reclamantul a depus un mandat de punere în aplicare la 21 februarie 2007 cerând aplicarea hotărârii. El a fost informat că bugetul regional Edineț nu prevede plata compensației relevante și că a fost solicitat Guvernului de a aloca resurse pentru a plăti compensații reclamantului și o serie de alte persoane în posesia unor ordonanțe de instanță similare. La 26 noiembrie 2007, Guvernul a transferat 1 368 500 MDL la bugetul regional Edineț. La 17 decembrie 2007, reclamantul a primit 143 236 MDL, prin urmare, implementând hotărârea finală în favoarea sa. Reclamantul nu a informat Curtea că hotărârea în favoarea sa a fost pusă în aplicare și a fost doar prin observațiile guvernului că Curtea a aflat despre executarea hotărârii. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul său de acces la o instanță a fost încălcat de nerespectarea hotărârii finale în favoarea sa. Reclamantul a afirmat, de asemenea, că neîndeplinirea hotărârii și-a încălcat dreptul de protecție a bunurilor, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns că hotărârea din 21 decembrie 2006 a fost întârziată. El a invocat art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care, în măsura în care este relevant, prevede următoarele: art. 6 § 1: „1. În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă ... într-un timp rezonabil.” art. 1 din Protocolul nr.1: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucurarea pașnică a bunurilor sale.” Guvernul a susținut că, deoarece hotărârea a fost deja pusă în aplicare, reclamantul nu a putut pretinde că este o victimă. În opinia Guvernului, procedurile de executare ar trebui considerate ca fiind durate între 21 februarie și 17 decembrie 2007. Reclamantul a confirmat faptul că hotărârea din 21 decembrie 2006 a fost pusă în aplicare la 17 decembrie 2007, la data în care a semnat o chitanță pentru MDL 143.236. Curtea remarcă că hotărârea în favoarea reclamantului a devenit executivă la 5 ianuarie 2007 și a fost pusă în aplicare la 17 decembrie 2007, care este de unsprezece luni și unsprezece zile după ce hotărârea a devenit executivă. având în vedere jurisprudența sa pe această temă (a se vedea, de exemplu, Timofeev c. Rusia) , nr. 58263/00, § 37, 23 octombrie 2003) și din faptul că Departamentul de Finanță Regională Edineț a respectat integral hotărârea într-o perioadă relativ scurtă, Curtea constată că a fost executată într-un „tempo rațional”. În plus, nu există factori în acest caz care ar putea fi considerat că au solicitat o diligență specială și o aplicare mai rapidă (a se vedea un contrario Ungureanu c. Moldova , nr. 27568/02, 6 septembrie 2007), Curtea constată că plângerea nu dezvăluie nici o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenția sau a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, de exemplu, Osoian c. Moldova (dec.), nr. 31413/03, 28 februarie 2006). În consecință, cererea trebuie respinsă ca fiind, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 32808/07

by Vasile TURCHIN

against Moldova

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 1

December 2009 as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza,

President,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

Ján Šikuta,

Mihai Poalelungi,

Nebojša Vučinić,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar

Having regard to the above application lodged on 17 May 2005,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Vasile Turchin, is a Moldovan national who was born in 1929 and lives in Edineț. He was represented before the Court by Mr

V.

Marcu, a lawyer practising in Edineț. The respondent Government were represented by their Agent, Mr Vladimir Grosu.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant’s family were the victims of Soviet State repression, during which they were deported from Moldova and their property was confiscated.

On 8 December 1992 the Moldovan Parliament enacted an Act “on the rehabilitation of the victims of the political repression committed by the totalitarian communist occupying regime” (the 1992 Act) (Law no. 1225-XII). The Act enabled the victims of Soviet repression to reclaim their confiscated or nationalised property.

On the basis of the 1992 Act, the Edineț prosecutor initiated court proceedings in the interest of the applicant and his brother, asking for compensation. On 21 December 2006 the Bălți Court of Appeal allowed the claim and ordered the Edineț regional Finance Department to pay the applicant and his brother 143,236 Moldovan lei (MDL) (8,415 euros). No appeal was lodged and the judgment became final and enforceable fifteen

days later.

The applicant submitted an enforcement warrant on 21 February 2007 asking for the judgment to be enforced. He was informed that the Edineț regional budget did not provide for the payment of the relevant compensation and that a request had been made to the Government to allocate resources for the purpose of paying compensation to the applicant and a number of other persons in possession of similar court orders.

On 26 November 2007 the Government transferred MDL 1,368,500 to the Edineț regional budget. On 17 December 2007 the applicant received MDL

143,236, thus, enforcing the final judgment in his favour.

The applicant did not inform the Court that the judgment in his favour had been enforced and it was only through the Government’s observations that the Court learned about the enforcement of the judgment.

COMPLAINTS

1.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that his right of access to a court had been infringed by the failure to enforce the final judgment in his favour.

2.

The applicant also alleged that the failure to enforce the judgment had infringed his right to protection of property as guaranteed by Article 1 of Protocol

No. 1 to the Convention.

THE LAW

The applicant complained that the judgment of 21 December 2006 had been enforced late. He invoked Article 6 § 1 of the Convention and Article

1 of Protocol No.1 to the Convention, which, so far as relevant, provide as follows:

Article

6 § 1:

“1.

In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair ... hearing ... within a reasonable time.”

Article

1 of Protocol No.1:

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions.”

The Government submitted that, because the judgment had already been enforced, the applicant could not claim to be a victim. In the Government’s opinion the enforcement proceedings should be considered as having lasted from 21 February to 17 December 2007.

The applicant confirmed that the judgment of 21 December 2006 had been enforced on 17 December 2007, on which date he had signed a receipt in respect of MDL

143,236.

The Court notes that the judgment in favour of the applicant became enforceable on 5 January 2007 and was enforced on 17 December 2007, that is eleven months and eleven days after the judgment had become enforceable. Having regard to its case-law on the subject (see, for example,

Timofeyev v. Russia

, no. 58263/00, § 37, 23 October 2003) and to the fact that the Edineț regional Finance Department fully complied with the judgment within a relatively short period, the Court finds that it was enforced within a “reasonable time”. There being, in addition, no factors in the present case which could be considered to have required special diligence and speedier enforcement (see,

a contrario

,

Ungureanu v.

Moldova

, no. 27568/02, 6 September 2007), the Court finds that the complaint does not disclose any appearance of a violation of Article 6 § 1 of the Convention or of Article 1 of Protocol No. 1 (see, for example,

Osoian v.

Moldova

(dec.), no. 31413/03, 28 February 2006).

Accordingly, the application must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Declares

the application inadmissible.

Fatoș Aracı

Nicolas Bratza

Deputy Registrar

President